Rejection of Constitutional Referral in Case Transfer Proceedings: Absence of Direct Link to Contested Statutory Definition of Jurisdiction

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi soluţia dată asupra acesteia

În speţă, în cadrul soluţionării cererii de strămutare a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea, petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir din Promontoriul Oradea a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

În practicaua încheierii civile nr. 44PI din 6 mai 2022, prin care a soluţionat cererea de strămutare, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă s-a pronunţat asupra cererii de sesizare, respingând-o ca inadmisibilă întrucât dispoziţiile legale invocate ca pretins neconstituţionale nu au legătură cu soluţionarea cauzei ce vizează o solicitare de strămutare.

2. Recursul exercitat în cauză

Încheierea a fost atacată de petentă cu recurs, relativ la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În esenţă, recurenta a susţinut că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, contravin prevederilor constituţionale, iar în prezentul recurs subzistă cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Dispoziţia legală contestată a fi neconformă cu prevederile neconstituţionale are un conţinut neclar şi susceptibil de mai multe nuanţe, petenta solicitând efectuarea unui control constituţional asupra acesteia: "Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor’’. S-a contestat compunerea completului de judecată din 18 aprilie 2022, în sensul că magistratul desemnat să participe la şedinţă nu avea termen de judecată planificat şi nici nu figura în planificarea de permanenţă pentru data respectivă.

A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi admiterea cererii de sesizare astfel cum a fost formulată.

În cadrul recursului, petenta a formulat distinct o altă cerere de sesizare a Curţii Constituţionalitate cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 şi art. 72 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în cadrul căreia a solicitat suspendarea prezentei pricini până la soluţionarea sesizării.

3. Apărările formulate în recurs

Intimaţii au fost legal citaţi şi li s-a comunicat recursul, însă nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unei întâmpinări.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând încheierea atacată, Înalta Curte constată că recursul promovat de petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir din Promontorul Oradea este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Ca o chestiune preliminară, instanţa reţine că nu se impune suspendarea judecării recursului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, în legătură cu invocarea prevederilor art. 71 şi art. 72 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Prevederea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care prevedea suspendarea de drept a judecăţii pricinii în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, a fost abrogată prin Legea nr. 177/2010, astfel că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu impune, cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri. Aceasta nu înseamnă că instanţa nu poate suspenda cursul judecăţii în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcţie de elementele cauzei, apreciază că măsura se justifică.

În situaţia de faţă, Înalta Curte apreciază că măsura de suspendare a judecării cauzei nu este oportună, în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, aşa încât cererea petentei cu acest obiect urmează a fi respinsă.

Recurenta a invocat în prezenta etapă procesuală "excepţia de nulitate absolută a întâmpinării formulate de intimata Primăria Oradea’’. Din motivarea apărărilor pe care se sprijină formularea excepţiei, se deduce faptul că petenta a fost privată de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea actului, astfel că norma inserată în art. 201 C. proc. civ. a fost înlăturată de la aplicare.

Se constată că în dosarul instanţei supreme nu a fost parcursă procedura de comunicare la care textul art. 490 alin. (2) C. proc. civ. face referire, deoarece s-a apreciat că recursul promovat împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale face parte din categoria pricinilor urgente, nespuse unei atare proceduri. Astfel, la momentul primirii dosarului se dispune se dispune fixarea termenului de judecată şi efectuarea verificărilor privind îndeplinirea cerinţelor de formă ale cererii de recurs.

Verificând actele procedurale de la dosarul cauzei, se observă că întâmpinarea formulată de partea adversă a fost comunicată recurentului, deci, a luat la cunoştinţă de conţinutul apărărilor formulate de partea adversă, neputând invoca nerespectarea art. 490 alin. (2) C. proc. civ. combinat cu art. 4711 din acelaşi cod, respectiv lipsa posibilităţii de a formula răspuns la întâmpinare, în condiţiile în care, din raţiuni de soluţionare cu celeritate a anumitor cauze urgente, nu s-a dispus efectuarea unei atare proceduri de regularizare a cererii de recurs. În consecinţă, vor fi înlăturate apărările recurentei dezvoltate în cadrul "excepţiei de nulitate absolută a întâmpinării’’.

Cu privire la calea de atac exercitată, reţine Înalta Curte că recurenta şi-a întemeiat în drept criticile pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. Întrucât motivul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale l-a reprezentat neîndeplinirea condiţiei de legătură cu cauza, recursul pendinte va fi examinat din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamându-se a se verifica dacă s-a făcut o corectă aplicare a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Ca atare, instanţa de judecată este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

Aşadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei - de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate - este limitată de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, printre care şi cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii.

În speţă, recurenta a formulat în faţa Curţii de Apel Oradea cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, potrivit cărora "Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.’’

Această instanţă a fost învestită cu judecarea cererii de strămutare a dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Oradea, neputând fi identificată o legătură directă între prevederile supuse controlului şi obiectul pricinii, iar, din argumentele aduse în recurs, potrivit cărora se contestă planificarea pentru şedinţa de judecată din 18 aprilie 2022, nu reiese care ar fi relevanţa normei în soluţionarea cererii de strămutare.

Astfel, se constată că nu este îndeplinită condiţia înscrisă de art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 în privinţa admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv existenţa legăturii dintre excepţie şi cererea dedusă judecăţii, aşa cum corect a apreciat şi Curtea de Apel în motivarea încheierii pronunţate la 6 mai 2022.

Pentru argumentele expuse, recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de petentă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir din Promontorul Oradea împotriva încheierii civile nr. 44 din 6 mai 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.