Nullity of donation of municipal property: admissibility of appeal based solely on dissatisfaction with lower court's rejection of procedural party joinder via supplemental pleading

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la 7 aprilie 2017, reclamanţii Primarul municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara, prin primar, Consiliul Local al municipiului Timişoara, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., următoarele:

- să se constate nulitatea absolută a contractului de donaţie nr. x din 19 august 2016, încheiat de către D., prin care pârâţii 1 şi 2 au donat fiului acestora, pârâtul 3, dreptul de proprietate asupra construcţiei casă cu etaj situată în Timişoara, Bd. x, înscris în CF nr. x- C1 Timişoara, nr. CF vechi x, nr. top x;

- să se dispună restabilirea situaţiei anterioare în sensul radierii din cartea funciară nr. x-C1 Timişoara, nr. CF vechi x, nr. top x a menţiunilor din foaia de proprietate al Statului Român, prin Municipiul Timişoara; să fie obligaţi pârâţii la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului, sumă al cărei cuantum urmează a fi determinat prin expertiză, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea modificatoare formulată la 12 aprilie 2017, reclamanţii au arătat că în calitate de reclamanţi trebuie să figureze şi Statul Român, prin Municipiul Timişoara, precum şi Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara.

Prin cererea reconvenţională pârâţii A., B., C. au solicitat instanţei:

- să se constate că imobilul situat în Timişoara înscris în c.f. x-C1Timişoara, c.f. vechi 207 cu nr. top x, compus din casă cu 1 etaj, dobândit prin cumpărare de A. căsătorit cu B. de la vânzătoarea E., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 17 aprilie 1997 de BNP F. a suferit multiple transformări;

- să se dispună în baza art. 908 alin. (1) pct. 4 C. civ. rectificarea intabulării în c.f. x-C1 Timişoara, nr. vechi 207, nr. top x, urmând ca în partea I privind descrierea imobilului, să fie trecută situaţia reală a imobilului şi anume să fie înscrise în mod real toate extinderile, modificările, adăugirile şi construcţiile noi realizate pe baza autorizaţiilor de construire nr. x/22.07.1998, nr. y/17.07.2000, nr. z/29.08.2001 şi nr. 2379/18.10.2002, emise de Primăria Timişoara;

- să se constate că voinţa donatorilor a fost aceea de a dona fiului, imobilul mai-sus descris, cu toate îmbunătăţirile, adăugirile şi extinderile realizate în baza autorizaţiilor de construire.

Hotărârea de declinare:

Prin sentinţa nr. 12386 din 29 noiembrie 2017, Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Primul ciclu procesual

2. Sentinţele pronunţate de tribunal

Prin sentinţa nr. 3 din 7 ianuarie 2019, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis în parte acţiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat sub nr. x din 19 august 2016 de către BNP D., a dispus rectificarea CF x-C1 Timişoara, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului C. şi restabilirea situaţiei de CF anterioară acestei înscrieri, a respins, în rest, acţiunea; a respins cererea reconvenţională; a obligat pârâţii la 19.781,80 RON cheltuieli de judecată către reclamanţi.

Prin sentinţa nr. 901 din 20 iunie 2019, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 3 din 7 ianuarie 2019, formulată de către pârâţi; au fost obligaţi reclamanţii la 3.000 de RON cheltuieli de judecată către pârâţi; a fost respinsă cererea de completare şi lămurire a dispozitivului formulată de reclamanţi.

3. Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia nr. 37 din 26 februarie 2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins apelul principal formulat împotriva sentinţei de pârâţii A., B. şi C.; a respins apelul declarat de Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Statul Român prin Municipiul Timişoara, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva sentinţei nr. 3 din 7 ianuarie 2019 şi încheierii din 14 noiembrie 2018 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017; a admis apelul declarat de Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Statul Român prin Municipiul Timişoara şi Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva sentinţei nr. 901 din 20 iunie 2019; a schimbat în parte sentinţa nr. 901 din 20 iunie 2019, în sensul respingerii cererii formulate de pârâţii A., B. şi C., de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată în primă instanţă; a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei menţionate; a respins apelul incident formulat de pârâţii apelanţi A., B. şi C. împotriva sentinţei nr. 3 din 7 ianuarie 2019 şi împotriva încheierii din 16 mai 2018, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017.

4. Decizia pronunţată în recurs

Prin decizia civilă nr. 266 din 10 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamanţii Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara, respectiv de recurenţii Statul Român, prin Municipiul Timişoara, prin primar, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 37 din 26 februarie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

A casat în parte decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de apelanţii Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Statul Român, prin Municipiul Timişoara, prin primar, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva sentinţei nr. 901 din 20 iunie 2019 a Tribunalului Timiş, secţia I civilă, în ce priveşte soluţionarea cererii de completare a dispozitivului, formulată de reclamanţi.

A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei.

Al doilea ciclu procesual

5. Decizia recurată

Prin decizia civilă nr. 80 din 26 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017 s-a respins apelul formulat de Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Statul Român, prin Municipiul Timişoara, prin primar, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 901 din 20 iunie 2019 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii formulate de reclamanţi, de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 3 din 7 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/2017.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 80 din 26 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017 au declarat recurs Statul Român, prin Municipiul Timişoara, prin primar, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara.

Prin cererea de recurs, reclamanţii au solicitat casarea în parte a hotărârii recurate, iar în rejudecarea apelului să se dispună admiterea cererii de completare a dispozitivului.

Au fost formulate următoarele critici:

Deşi reclamanţii au depus precizare la acţiune la 12 aprilie 2017, prin care au arătat că în calitate de reclamanţi figurează şi Statul Român prin Municipiul Timişoara prin primar, precum şi Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara, aceştia nu apar în dispozitivul hotărârii, ceea ce reprezintă o omisiune a instanţei de judecată.

Drept urmare, reclamanţii au formulat cerere de completare a sentinţei civile nr. 3 din 7 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş.

Prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii de completare, astfel că reclamanţii au declarat apel.

În mod greşit instanţa a respins apelul în ceea ce priveşte cererea de completare. Instanţa a făcut o gravă eroare reţinând că introducerea în cauză a altor părţi pe calea procedurii de completare a dispozitivului apare ca neîntemeiată.

Recurenţii-reclamanţi au susţinut că cererea de completare se referă tocmai la introducerea în cauză a unor persoane, fiind omisă la momentul formulării ei, iar hotărârea de fond a fost pronunţată fără a fi menţionate respectivele părţi.

Cererea de recurs se întemeiază în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

7. Apărările părţilor

Prin întâmpinarea depusă la 1 noiembrie 2021, în termen legal, intimaţii-pârâţi au invocat excepţia nulităţii recursului, deoarece motivul de recurs este invocat în mod formal, recurenţii nedezvoltând motivul de casare indicat.

De asemenea, au solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată, cu obligarea recurenţilor la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

8. Procedura în faţa instanţei de recurs

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 martie 2022.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Se reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Obiectul şi scopului recursului sunt reglementate, în mod imperativ, prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Din economia textelor legale citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să se circumscrie cazurilor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

Aşadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate, această cale de atac nefiind un al treilea grad de jurisdicţie. Prin urmare, motivarea recursului conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Înalta Curte constată că în dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au argumentat că, în rejudecare, apelul a fost respins în mod greşit, instanţa reţinând eronat că s-a solicitat introducerea în cauză a unor părţi pe calea procedurii de completare a dispozitivului.

Se constată, în primul rând, că motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost indicat în mod formal, în condiţiile în care nu au fost menţionate dispoziţiile de drept material pretins încălcate de către instanţa de apel, iar din dezvoltarea criticilor nu rezultă care ar fi acestea.

De asemenea, Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs au fost expuse simple nemulţumiri referitoare la soluţia de respingere a apelului declarat împotriva sentinţei nr. 901 din 20 iunie 2019, în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de completare a dispozitivului sentinţei nr. 3 din 7 ianuarie 2019 pronunţată de Tribunalul Timiş.

Recurenţii nu au invocat critici punctuale cu privire la decizia recurată şi nici nu au indicat care sunt greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, motiv pentru care instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În considerentele deciziei recurate s-a reţinut că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii modificatoare şi, în consecinţă, persoanele indicate de reclamanţi nu au fost introduse în cauză. Instanţa de apel a reţinut, pe de-o parte, că introducerea în cauză a unor părţi pe calea procedurii de completare a dispozitivului apare ca fiind neîntemeiată. Pe de altă parte, s-a constatat că modificarea cadrului procesual prin introducerea în cauză a unor terţi, care să dobândească poziţia procesuală a reclamantului, este reglementată de dispoziţiile art. 68 - 71 C. proc. civ., sub forma chemării în judecată a altei persoane. Faţă de aceste consideraţii, s-a reţinut că cererea modificatoare nu întruneşte condiţiile pentru a fi calificată drept o cerere de chemare în judecată a altei persoane, motiv pentru care apare a fi inadmisibilă.

Faţă de motivarea instanţei de apel, dezvoltarea motivelor de recurs implica indicarea greşelilor imputate instanţei prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele utilizate în fundamentarea acesteia.

Înalta Curte constată că recurenţii nu au formulat critici de natură să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de afirmaţii referitoare la parcursul litigiului şi cererea de completare, fără ca acestea să prezinte relevanţa sub aspectul legalităţii soluţiei pronunţate în apel.

Pentru considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a anula recursul printr-o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii Statul Român, prin Municipiul Timişoara, prin primar, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Primarul Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei civile nr. 80 din 26 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.