Competence for execution authorization in cases of multiple debtors with differing domiciles

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Tecuci, la data de 01 aprilie 2022 sub nr. x/2022, A. a înaintat instanţei cererea formulată de creditoarea B. S.R.L. şi înregistrată la data de 30.03.2022, în cadrul dosarului de executare nr. 108/2022, solicitând încuviinţarea executării silite cu privire la debitorii C. S.R.L. Tecuci şi D., potrivit art. 665 C. proc. civ., cu modificările ulterioare.

În motivarea cererii s-a arătat că se solicită încuviinţarea executării silite a titlului executoriu - sentinţa civila nr. 2665/10.06.2019, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. x/2017, privind obligaţia debitorilor la plata sumei de 308.031,71 RON.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea nr. 582 din data de 08 aprilie 2022, Judecătoria Tecuci a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Tecuci, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti cu privire la doi debitori, C. S.R.L. Tecuci şi D..

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în virtutea cărora, dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

A reţinut judecătoria că, întrucât sediul creditoarei B. S.R.L. este în Bucuresti, competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5409 din 29 aprilie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul spre soluţionarea conflictului la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că cei doi debitori au sediul, respectiv domiciliul diferit, D. fiind fără domiciliu în România, iar societatea comercială debitoare având sediul în Tecuci.

A conchis, potrivit dispoziţiilor art. 112, art. 116 şi art. 651 C. proc. civ., că este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite Judecătoria Tecuci.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul acţiunii îl constituie cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civila nr. 2665/10.06.2019, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. x/2017, privind obligaţia debitorilor C. S.R.L. Tecuci şi D. la plata sumei de 308.031,71 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…). Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Rezultă, aşadar, din dispoziţiile legale evocate, că în procedura executării silite, cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, de la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a doi debitori. Debitorul D. nu are domiciliul în România, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, iar debitoarea C. S.R.L. îşi are sediul în Tecuci.

Înalta Curte apreciază că, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport cu dispoziţiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speţa de faţă, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi, "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia".

Se mai reţine că se aplică, prin analogie şi prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

În cauză, prima instanţă sesizată a fost Judecătoria Tecuci, instanţa de la sediul unuia dintre debitori, şi anume societatea comercială, astfel că se impune stabilirea competenţei teritoriale în favoarea acesteia, ca instanţă de executare în sensul art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte se va stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Tecuci.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iunie 2022.