Peremption of revision petition for failure to specify contradictory judgments under art. 509(1)(8) CPC

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/2019, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Tribunalul Braşov, revizuenţii A. şi B. în contradictoriu cu intimaţii C., D., E., F., G. şi H. au solicitat instanţei să dispună revizuirea deciziei civile nr. 1023/Ap pronunţată la 24 iunie 2019 de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2018.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 2 şi 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1023/Ap pronunţată la 24 iunie 2019 de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2018 s-a admis cererea de apel formulată de apelanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1199 din 15 februarie 2019 pronunţată de Judecătoria Braşov.

2. Încheierea de suspendare

Prin încheierea din 25 iunie 2020, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a dispus suspendarea cererii de revizuire în baza dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ. prin raportare la art. 494 din acelaşi cod, având în vedere că revizuenţii nu şi-au îndeplinit obligaţia stabilită prin încheierea din 20 februarie 2020, de a preciza hotărârile judecătoreşti faţă de care sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 59/Ap din 28 ianuarie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii, formulată de revizuenţii A. şi B..

A admis excepţia perimării, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a constatat perimarea cererii de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. în contradictoriu cu intimaţii G., F., H., C., D. şi E..

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 59/Ap din 28 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă au declarat recurs revizuenţii A. şi B..

Prin cererea de recurs, revizuenţii au solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, formulând următoarele critici:

Dosarul având ca obiect cererea de revizuire a fost supus soluţionării unui complet din care fac parte doi judecători care au soluţionat dosarul civil nr. x/2014, în calea de atac a apelului, pronunţând decizia civilă nr. 752/A din 12 mai 2017 a Tribunalului Braşov, motiv pentru care recurenţii au precizat că nu se puteau aştepta la o judecată dreaptă, fără tergiversări.

Revizuenţii au redat dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Înainte de a se pronunţa asupra suspendării cauzei şi respingerii cererii de revizuire ca perimată, instanţa de revizuire ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu, să repună cauza pe rol ca urmare a diferendelor existente între dispozitivele celor două hotărâri executorii şi contestate.

Revizuenţii au menţionat că au formulat cerere de repunere pe rol în temeiul art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., în termen legal.

Au mai apreciat că nu au avut parte de o judecată imparţială, deoarece instanţa de revizuire nu a îndeplinit procedura cu privire la hotărârile executorii contestate, dintre care o hotărâre este pronunţată chiar de doi dintre cei trei magistraţi ai completului.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

5. Apărările formulate

Intimaţii nu au depus întâmpinare.

6. Procedura parcursă în faţa instanţei de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor. Prin încheierea din 14 aprilie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul.

Înalta Curte a stabilit termen de judecată la 16 iunie 2022, când a rămas în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Referitor la circumstanţele litigiului, se constată că la termenul de judecată din 20 februarie 2020 instanţa a pus în vedere revizuenţilor să indice prin note scrise care dintre hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2014 este atacată în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub sancţiunea suspendării judecăţii cererii de revizuire.

Întrucât revizuenţii nu au complinit această obligaţie, la termenul din 25 iunie 2020 s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei în baza art. 242 C. proc. civ., iar la 28 decembrie 2020 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării perimării cererii de revizuire. Abia la 4 ianuarie 2021 revizuenţii au solicitat repunerea pe rol a cauzei, totodată precizând că formulează cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1023/Ap din 24 iunie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, iar decizia nr. 725/Ap din 12 mai 2017 a Tribunalului Braşov şi sentinţa nr. 76 din 28 ianuarie 2016 a Judecătoriei Zărneşti, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2014, sunt contrare hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2010.

La termenul din 28 ianuarie 2021, curtea de apel a constatat că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din culpa revizuenţilor, motiv pentru care a respins cererea de repunere pe rol şi a constatat că a intervenit perimarea cererii de revizuire.

Prin intermediul primei critici, recurenţii-revizuenţi au susţinut că nu se puteau aştepta la o judecată dreaptă, întrucât din completul învestit cu soluţionarea cererii de revizuire au făcut parte doi judecători care au pronunţat decizia nr. 752/A din 12 mai 2017 a Tribunalului Braşov, ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost încuviinţată executarea silită împotriva căreia au formulat contestaţie la executare în cadrul dosarului nr. x/2018

Această critică urmează a fi analizată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât din dezvoltarea susţinerilor recurenţilor reiese că se invocă incompatibilitatea absolută a doi dintre judecătorii care au făcut parte din compunerea completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de revizuire.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reţine că prin decizia recurată s-a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B., instanţa efectuând doar analiza condiţiilor reglementate de art. 416 C. proc. civ., privind sancţiunea perimării, fără a fi soluţionată calea de atac. Ca atare, în litigiul pendinte nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 41 alin. (1) C. proc. civ. pentru a fi incident cazul de incompatibilitate absolută, întrucât prin ipoteză cei doi judecători nu au fost în situaţia de a îşi cenzura propria hotărâre.

De asemenea, Înalta Curte notează că, în faţa curţii de apel, revizuenţii nu au formulat cerere de recuzare a celor doi membri ai completului de judecată.

Un alt aspect relevant îl reprezintă împrejurarea că doi membri ai completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de revizuire, respectiv doamnele judecător I. şi J., au formulat declaraţie de abţinere, însă aceasta s-a respins, ca fiind prematur formulată, prin încheierea din 21 ianuarie 2020.

S-a constatat prin încheierea menţionată că, din modul de formulare a cererii de revizuire, nu rezultă în mod clar obiectul învestirii instanţei şi nu sunt indicate expres şi neîndoielnic care sunt deciziile cu privire la care s-a invocat contrarietatea. Drept urmare, instanţa a apreciat că se impune ca revizuenţii să precizeze obiectul cererii de revizuire, deoarece considerentele sentinţei de declinare nu pot suplini lipsurile cererii introductive, iar prin dispozitiv nu se identifică hotărârea judecătorească ce face obiectul revizuiri întemeiate pe prevederile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte reţine că, în speţă, nu poate fi reţinută incompatibilitatea celor doi membri ai completului de judecată care a pronunţat decizia recurată, motiv pentru care critica este nefondată.

Întrucât următoarele aspectele criticate prin cererea de recurs vizează încălcarea unor norme de procedură, acestea urmează a fi examinate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reţine că recurenţii-reclamanţi nu au formulat critici din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., acest motiv fiind invocat formal.

Una din criticile expuse din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., invocate pentru a susţine ideea că instanţa de revizuire trebuia să se sesizeze din oficiu şi să repună cauza pe rol ca urmare a diferendelor existente între dispozitivele celor două hotărâri contestate, respectiv decizia civilă nr. 752/Ap din 12 mai 2017 şi sentinţa nr. 76 din 28 ianuarie 2016.

Critica este nefondată.

Înalta Curte reţine că, în speţă, au fost respectate dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

De altfel, se reţine că în exercitarea rolului activ instanţa învestită cu cererea de revizuire a solicitat lămuriri cu privire la obiectul căii de atac întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu poate fi reţinut argumentul recurenţilor-revizuenţi, în sensul că instanţa trebuia să se sesizeze din oficiu şi să repună cauza pe rol ca urmare a diferenţelor existente între dispozitivele celor două hotărâri contestate, aceasta critică fiind lipsită de suport juridic faţă de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ. Cum perimarea operează de drept, prin simpla împlinire a termenului de perimare, odată împlinit acest termen, evident, cu condiţia îndeplinirii tuturor celorlalte condiţii legale, instanţa era obligată să constate perimarea.

Raportat la circumstanţele litigiului, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa a constatat că este incidentă sancţiunea perimării cererii de revizuire, deoarece de la data îndeplinirii ultimului act de procedură, respectiv din 25 iunie 2020, când s-a dispus suspendarea cauzei, pricina a rămas în nelucrare, din motive imputabile revizuenţilor, timp de 6 luni, în condiţiile în care cererea de repunere pe rol comunicată la 4 ianuarie 2021 a fost formulată de părţi după împlinirea termenului de perimare (28 decembrie 2020).

Drept urmare, nefondată este şi susţinerea recurenţilor-revizuenţi în sensul că au formulat cererea de repunere pe rol în termen. Se reţine că termenul de perimare a fost calculat cu respectarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) C. proc. civ., fiind un termen care se socoteşte pe luni. Astfel, în aplicarea acestor dispoziţii legale, termenul de 6 luni a început să curgă la 25 iunie 2020, iar ziua corespunzătoare din ultima luna a termenului a fost 25 decembrie 2020, astfel că acesta s-a prelungit până la 28 decembrie 2020, aceasta fiind prima zi lucrătoare care urmează.

Faţă de aceste considerente, cum nu poate fi reţinută incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei nr. 59/Ap din 28 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.