Financing recovery upheld; appeal annulled for challenging facts, not law

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 19 octombrie 2018, reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berveni, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată aceasta din urmă la plata sumei de 430.525,25 RON, reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă de către pârâtă din finanţarea nerambrursabilă acordată de către reclamantă, cu dobânzile legale aferente.

Prin sentinţa civilă nr. 186 din 21 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat soluţionarea cauzei, în favoarea Tribunalului Satu Mare, iniţial la secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, iar ulterior, în urma declinării realizate prin sentinţa civilă nr. 173/CA/18 aprilie 2019 a Tribunalului Satu Mare, în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Satu Mare.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Satu Mare

Prin sentinţa civilă nr. 60/D din 02 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Satu Mare, secţia I civilă a admis acţiunea formulată de către reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu, împotriva pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berveni şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 430.525,25 RON, pretenţii reprezentând daune interese referitoare la suma trasă de către pârâtă din finanţarea nerambursabilă acordată de către reclamantă, la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, calculată de la data plăţii.

S-a respins, pe fond, cererea formulată de către pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berveni, prin primar A., de chemare în garanţie a S.C. Centrul de Proiectare Judeţean Satu Mare S.R.L.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea

Prin decizia nr. 544/A din 15 septembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berveni împotriva sentinţei civile nr. 60/D din 2 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a păstrat-o.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berveni, criticând soluţia pentru nelegalitate.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la ÎCCJ la data de 13 noiembrie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit, magistratul asistent a opinat că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, în raport de prevederile art. 493 C. proc. civ., în măsura în care completul de filtru va aprecia că nu este posibilă încadrarea criticilor formulate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ar fi incidenţă excepţia nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. (prin întâmpinare fiind invocată şi de către intimată neîncadrarea motivelor de recurs în motivele de nelegalitate), iar, în măsura în care completul va trece peste această excepţie, urmează a aprecia asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul a fost comunicat părţilor la data de 24, respectiv 27 septembrie 2021; nu s-au depus puncte de vedere la raport.

6. Motivele de recurs

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată şi a formulat, în esenţă, următoarele critici:

- hotărârea recurată este nelegală întrucât instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că prelungirea duratei de execuţie a contractului de finanţare a avut de fiecare dată motive obiective, iar pârâta nu se face vinovată de nerespectarea vreunui termen;

- au existat motive neprevăzute în ceea ce priveşte parcursul procedurii de atribuire a contractului de execuţie, în sensul că au fost formulate mai multe contestaţii, respectiv procese în procedura de atribuire a contractului de execuţie, care s-au finalizat în cele din urmă în cursul anului 2014, iar din 2015 societatea care a realizat proiectul tehnic, respectiv societatea de proiectare a refuzat modificarea proiectului tehnic şi a ameninţat reprezentanţii pârâtei că, în cazul în care o altă societate de proiectare va modifica proiectul tehnic făcut de S.C. Centrul de Proiectare Judeţean Satu Mare S.R.L., atunci acesta din urmă va ataca autoritatea, deoarece are drepturi de autor asupra proiectului tehnic redactat;

- în realitate, s-au aflat într-o imposibilitate de a continua implementarea acestui proiect, astfel că au solicitat societăţii contractante suspendarea contractului de execuţie până la clarificarea aspectelor invocate; recurentei nu i se pot reţine nici cele mai mici indicii de culpă, motiv pentru care angajarea răspunderii contractuale nu poate fi antrenată;

- cu privire la cererea de chemare în garanţie a S.C. Centrul de Proiectare Judeţean Satu Mare S.R.L., s-a arătat că în cele două raporturi contractuale s-a specificat că (art. 13 din contract) prestatorul are obligaţia de a executa serviciile prevăzute în contract cu profesionalism şi promptitudinea cuvenită angajamentului asumat şi în conformitate cu propunerea sa tehnică.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489, alin. (3) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Administraţia Fondului pentru Mediu a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, din perspectiva neîncadrării motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. a căror incidenţă a fost invocată în susţinerea căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arată că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Deşi recurenta şi-a întemeiat motivele de recurs pe ipoteza de casare prevăzută de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea au fost indicate doar formal, partea neindicând efectiv ce dispoziţii legale au fost încălcate sau interpretate greşit de către instanţa de apel.

În speţă, din motivele de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susţinerile recurentei privesc chestiuni de fapt presupus interpretate şi reţinute greşit de instanţă, cum ar fi faptul că prelungirea duratei de execuţie a contractului a avut motive obiective, precum şi existenţa motivelor neprevăzute în ceea ce priveşte procedura de atribuire a contractului. Aceste critici privesc, în esenţă, modalitatea în care instanţa de apel a interpretat probele în cauză şi nu pot face obiectul controlului de nelegalitate în recurs. Aceasta întrucât verificarea acestor aspecte presupune reanalizarea situaţiei de fapt din dosar şi a probelor administrate în cauză, deci a unor chestiuni ce ţin de temenicia hotărârii pronunţate.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că aspectele deduse judecăţii prin motivele de recurs implică o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, iar nu pe o interpretare a unor norme juridice, astfel că acestea nu pot face obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs.

În consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constată nul recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berveni, împotriva deciziei nr. 544A din 15 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Berveni, împotriva deciziei nr. 544A din 15 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.