Competence for ancillary civil claims accompanying annulment of a government decision under administrative law
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Section I Civil, resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest Court of Appeal, 9th Administrative and Fiscal Section, ordering that this body retains competence to decide the main claim and the two ancillary claims, thereby overriding the lower court’s declination based on territorial incompetence. The dispute arose from a plaintiff’s action under Law No. 554/2004 seeking the partial annulment of a Government Decision approving a public interest urban development project that allegedly encroached on her private property, coupled with requests for specific performance to re-demarcate the land and compensation for lost benefits. The decisive legal basis for the jurisdictional determination was Article 123(1) of the Code of Civil Procedure, under which the High Court characterized the requests for delimitation and compensation as ancillary to the primary administrative action for annulment of the act, rather than as independent civil claims for boundary adjustment or tort, thus consolidating jurisdiction in the administrative court competent to hear the principal objection.
Legislator headnote
AI generatedart. 94 C. proc. civ, art. 123 alin. (1) C. proc. civ, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 99 alin. (2) C. proc. civ; Competence for ancillary civil claims accompanying annulment of a government decision under administrative law: The dispute arose from a plaintiff’s action under Law No. 554/2004 seeking the partial annulment of a Government Decision approving a public interest urban development project that allegedly encroached on her private property, coupled with requests for specific performance to re-demarcate the land and compensation for lost benefits. The decisive legal basis for the jurisdictional determination was Article 123(1) of the Code of Civil Procedure, under which the High Court characterized the requests for delimitation and compensation as ancillary to the primary administrative action for annulment of the act, rather than as independent civil claims for boundary adjustment or tort, thus consolidating jurisdiction in the administrative court competent to hear the principal objection.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis establishing the High Court's competence to resolve the negative conflict of jurisdiction and the requirement for a final decision on competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 28.04.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Municipiul Bucureşti şi Ministerul Justiţiei, solicitând ca în contradictoriu cu aceştia să se dispună:
- anularea în parte a H.G. nr. 592/2019 pentru aprobarea schimbării denumirii amplasamentului obiectivului de investiţii, situat în municipiul Bucureşti, Bd. x, din "Esplanada" în "Cartierul pentru Justiţie" şi "proiecte de interes public ale municipiului Bucureşti", precum şi pentru aprobarea programului prioritar de reconversie funcţională a fostului amplasament Esplanada in ceea ce priveşte "proiectele de interes public ale Municipiului Bucureşti" stabilite a se realiza pe latura dinspre strada x a terenului delimitat generic prin cele 4 artere rutiere, proiect care afectează terenul proprietatea sa, întrucât acest Proiect al Municipiului Bucureşti nu este de utilitate publică;
- obligarea în solidar a pârâţilor Guvernul României şi Ministerul Justiţiei să delimiteze terenul propus pentru realizarea Proiectului "Cartierul de Justiţie", astfel încât să îi fie lăsat liber terenul pe care îl deţine în proprietate;
- obligarea pârâţilor Guvernului României Municipiul Bucureşti, în solidar, la plata de despăgubiri in cuantum de 6.176.826 euro in echivalentul sau in RON reprezentând beneficiu nerealizat pentru imposibilitatea de construire pe terenul proprietatea sa în suprafaţa de 1437 mp. situat in Strada x nr. 4 B, 4 C, 4 E, Sector 3 Bucureşti.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1724 din data de 22 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa materială de soluţionare a capetelor 2 şi 3 ale acţiunii, privind obiect obligarea în solidar a pârâţilor Guvernul României şi Ministerul Justiţiei la delimitarea terenului propus pentru realizarea Proiectului "Cartierul de justiţie" astfel încât să lase liber terenul proprietatea reclamantei, precum şi obligarea acestora la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti
Instanţa a reţinut că, în cauză, capătul 2 de cerere, obligarea la delimitarea terenului pe care pârâţii îl deţin în proprietate sau în administrare, afectat de Proiectul "Cartierul pentru justiţie", de terenul proprietatea reclamantei, constituie o veritabilă acţiune în grăniţuire, aflată în competenţa de soluţionare a judecătoriei, potrivit dispoziţiilor art. 94 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte capătul al treilea al cererii, obligarea la plata de despăgubiri, curtea de apel a reţinut că aceasta reprezintă o cerere accesorie cererii în grăniţuire şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat că revine judecătoriei competenţa materială de soluţionare, aceasta fiind competentă să soluţioneze cererea principală.
În raport de dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., curtea de apel a concluzionat că revine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, ca instanţă de la locul situării terenului proprietatea reclamantei, competenţa materială în soluţionarea capetelor 2 şi 3 ale acţiunii.
2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1120 din 14 februarie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul spre soluţionarea conflictului la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că toate cererile sunt întemeiate pe cererea de anulare a H.G. nr. 592/2019, că petitul secund presupune realizarea unor operaţiuni administrative şi/sau emiterea unui act administrativ, în baza art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (5), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suma pretinsă reprezintă prejudiciu solicitat în urma emiterii H.G. nr. 592/2019, în sensul art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
A mai reţinut că, la termenul din 14.02.2022, reclamanta, prin avocat, a precizat expres că temeiul exclusiv al cererilor sale este Legea nr. 554/2004 şi, în baza art. 10 alin. (1), (3), art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 96 pct. 1, art. 99 alin. (2) C. proc. civ. a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul principal acţiunii îl constituie anularea în parte a H.G. nr. 592/2019 privind proiectul "Cartierul pentru Justiţie", cu susţinerea că acesta afectează terenul proprietatea reclamantei, solicitare disjunsă de prima instanţă sesizată şi păstrată spre soluţionare, însoţită de solicitările de obligare în solidar a pârâţilor să delimiteze terenul propus pentru realizarea proiectului astfel încât să îi fie lăsat liber terenul pe care îl deţine în proprietate şi de obligare a pârâţilor, în solidar, la plata de despăgubiri în cuantum de 6.176.826 euro reprezentând beneficiu nerealizat pentru imposibilitatea de construire pe terenul proprietatea reclamantei.
Nu se pune în discuţie în prezentul conflict natura primului capăt al cererii, prin care s-a cerut anularea unei hotărâri de guvern, Curtea de apel apreciind că este competentă a soluţiona o atare solicitare faţă de dispoziţiile art. 1 şi următoarele din Legea nr. 554/2004.
În schimb, cu privire la cea de-a doua solicitare, Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate fi calificată ca cerere principală, de sine stătătoare, având ca obiect grăniţuirea proprietăţilor părţilor, deoarece rezultă cu claritate din argumentarea cererii reclamantei că delimitarea terenului propus pentru realizarea proiectului "Cartierul de justiţie" astfel încât să lase liber terenul proprietatea reclamantei nu se referă la o atare operaţiune, ci la pretinsa includere a unei părţi din terenul reclamantei în proiectul menţionat, reglementat de H.G. nr. 592/2019.
Or, prin solicitarea de anulare parţială a H.G. nr. 592/2019, ce constituia primul petit al acţiunii, reclamanta valorifica tocmai această susţinere, astfel încât pretenţia de "delimitare" a celor două terenuri nu reprezintă altceva decât materializarea aceleiaşi afirmaţii, în acelaşi scop, al protecţiei propriului drept al reclamantei, pretins încălcat.
De aceea, se impune calificarea acestei solicitări ca fiind accesorie capătului de cerere având ca obiect anularea parţială a H.G. nr. 592/2019, ce revine, astfel, în competenţa instanţei învestite cu cererea principală, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, rezultă din cererea introductivă că şi solicitarea de despăgubire a reclamantei pentru prejudiciul rezultat din imposibilitatea sa de a valorifica terenul proprietatea sa din pricina afectării sale prin proiectul în discuţie are tot caracter accesoriu faţă de petitul principal constând în anularea hotărârii de guvern, de vreme ce pretinsa încălcare a dreptului de proprietate al reclamantei este împrejurarea care, în opinia acesteia, justifică limitarea prerogativelor dreptului său în modalitatea arătată, ceea ce atrage aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere cele expuse, instanţa competentă să soluţioneze capetele 2 şi 3 ale cererii este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, competentă în soluţionarea primului petit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iunie 2022.