Cassation appeal nullified for failing to frame restitution compensation disputes as grounds of illegality under the Civil Procedure Code.

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei prezente, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 22 iulie 2019, pe rolul Tribunalului Arad, reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti (ANRP), Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, au contestat decizia de validare nr. 5707/28.06.2019, emisă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti, decizie comunicată la data de 08.07.2019, în ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor acordate, în sumă de 354.728,62 RON.

Reclamanţii au solicitat anularea în parte a deciziei de validare şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti privind emiterea unei noi decizii în baza Legii nr. 290/2003, a H.G. nr. 1120/2006, Legii nr. 164/2014 cu stabilirea unui cuantum aferent tuturor bunurilor pentru care au solicitat acordarea de despăgubiri şi la care sunt îndreptăţiţi să obţină aceste compensaţii băneşti şi obligarea pârâtei ANRP ca, în temeiul dispoziţiilor prevăzute în Anexa 1 din Legea nr. 164/2014, să valideze valorile de despăgubire a tuturor bunurilor pentru care au fost solicitate despăgubiri. Reclamanţii au mai solicitat ca, prin decizia de validare ce va fi emisă de pârâta ANRP, ca efect al hotărârii judecătoreşti, să le fie acordate despăgubiri băneşti, pentru diferenţa de suprafaţa de 33,7 ha până la 50 ha pentru care se pot acorda despăgubiri (punctul l din Anexa la Legea nr. 164/2014), din suprafaţa totală de teren de 75 ha ce a fost în proprietatea antecesorului F., din care 35 ha viţă de vie, 30 ha teren arabil, 10 ha fâneţe şi păşune, în termen maxim de 30 zile calendaristice de la pronunţarea hotărârii definitive.

Au mai solicitat să le fie acordate despăgubiri, pentru o casă de locuit împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 2000 mp, din care o grădină de zarzavat fiind de 533 mp, situate în localitatea Emental şi un teren intravilan în suprafaţa de 4000 mp, situat în localitatea Puhoi, precum şi pentru cota de 1/2 dintr-o moară şi o fabrică de ulei împreună cu construcţiile anexe şi terenul acestora în suprafaţă de 7738 mp, bunuri ce au aparţinut antecesorului lor F..

De asemenea, au solicitat plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la expirarea termenului de 30 zile de la pronunţarea hotărârii definitive şi până la data efectivă a emiterii hotărârii pentru stabilirea despăgubirilor şi comunicarea acestei hotărâri, precum şi plata cheltuielilor de judecată generate de proces.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad

Prin sentinţa civilă nr. 108/02.07.2020, Tribunalul Arad a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor D. şi E..

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003.

A respins acţiunea civilă exercitată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva pârâtelor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti, Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003, precum şi cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul G..

Împotriva sentinţei civile nr. 108/02.07.2020, pronunţată de Tribunalul Arad au declarat apel reclamanţii A., B., C., D. şi E. şi intervenientul G. prin care au solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Instituţia Prefectului judeţului Arad şi Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003 şi admiterea acţiunii şi a cererii de intervenţie principală astfel cum au fost formulate şi completate, cu cheltuieli de judecată în ambele instanţe.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 276 din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanţii A. prin moştenitor H., B., C., D. şi E., împotriva sentinţei civile nr. 108/02.07.2020 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti, Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

A modificat, în parte, sentinţa civilă nr. 108/02.07.2020 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019, în sensul că a admis în parte contestaţia, şi pe cale consecinţă, a anulat decizia de validare nr. 5707/28.06.2019, emisă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti.

A obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti la emiterea unei noi decizii de validare care să cuprindă, pe lângă despăgubirile recunoscute şi despăgubiri pentru cota de 1/2 din următoarele bunuri: moară, fabrică de ulei şi terenul aferent acestora în suprafaţă de 7738 mp.

A admis în parte cererea de intervenţie principală formulată de către intervenientul G. - decedat, prin moştenitori D. şi E.. A menţinut, în rest, hotărârea.

A obligat intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti la plata către reclamantul H. a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă şi a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

4. Recursul declarat în cauză

Prin motivele de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta consideră decizia civilă nr. 276 pronunţată în şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021 de către Curtea de Apel Timişoara, ca fiind netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte obligaţia de a acorda despăgubiri pentru cota de 1/2 din suprafaţa de 7.738 mp teren intravilan.

A arătat că, prin decizia nr. 5707/28.06.2019 s-a avut în vedere, la stabilirea despăgubirilor, terenul aferent morii şi fabricii de ulei, situate în localitatea Emental, jud. Tighina.

Mai mult, având în vedere "Planul locului de sub moară", rezultă că din măsurători suprafaţa reală a terenului era de doar 7.237 mp.

A solicitat instanţei de recurs să aibă în vedere că, pentru cota de 1/2 din suprafaţa de 7237 mp (7738 mp conform menţiunilor din decizia civilă nr. 276/23.11.2021), ANRP deja a acordat despăgubiri şi să înlăture această obligaţie în urma admiterii recurs, iar cu privire la suprafaţa de 501 mp nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.

Referitor la moara şi fabrica de ulei, precizează că la dosar nu se regăsesc documente din care să reiasă suprafaţa acestor imobile. Totodată, menţionează faptul că acestea se evaluează conform H.G. nr. 759/1998, întrucât Legea nr. 164/2014 nu prevede preţuri pentru aceste imobile.

În ceea ce priveşte obligarea ANRP la plata sumei 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, solicită instanţei cenzurarea soluţiei primei instanţe, în sensul înlăturării ori diminuării corespunzătoare a acestora, proporţional cu gradul de dificultate şi munca prestată efectiv în cauză.

În drept, recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura în recurs

Intimaţii au formulat întâmpinare, în termenul legal, prin care au arătat că recursul nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege şi apreciază că sunt aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 10 mai 2022, s-a stabilit termen de judecată la data de 23.06.2022, complet C8, când a fost pusă în discuţie excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrarea în motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului şi soluţia pronunţată

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, din perspectiva neîncadrării motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. a căror incidenţă a fost invocată în susţinerea căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte că recursul trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Corelativ, art. 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică. De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 489, aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate, prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, iar instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunţate în apel, prin raportare la soluţia şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Verificând conţinutul cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă şi aplicând principiile de ordin teoretic anterior expuse, Înalta Curte constată că, deşi a fost indicat ca temei juridic al memoriului de recurs art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., niciuna din situaţiile reglementate de acest text de lege nu se regăseşte în criticile formulate.

Cu alte cuvinte, celor statuate prin decizia civilă nr. 276 din 23 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, recurenta-pârâtă nu le-a adus critici punctuale de nelegalitate care să se subsumeze vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., partea rezumându-se la contestarea situaţiei de fapt reţinute în apel, precum şi la evocarea unor critici privitoare lipsa unor documente justificative din care să reiasă suprafaţa imobilelor pentru care s-au solicitat despăgubiri.

În mod similar, deşi recurenta a criticat faptul că a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, solicitând instanţei cenzurarea acestora, în sensul diminuării acestora, Înalta Curte constată că aceste critici nu se încadrează în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece aprecierea asupra cuantumului cheltuielilor de judecată reprezintă aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate ale hotărârii.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 3/2020 din 20 ianuarie 2020, a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel fiind, în absenţa unor argumente care să reflecte critici privitoare la decizia recurată, instanţa de recurs nu poate decela care anume sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate ce pot fi circumscrise cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aşa încât sancţiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, este cea a nulităţii, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci şi atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de casare reglementate de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, va anula recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei nr. 276 din 23 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 iunie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.