State failure to respond to public records request for real estate transaction approvals under Law No. 29/1990
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Government of Romania, thereby upholding the appellate court’s judgment that ordered the state to provide a substantive response to the plaintiffs' 2002 petition regarding the approval of the sale of a specific real estate property. The dispute arose from the plaintiffs' administrative law action under Law No. 29/1990, challenging the Government’s refusal or failure to answer their specific inquiry within the statutory timeframe, with the plaintiff successfully arguing that the executive body’s obligation to respond was not merely a procedural matter. The Court rejected the defendant’s procedural argument that the General Secretariat, rather than the Government itself, lacked proper passive standing, holding that the state had a mandatory duty under Articles 1 and 11 of Law No. 29/1990 to communicate a clear and express response through the competent department, and its failure to do so constituted an unjustified refusal requiring judicial enforcement.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 5 din Legea nr. 29/1990; State failure to respond to public records request for real estate transaction approvals under Law No. 29/1990: The dispute arose from the plaintiffs' administrative law action under Law No. 29/1990, challenging the Government’s refusal or failure to answer their specific inquiry within the statutory timeframe, with the plaintiff successfully arguing that the executive body’s obligation to respond was not merely a procedural matter. The Court rejected the defendant’s procedural argument that the General Secretariat, rather than the Government itself, lacked proper passive standing, holding that the state had a mandatory duty under Articles 1 and 11 of Law No. 29/1990 to communicate a clear and express response through the competent department, and its failure to do so constituted an unjustified refusal requiring judicial enforcement.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1942 din 19 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, în fond după casare, a admis acțiunea formulată de reclamanții G.M. și G.A., împotriva pârâtului Guvernul României, obligându-l pe acesta să răspundă reclamațiilor, la cererea nr. 17/1949 din 19 februarie 2002.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 17/1949 din 19 februarie 2002, reclamantul a solicitat pârâtului, să îi comunice dacă fostul Consiliu de Miniștrii a aprobat propunerea Consiliului popular al sectorului 2, cu privire la vânzarea imobilului situat în București, iar în caz afirmativ să i se comunice poziția din act la care se găsește o asemenea aprobare.
Prin adresa nr. 106/4 din 27 februarie 2002, a Secretariatului General al Guvernului - Direcția juridică, i s-a comunicat reclamantului, că arhiva Guvernului nu deține documente emise de consiliile populare și că fondul arhivistic al Guvernului nu este structurat pe principiul evoluției situației juridice a imobilelor.
Din această comunicare, ca, de altfel, și din adresa nr. 245/A din 13 februarie 2003, rezultă că nu s-a răspuns solicitării reclamantului, din 19 februarie 2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul Guvernul României.
Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța a făcut confuzie între titularul obligației de a răspunde la cererea inițială a reclamanților, respectiv Secretariatul General al Guvernului și calitatea de pârât care stă în cauza dedusă judecății, respectiv Guvernul României. În litigiul întemeiat pe dispozițiile art. 1 teza a II-a din Legea nr. 29/1990, calitatea procesuală pasivă aparține Secretariatului General al Guvernului și pentru aceste considerente procedurale s-a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibilă.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu critica adusă de recurent și în baza art. 3041 C. proc. civ., se reține că recursul este nefondat.
În mod corect instanța fondului a stabilit ca fiind nejustificat refuzul pârâtului Guvernul României, de a răspunde reclamanților, la petiția din 19 februarie 2002, obligându-l pe acesta să comunice un răspuns la solicitările făcute.
Așa cum s-a reținut din probele administrate, pârâtul avea obligația ca în termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, să comunice, prin compartimentul sau serviciul cu atribuții în acest sens, un răspuns expres, clar, la solicitarea reclamanților.
Cum acest lucru nu a fost făcut nici până la momentul soluționării irevocabile a acestei cauze, obligația stabilită în sarcina recurentului-pârât, în baza art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, va fi menținută.
De altfel, în cazul în care aspectul de ordin „procedural” invocat de recurent ar fi putut fi primit, soluția modificării sentinței, în sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibilă, nu ar fi putut fi acceptată de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 1942 din 19 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2005.