Jurisdictional competence for civil delict claims against commercial entities: nature of litigation governs material jurisdiction over professional status

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 03.11.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la ridicarea pietrişului şi a deşeurilor de pe terenul reclamantului, iar în cazul neexecutării obligaţiei, să se încuviinţeze executarea obligaţiei de către reclamant, pe cheltuiala pârâtei; să se dispună obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii de 1000 RON pe zi, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiilor; să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosinţă asupra terenului pentru perioada 2014-2016, evaluate estimativ la suma de 17.500 RON, cu cheltuieli de judecată.

La data de 07.03.2017, pârâta S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamantului, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. Pârâta a formulat, totodată, cerere de chemare în garanţie a societăţii C. S.R.L., solicitând ca, în eventualitatea admiterii cererii principale, să se dispună obligarea chematei în garanţie la plata sumelor pretinse de partea reclamantă.

La data de 30.03.2017, reclamantul a formulat cerere modificatoare, învederând instanţei că înţelege să cheme în judecată şi pe subantreprenorul C. S.R.L., urmând ca părţile să fie obligate în solidar la repararea prejudiciului cauzat, pentru motivele redate pe larg în cuprinsul cererii introductive.

Prin încheierea din data de 18.09.2017, instanţa a dispus anularea cererii de chemare în garanţie formulată de către pârâta B. S.R.L., ca netimbrată.

Prin sentinţa civilă nr. 6676/08.11.2019, Judecătoria Piteşti a admis în parte acţiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L., pe care a criticat-o pentru următoarele: în mod greşit cererea de chemare în garanţie a fost anulată ca netimbrată; în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în condiţiile în care nu are nicio obligaţie de plată; era necesar a fi obligată exclusiv S.C. C. la plată, fapta ilicită fiind în sarcina acesteia.

Apel a declarat şi pârâta C., cu motivarea că instanţa de fond a dat mai mult decât s-a cerut, partea nefăcându-se vinovată de cele imputate.

La termenul de judecată din data de 23.03.2021 s-a pus în discuţie excepţia necompetenţei material - procesuale a Tribunalului Argeş şi declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.

Prin decizia civilă nr. 1329/30.03.2021, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost respinsă excepţia necompetenţei; au fost admise apelurile formulate de pârâte, a fost anulată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamantul A. şi pârâta B. S.R.L..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a transpus cauza la secţia I civilă din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

Instanţa a reţinut că, prin decizia recurată, instanţa de apel a respins excepţia de necompetenţă, reţinând că, deşi litigiul se poartă între o persoană fizică şi două societăţi comerciale, profesionişti în sensul art. 8 din Legea nr. 71/2011 republicată, acesta are o natură civilă, neţinând de activitatea economică desfăşurată de către cele două pârâte, ci urmărindu-se atragerea răspunderii civile delictuale a acestora, aspect care nu a fost criticat prin recursurile declarate în cauză, calea de atac exercitată împotriva deciziei instanţei de apel nevizând calificarea cererii ori competenţa soluţionării acesteia, astfel încât competenţa materială procesuală a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi pusă în discuţie.

A arătat că, prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a civilă.

A mai indicat că, fiind stabilind criteriul de departajare a competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, s-a apelat, aşadar, la un criteriu ce ţine de natura litigiului, urmând ca dosarele în materia litigiilor cu profesionişti să fie atribuite secţiei a II-a civie, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluţionate în continuare de secţia I civilă.

A conchis că litigiul pendinte nu are legătură cu specificul activităţii comerciale desfăşurate de profesionist în vederea realizării obiectului său de activitate şi nu are natura unui litigiu cu profesionişti, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, care să facă necesară intervenţia unei instanţe specializate, ci aparţine materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competenţa de soluţionare a secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti, conform hotărârii colegiului de conducere.

2.2. Învestită prin declinare, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin încheierea din 6 aprilie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul spre soluţionarea conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată (pretenţii delictuale) se circumscrie domeniului de activitate al secţiei a II-a, desemnată pentru soluţionarea cauzelor cu profesionişti prin hotărârea Colegiului de Conducere, competenţa aparţinând acesteia în temeiul art. 35 alin. (2) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi în acord cu practica judecară a secţiei respective, în cadrul soluţionării conflictelor de competenţă ivite între Tribunal şi Tribunalul Specializat Argeş.

S-a mai reţinut şi că prejudiciul imputat de reclamant este rezultatul activităţii economice a pârâtei, respectiv în exercitarea obiectului de activitate.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Soluţionând un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 18 din 2016, a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, s-a reţinut că revine judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi de a aprecia asupra competenţei materiale procesuale proprii în soluţionarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit.

Pornind de la interpretarea obligatorie dată de instanţa supremă, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că, potrivit Deciziei nr. 18/2016 din 17.10.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzelor se determină după natura şi obiectul litigiului, neavând nicio relevanţă calitatea de profesionist a uneia dintre părţi.

În speţă, cauza dedusă judecăţii în primă instanţă la Judecătoria Piteşti are ca obiect cererea de pronunţare a unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtelor la ridicarea pietrişului şi a deşeurilor de pe terenul reclamantului, iar în cazul neexecutării obligaţiei, să se încuviinţeze executarea obligaţiei de către reclamant, pe cheltuiala pârâtelor, precum şi obligarea acestora la plata unor daune cominatorii de 1000 RON pe zi, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiilor. De asemenea, s-a solicitat să se dispună obligarea societăţilor pârâte la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosinţă asupra terenului pentru perioada 2014-2016, evaluate estimativ la suma de 17.500 RON.

În condiţiile art. 480 C. civ. proprietarul are dreptul de a dispune juridic de bunul său şi de a-l folosi, iar orice atingere adusă acestui drept trebuie să aducă în patrimoniul proprietarului o valoare economică proporţională cu atingerea suferită. Prin urmare, îndreptăţirea reclamantului de a pretinde să-şi poată exercita efectiv atributele dreptului de proprietate şi obligaţia corelativă a pârâtelor de a nu obstrucţiona acest exerciţiu, derivă din caracterele dreptului de proprietate şi este de natură civilă.

Se mai reţine că obligaţia ce rezultă din raporturile dintre părţi este una civilă, răspunderea civilă delictuală pe care reclamantul şi-a întemeiat acţiunea nu rezultă din activitatea economică, de profesionist, desfăşurată de fiecare dintre pârâte, atât timp cât între părţi nu au fost stabilite obligaţii comerciale, ci obligaţii care se circumscriu în sfera raporturilor de drept civil.

Este important de precizat că, raportat la obiectul litigiului, examinarea cauzei în fond s-a realizat de către judecătorie, ca primă instanţă competentă să soluţioneze pricina din punct de vedere material.

Prin decizia nr. 498 din 24 iulie 2020, Tribunalul Specializat Argeş a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a acestei instanţe, a declinat competenţa soluţionării apelurilor formulate de pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 6676 din 08.11.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, instanţa care, prin decizia civilă nr. 1329 din 30 martie 2021, a respins excepţia necompetenţei materiale procesuale, a admis apelurile formulate de pârâte, a anulată sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, reţinând că litigiul are o natură civilă, urmărindu-se atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtelor.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 iunie 2022.