Debtor’s challenge to execution assigned to Bistrița Court based on actual domicile, resolving negative jurisdiction conflict.

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 21 iulie 2021, sub numărul x/2021, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele B. S.A. şi C. S.R.L., să se constate că executările silite demarate în dosarele de executare nr. 352/2015, 261/2015 şi 262/2015 sunt lovite de nulitate, cu consecinţa întoarcerii executării, să se dispună suspendarea executării silite în temeiul art. 719 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 712 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2015/2021 din data de 8 noiembrie 2021, Judecătoria Bistriţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Blaj.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 714 alin. (1) şi ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., observând că la datele formulării cererilor de executare silită, respectiv 17.08.2015 şi 14.10.2015, domiciliul din actul de identitate al contestatoarei se afla în jud. Alba, valabilitatea cărţii de identitate a contestatoarei fiind 22.10.2008-25.12.2018, conform dovezii aflate la dosarul Judecătoriei Bistriţa.

Ulterior la data de 25.01.2016, contestatoarea şi-a schimbat domiciliul în judeţul Bistriţa-Năsăud, sat Tiha Bârgăului, nr. 422, comuna Tiha Bârgăului, după cum rezultă din copia noii cărţi de identitate depusă la dosar. Contestatoarea a susţinut faptul că nu a mai locuit efectiv în jud. Alba începând din luna aprilie-mai 2015, însă instanţa a reţinut că, până la analiza excepţiei necompetenţei teritoriale, contestatoarea nu a dovedit acest aspect.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Blaj, prin sentinţa civilă nr. 240/2020 din 21 aprilie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa. A constatat că s-a ivit un conflict negativ de competenţă între Judecătoria Blaj şi Judecătoria Bistriţa şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 91 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., arătând că alin. (3) stabileşte că dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune, în cazul de faţă instanţa fiind cea căreia i se opune dovada făcută de către contestatoare, în sensul că, la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliul său faptic şi real se afla în Bistriţa-Năsăud, aspect ce reiese indubitabil din declaraţia notarială depusă la dosar.

A apreciat că, din probatoriul existent la dosar a rezultat că domiciliul contestatoarei, la data depunerii cererilor de executare silită la executorul judecătoresc, a fost în Bistriţa-Năsăud, care se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Bistriţa, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Blaj şi a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările de competenţă este contestaţia la executare prin care contestatoarea a solicitat să se constate că executările silite demarate în dosarele de executare nr. 352/2015, 261/2015 şi 262/2015 sunt lovite de nulitate, cu consecinţa întoarcerii executării, precum şi suspendarea executării silite în temeiul art. 719 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevăd că "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de interpretarea diferită a noţiunii de domiciliu de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cauzei.

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte reţine că, la data formulării cererilor de executare silită, respectiv 17.08.2015 şi 14.10.2015, domiciliul din actul de identitate al contestatoarei debitoare se afla în jud. Alba, valabilitatea cărţii de identitate a contestatoarei fiind 22.10.2008-25.12.2018. Ulterior, la data de 25.01.2016, contestatoarea şi-a schimbat domiciliul în judeţul Bistriţa-Năsăud, sat Tiha Bârgăului, nr. 422, comuna Tiha Bârgăului, după cum rezultă din copia noii cărţi de identitate depuse la dosar.

Susţinerea contestatoarei a fost în sensul că nu a mai locuit efectiv în jud. Alba începând din luna aprilie-mai 2015. Această susţinere a fost dovedită cu declaraţia notarială data de D., depusă la dosar.

Înalta Curte reţine şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 91 C. civ., conform cărora "(1) dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.(2) În lipsa acestor menţiuni, sau când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane."

Cu toate acestea, alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că "dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reşedinţa a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Se constată că, în cauză, contestatoarea a făcut, prin intermediul declaraţiei notariale sus-citate, dovada că, la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliul său faptic şi real se afla în jud. Bistriţa-Năsăud, sat Tiha Bârgăului, nr. 422, comuna Tiha Bârgăului.

Este important de relevat faptul că noţiunea de "domiciliu" care interesează la stabilirea competenţei teritoriale nu se referă doar la domiciliul formal, ci şi la cel de fapt, care corespunde realităţii imediate, intenţia legiuitorului fiind de a se asigura că debitorul îşi va putea exercita drepturile procesuale prin intermediul instanţei de judecată aflată în proximitatea domiciliului său real, fără a fi necesar ca acesta să îşi antreneze cheltuieli suplimentare aferente deplasării în alt oraş.

Faţă de cele arătate mai sus, având în vedere că debitoarea locuia efectiv, la data formulării cererilor de executare silită, în jud. Bistriţa-Năsăud, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul debitoarei contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iunie 2022.