Validity of sale price: cassation inadmissible on factual assessment of derisory price

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâţii D. şi E. şi F., solicitând să constate, în principal, intervenită rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi şi autentificat sub nr. x din 13 octombrie 2009 de către BNP G. şi, ca efect al rezoluţiunii, să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.

În subsidiar, s-a solicitat constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 13 octombrie 2009, raportat la preţul derizoriu, ca, ulterior anulării actului, să se acorde aplicabilitate principiului restitutio in integrum în sensul repunerii părţilor în situaţia anterioară a contractului desfiinţat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 829, art. 1303 C. civ. 1864.

La 20 mai 2019, cererea de chemare în judecată a fost modificată în sensul introducerii în cauză a numitei C., în calitate de reclamantă.

Prin sentinţa civilă nr. 4963, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătorie Botoşani constatând că, dată fiind natura acţiunii, de drept comun, evaluabilă în bani şi valoarea peste 200.000 RON a obiectului acţiunii, competenţa materială de a judeca pricina în primă instanţă revine Tribunalului Botoşani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la 6 ianuarie 2020.

Prin încheierea din 12 iunie 2020, instanţa a dispus introducerea în cauză a Asociaţiei Special Additions, în calitate de pârâtă.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 137 din 5 februarie 2021, Tribunalul Botoşani a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B. şi C., ca nefondată; a respins cererea doamnei expert H. de reanalizare a decontului aferent expertizei contabile şi a obligat reclamanţii la plata sumei de 5834 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi decont expertiză contabilă.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia nr. 662 din 23 iunie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A., B., şi C., împotriva sentinţei civile nr. 137 din 5 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii D., E., şi F..

A obligat pe reclamanţii-apelanţi, în solidar, să plătească pârâtei-intimate E. suma de 3000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 662 din 23 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă au declarat recurs reclamanţii A., B., şi C., solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Printr-o primă critică, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au invocat aplicarea greşită a prevederilor art. 1.303 C. civ. de la 1864.

Relativ la soluţia pronunţată asupra capătului de cerere subsidiar, privind nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare pentru preţ derizoriu, au susţinut că au fost aplicate greşit dispoziţiile care guvernează preţul contractului.

În dezvoltarea acestei critici au arătat că, potrivit art. 1303 C. civ., preţul vânzării trebuie să fie serios şi determinat de părţi. Au precizat că cerinţa ca preţul să fie serios nu este întrunită, deoarece preţul stabilit prin contract este vădit disproporţionat prin raportare la valoarea lucrului vândut. Seriozitatea preţului este o chestiune de fapt, dar instanţa pentru a aprecia asupra seriozităţii, trebuie să aibă în vedere dispoziţiile art. 1.303 C. civ.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au criticat lipsa motivării în ceea ce priveşte cauza de nulitate invocată de aceştia, apreciind că sunt încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În acest sens, au indicat că instanţa de apel trebuia să motiveze şi în drept, nu doar în fapt, soluţia de respingere a capătului de cerere privind nulitatea absolută a contractului, astfel că nemotivarea în drept a soluţiei conduce la nulitate hotărârii recurate.

Nu au fost identificate motive de ordine publică.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Intimaţii E. şi D. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat anularea recursului ca nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 27 august 2021, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 5.

Înalta Curte a stabilit termen de judecată la 16 iunie 2022, în vederea soluţionării recursului, când a rămas în pronunţare asupra recursului, excepţia nulităţii recursului urmând a fi analizată odată cu fondul.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin raportare la excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţi, precum şi prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, cum doar o parte din criticile expuse prin cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că excepţia nulităţii recursului nu este incidentă.

De asemenea, se reţine că în recurs au fost expuse numai critici relative la capătul subsidiar al cererii de chemare în judecată, privitor la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, astfel că a intrat în puterea de lucru judecat faptul că pârâţii au îndeplinit obligaţia asumată prin contract.

Privitor la primul motiv de casare invocat de recurenţii-reclamanţi, se constată că au fost expuse critici vizând seriozitatea preţului contractului de vânzare autentificat sub nr. x din 13 octombrie 2009 de către notarul public G., indicându-se că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 1.303 C. civ. de la 1864.

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate, au arătat că preţul trebuie să fie serios, cerinţă care nu este întrunită în speţă, întrucât preţul contractului este vădit disproporţionat prin raportare la valoare imobilului vândut. De asemenea, din această perspectivă au mai criticat că nu poate fi reţinută drept argument, în sensul că preţul este serios, împrejurarea că pârâţii au intrat în posesia bunului la 12 ani de la încheierea vânzării.

Analizând aceste critici, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi au invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1303 C. civ. de la 1864, însă în dezvoltarea acestei critici şi-au exprimat nemulţumirea faţă de modul în care instanţa de apel a apreciat seriozitatea preţului stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2009.

Întrucât seriozitatea preţului reprezintă o chestiune de fapt, ce poate fi analizată doar de către instanţele de fond, instanţă de recurs nu o poate examina faţă de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Deşi regula de drept pretins încălcată a fost indicată prin cererea de recurs, Înalta Curte reţine că recurenţii-reclamanţi au indicat art. 1.303 C. civ. de la 1864 în mod formal, fără să dezvolte critici de nelegalitate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care se constată că primul motiv de recurs este nul.

În privinţa criticilor subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul lor nefondat, întrucât decizia atacată este motivată conform standardelor de calitate ce au ca reper dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, recurenţii-reclamanţi au invocat motivarea sumară şi nemotivarea în drept a soluţiei de respingere a capătului subsidiar de cerere, privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.

În referire la considerentele vizând soluţia de respingere a capătului subsidiar de cerere, Înalta Curte observă că instanţa de apel a reţinut că motivarea acestui capăt de cerere contravine celei care însoţeşte primul capăt de cerere, privitor la rezoluţiune.

În cuprinsul deciziei atacate au fost cuprinse explicaţii referitoare la motivul pentru care instanţa de apel a apreciat că preţul contractului este serios. Astfel, analizând condiţia seriozităţii preţului, instanţa de apel a concluzionat că preţul nu este derizoriu faţă de condiţiile convenţiei încheiate, care au presupus stăpânirea de drept a bunului de către cumpărători începând cu 13 octombrie 2009, iar stăpânirea de fapt la 13 octombrie 2021.

Ca atare, nu se poate reţine că din decizia recurată lipseşte motivarea în drept a soluţiei de respingere a capătului subsidiar al cererii de chemare în judecată, deoarece condiţia ca preţul să fie serios, reglementată de dispoziţiile art. 1.303 C. civ., a fost analizată. Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, numai faptul că instanţa nu a indicat art. 1.303 C. civ. nu înseamnă că hotărârea este nemotivată, din moment ce a fost verificată întrunirea condiţiei seriozităţii preţului, prevăzută de această normă de drept material.

De asemenea, se reţine că motivarea este concisă, însă suficientă pentru a verifica dacă sunt întrunite condiţiile de aplicare a norme juridice incidente, fiind evidenţiate argumentele de fapt şi de drept pentru care a fost pronunţată soluţia de respingere a capătului subsidiar de cerere.

Relevant în acest sens este că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, astfel că modalitatea în care o instanţă îşi îndeplineşte obligaţia de motivare trebuie apreciată prin raportare la calitatea argumentelor prezentate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul şi, faţă de această soluţie, în conformitate cu art. 453 alin. (1) coroborat cu art. 451 din acelaşi cod, va obliga pe recurenţii-reclamanţi la plata sumei de 2.000 RON către intimaţii-pârâţi D. şi E., cu titlul de cheltuieli de judecată, astfel cum acestea au fost dovedite prin chitanţa de la fila x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 662 din 23 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Obligă pe recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. la plata sumei de 2.000 RON către intimaţii-pârâţi D. şi E., cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.