Property ownership claim barred as inadmissible "recurs la recurs" against final cassation decision

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 17 din 7 ianuarie 2019, Judecătoria Alexandria a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman şi B..

Prin decizia civilă nr. 563 din 20 iunie 2020, Tribunalul Teleorman a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 17 din 7 ianuarie 2019 pronunţată de Judecătoria Alexandria în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman şi B..

Prin decizia civilă 113 din 6 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 563 din 20 iunie 2020 pronunţată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Teleorman şi B., a casat sentinţa civilă recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin decizia civilă nr. 556 din 10 septembrie 2020, Tribunalul Teleorman, secţia civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 17 din 7 ianuarie 2019, pronunţate de Judecătoria Alexandria în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman şi B..

Prin decizia civilă nr. 839 R din 23 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 556 din 10 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, cale de atac ce face obiectul prezentului dosar, înregistrat pe rolul instanţei supreme la 10 martie 2022.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 martie 2022, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.

Raportul a fost comunicat părţilor la 28-29 martie 2022.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 16 iunie 2022, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară faţă de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul cauzei.

În litigiul pendinte, reclamantul A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluţionată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului ca nefondat - hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă.

Drept urmare, cum recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive (pronunţate în soluţionarea unui alt recurs), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În raport cu dispoziţiile legale enunţate, decizia civilă nr. 839 R din 23 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă nu este supusă recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 839 R din 23 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.