Constitutional review request on random case allocation rejected as irrelevant to property nullity claim

Şedinţa publică din data de 08 iunie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 2114 din 27.10.2016 pronunţată de Judecătoria Turda, s-a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei şi s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C., având ca obiect constatare nulitate absolută, ca lipsită de interes.

Prin decizia civilă nr. 233/A din 23.02.2021 a Tribunalului Cluj, secţia Civilă, s-a respins apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2114/27.10.2016 pronunţată de Judecătoria Turda, iar apelanta a fost obligată să achite intimatei B. S.R.L. suma de 2856 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin încheierea din 11 mai 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 din Legea nr. 303/2004 şi a art. 53 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, formulată de reclamanta A. în dosarul civil nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj, secţia Civilă.

În motivarea, s-a constatat că prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale se invocă omisiunea legiuitorului de a reglementa în cuprinsul soluţiei legislative criticate, în mod expres, obligativitatea întocmirii şi depunerii la dosarul cauzei, a unei dovezi accesibile părţilor, prin care să se poată verifica, procedura de repartizare aleatorie.

Instanţa a reţinut că acest aspect vizează modul de repartizare a cauzei, iar nu modul de soluţionare a acesteia; repartizarea este o operaţiune ce nu vizează soluţionarea cauzei, cât timp ţine de administrarea justiţiei, reglementată în regulamentul de ordine interioară a instanţelor.

Încheierea prin care a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi decizia pronunţată în recurs

Prin încheierea din 11 mai 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis cererea recurentei reclamante A. şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 168R din 11 mai 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 233/A din 23.02.2021 a Tribunalului Cluj, secţia Civilă, pe care a menţinut-o. A respins, ca tardivă, precizarea motivelor de recurs formulată la 9.03.2022 şi a obligat pe recurentă să plătească intimatei B. S.R.L., suma de 5950 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii din 11 mai 2022, respectiv a soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, A. a declarat recurs, în termenul legal, calculat potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, raportat la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În cuprinsul motivelor de recurs, s-a arătat, printr-o amplă motivare, că art. 11 şi art. 53 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale, întrucât legiuitorul a omis să reglementeze obligativitatea întocmirii şi depunerii la dosar a unei dovezi accesibile părţior, prin care acestea să poată verifica repartizarea aleatorie.

Astfel, deşi procedura repartizării aleatorii este prevăzută de lege, totuşi în practică acest aspect nu poate fi verificat de părţile procesului, ceea ce duce la lipsa oricăror garanţii privind îndeplinirea acestei proceduri.

De altfel, obligativitatea întocmirii şi depunerii la dosar a unui proces-verbal în acest sens a existat, fiind prevăzută de art. 95 alin. (10) din ROI, prevedere care nu se mai regăseşte în noul regulament de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

În opinia recurentei, lipsa acestei garaţii încalcă dreptul la un proces echitabil, principiul preeminenţei dreptului şi cel al securităţii juridice.

A făcut referire la decizia nr. 685/2018 a Curţii Constituţionale, prin care s-a reţinut că reprezintă garanţii aferente imparţialităţii obiective a instanţei, parte a dreptului la un proces echitabil caracterul aleatoriu al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât şi al compunerii completului de judecată instituit prin lege.

De asemenea, a invocat şi decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, prin care Curtea Constituţională a mai statuat şi în sensul că, în ce priveşte independenţa judecătorului, aceştia trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricţii, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi judiciare.

Instanţa de contencios constituţional a explicat că sintagma "fie chiar autorităţi judiciare" se referă la conduita inadecvată, contrară reglementărilor legale, a persoanelor care ocupă diverse funcţii [conducere/execuţie] în sistemul judiciar sau a unor instituţii ce fac parte din autoritatea judecătorească şi care, prin deciziile administrative, luările de poziţie sau activitatea lor, creează o temere magistratului aflat în exerciţiul funcţiunii, de natură a-i influenţa deciziile. Norma exprimă un principiu, acela că independenţa judecătorului, în soluţionarea cauzei pe care acesta o judecă, nu poate fi limitată de nicio persoană sau autoritate a starului. Desigur, independenţa de care se bucură judecătorul nu înseamnă arbitrarul, acesta trebuind să se supună legii.

În opinia recurentei, o repartizare eronată reprezintă un fapt ce influenţează independenta judecătorului, cât timp, prin aceasta poate fi ales sau exclus context în care, nerespectarea dispoziţiilor legale, privind verificarea sistemului de repartizare, constituie per se, o cauză generatoare a unei incertitudini şi temeri, fapt care afectează în substanţa sa dreptul la un proces echitabil.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că recurenta nu şi-a întemeiat în drept criticile formulate; din analiza acestor, reiese că recurenta apreciază că se impunea admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, care este fondată, textele de lege invocate încălcând legea fundamentală a ţării.

Având în vedere că motivul respingerii cererii de sesizare al Curţii Constituţionale a fost neîndeplinirea condiţiei de legătură cu cauza, Înalta Curte urmează a analiza recursul pendinte din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât se susţine greşita aplicare a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce priveşte motivul de recurs subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la faptul că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepţia invocată ar avea legătură cu soluţionarea cauzei, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Ca atare, instanţa de judecată este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

Aşadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei - de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate - este limitată de dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, printre care şi cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii.

În speţă, recurenta reclamantă A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 11 din Legea nr. 303/2004 şi a art. 53 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, cerere ce a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 11 mai 2022 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Prin motivele de recurs, recurenta a susţinut legătura cu cauza a textelor de lege pe care le apreciază neconstituţionale, din perspectiva nulităţii procedurii de repartizare aleatorie a cauzei, ce ar rezulta din omisiunea legiuitorului de a prevedea expres obligativitatea întocmitorii unui proces-verbal în sensul arătat, accesibil părţilor.

Preliminar, Înalta Curte reţine că recurenta a susţinut neconstituţionalitatea a două articole din Legea nr. 303/2004. Verificând cererea de recurs, în care recurenta a redat textele respective, Înalta Curte reţine că acestea sunt, în realitate, din Legea nr. 304/2004, care priveşte privind organizarea judiciară, iar nu din Legea nr. 303/2004, care se referă la statutul judecătorilor şi procurorilor.

Art. 11 din Legea nr. 304/2004 prevede că "Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective".

Conform art. 53 alin. (3) din acelaşi act normativ "Sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor pe completuri de judecată se auditează extern, la fiecare 2 ani, sub conducerea Ministerului Justiţiei şi cu implicarea societăţii civile şi a organizaţiilor profesionale ale magistraţilor. Concluziile auditului sunt publice."

Din analiza acestora, Înalta Curte reţine că textele legale pretins a fi neconstituţionale nu au legătură directă cu obiectul concret al cauzei deduse judecăţii ori cu stadiul procesual al litigiului, care este calea extraordinară de atac a recursului declarat într-un litigiu ce are ca obiect constatarea nulităţii absolute a actului de dare în plată autentificat sub nr. x/2014 de BNP D., întemeiat în drept pe art. 1238 alin. (1) C. civ.

Altfel spus, excepţia de neconstituţionalitate invocată nu vizează calea de atac a recursului, astfel încât să devină admisibilă sesizarea Curţii Constituţionale.

Pe de altă parte, condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei. Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma soluţiei pronunţate şi a dispoziţiilor legale în temeiul cărora această soluţie a fost pronunţată.

Cu privire la relevanţa pe care soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate o are în prezenta cauză, având în vedere faptul că instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia a fost învestită cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac, se constată că nu sunt fondate criticile recurentei, neexistând legătură între soluţia ce ar fi putut fi pronunţată în cadrul recursului şi soluţia ce ar fi putut fi pronunţată de Curtea Constituţională în soluţionarea excepţiei invocate.

Aceasta întrucât din prevederile art. 102 alin. (2) raportat la art. 103 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 17 decembrie 2017, persoana desemnată de conducerea instanţei cu repartizarea aleatorie a cauzelor întocmeşte un proces-verbal referitor la verificările efectuate.

Împrejurarea că acest înscris nu este public şi nu poate fi consultat de părţile din dosar nu are relevanţă asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauză, câtă vreme hotărârea judecătorească se pronunţă în numele legii. În plus, recurenta a reclamat inaccesibilitatea acestui proces-verbal şi nu nerespectarea repartizării aleatorii în cauza pendinte.

Aşadar, este corectă reţinererea curţii de apel, în sensul că nu există legătură între textele de lege pretins a fi neconstituţionale şi judecarea cauzei, câtă vreme procesul-verbal atestă verificări administrative, externe soluţionării efective a cauzei.

Cu alte cuvinte, şi dacă s-ar admite neconstituţionalitatea prevederilor art. 11 şi art. 53 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, în sensul indicat de parte, acest aspect nu ar avea relevanţă directă în soluţionarea recursului, iar prefigurarea unei soluţii vizând neconstituţionalitatea nu creează premisele aplicării directe a acelei norme în vederea soluţionării căii extraordinare de atac.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din data de 11 mai 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 iunie 2022.