Scope of civil liability for tax evasion: individual liability limited to specific harm in organized crime despite aggregate group damage claimed.

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, la 6 decembrie 2018, reclamanta Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 2.329.956 RON reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat.

Temeiul juridic al cererii a fost reprezentat de dispoziţiile art. 1357-1359 C. civ. coroborate cu art. 192 C. proc. civ. şi cu cele ale art. 27 alin. (2) C. proc. pen.

2. Hotărârea pronunţată în declinarea de competenţă

Pronunţând încheierea nr. 136/13.12.2018, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat pricina în favoarea secţiei I civile.

Pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă sub nr. x/2018*.

3. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Tribunalul Bacău, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 409 din 30 septembrie 2020 a respins acţiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău.

4. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 432/A din 16 iunie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligării pârâtului să plătească reclamantei suma de 29.835 RON cu titlu de prejudiciu adus bugetului de stat.

5. Recursul exercitat în cauză

Hotărârea din apel a făcut obiect al recursului exercitat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău.

Recurenta a susţinut nelegalitatea deciziei din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în contextul admiterii doar în parte a acţiunii.

Critica adusă hotărârii atacate vizează stabilirea întinderii prejudiciului de către Curtea de Apel, prejudiciu care nu corespunde sumei de 29.835 RON, reţinută în sarcina pârâtului. Prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei, pârâtul a recunoscut fapta comisă, deci, şi prejudiciul produs de aceasta, astfel că operează răspunderea civilă delictuală, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1357-1359 C. civ. pentru întreg prejudiciul în sumă de 2.329.956 RON, pentru care a fost şi formulată plângerea penală.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate cu consecinţa admiterii în integralitate a acţiunii.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în speţă, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru şi a fost comunicat părţilor, iar prin încheierea din 14 aprilie 2022, recursul a fost admis în principiu şi s-a fixat termen de judecată la 16 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

7. Apărările formulate în recurs

Intimatul A., deşi a primit cererea de recurs, nu şi-a exprimat poziţia procesuală prin formularea unei întâmpinări.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse în continuare.

Înalta Curte observă, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, că reclamanta a înţeles să învestească instanţa cu o acţiune în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, solicitând obligarea pârâtului A. la plata sumei de 2.329.956 RON, reprezentând prejudiciu adus statului prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Este necontestat în cauză că prin sentinţa penală nr. 356/D/30.10.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bacău, secţia penală a admis, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău cu inculpatul A., pe care l-a condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen., cu interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen., dispunând în baza art. 91 din C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru un termen de 2 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 486 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a lăsat nesoluţionată latura civilă, ceea ce a determinat declanşarea litigiului de faţă.

Dispoziţiile art. 27 alin. (2) din C. proc. pen. pe care s-a fundamentat reclamanta în formularea acţiunii, stipulează că persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiune la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitivă, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.

Potrivit art. 28 alin. (1) din acelaşi act normativ, hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

Conform art. 486 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă. În această situaţie, hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în faţa instanţei civile.

Înalta Curte reţine că prin motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce conturează ipoteza aplicării greşite a normelor de drept material, recurenta nu supune dezbaterii verificarea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale instituite de art. 1357-1359 C. civ., ci îşi exprimă dezacordul faţă de susţinerile instanţei de apel în privinţa întinderii prejudiciului la care a fost obligat pârâtul prin decizia atacată ca efect al admiterii în parte a acţiunii.

Astfel, recurenta consideră că pârâtul este dator să acopere întreg prejudiciul în sumă de 2.329.956 RON, rezultând din acordul de recunoaştere a vinovăţiei, în condiţiile recunoaşterii de către inculpat şi a faptei comise. Nu în ultimul rând, menţionează că plângerea penală a vizat întreaga sumă cu titlu de prejudiciu.

Înalta Curte constată că aceste aserţiuni nu sunt fondate.

Aşa cum se degajă din acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău cu inculpatul A. la 2 august 2018, valoarea prejudiciului produs de pârât bugetului de stat prin săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat se ridică la suma de 29.835 RON, menţionată expres şi în actul de sesizare al instanţei. Se observă de către prezenta instanţă că despăgubirea solicitată în recurs, de 2.329.956 RON, reprezintă întreg prejudiciul săvârşit în grup infracţional organizat, şi nu poate fi pus în integralitate în sarcina pârâtului, deoarece acesta nu poate răspunde de un alt prejudiciu decât de cel produs prin propria faptă, trăsătură care este de esenţa răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Prin urmare, instanţa de apel a apreciat în mod legal asupra dimensiunii prejudiciului pronunţând o soluţie de admitere în parte a acţiunii reclamantei, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi 486 alin. (2) C.pr. penală în corelaţie cu art. art. 1357-1359 C. civ.. Astfel, decizia atacată este la adăpost de critica adusă de recurentă, urmând a se respinge recursul acesteia, ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău împotriva deciziei nr. 432 din 16 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2022.