Copyright infringement: applicability of the professional diligence standard for publishers and the limits of cassation review on factual findings

Şedinţa publică din data de 7 iunie 2022

După deliberare,

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 27.11.2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., obligarea pârâţilor la încetarea reproducerii şi distribuirii publicaţiei "Planificarea activităţii de marketing în întreprinderile mici şi mijlocii"" - C.; obligarea pârâţilor la retragerea de pe piaţă şi distrugerea tuturor exemplarelor existente ale publicaţiei sus menţionate, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere; obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000 Euro cu titlu de daune morale cauzate prin încălcarea drepturilor de autor ale reclamantului; obligarea pârâţilor la plata daunelor materiale constând în încasările realizate prin comercializarea publicaţiei.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 139 din Legea nr. 8/1996, art. 194 şi următoarele din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 09.01.2018, pârâta B. S.R.L a solicitat în esenţă, respingerea cererii de chemare în judecată. A fost invocată excepţia prescripţie dreptului material la acţiune.

Prin întâmpinarea formulată la data de 03.01.2018, pârâtul C. a solicitat:

- admiterea excepţiei lipsei de obiect ale capetelor 1 şi 2 ale cererii de chemare în judecată şi respingerea ca atare a acestor două capete de cerere;

- constatarea nulităţii capătului 4 al cererii de chemare în judecată care materializează solicitarea de acordare a daunelor materiale,

- respingerea cererii de chemare în judecată introdusă împotriva sa, sub toate capetele acesteia, ca neîntemeiată;

- obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 2196/22.11.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a dispus următoarele:

A respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului ca neîntemeiată; a admis excepţia rămânerii fără obiect a primelor două capete de cerere şi le-a respins în consecinţă; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B.; a fost obligat pârâtul C. la plata către reclamant a sumei de 5000 euro, în echivalent RON la data plăţii, reprezentând daune morale pentru încălcarea drepturilor de autor ale reclamantului; a fost obligat pârâtul C. la plata către reclamant a sumei de 498 RON cu titlu de despăgubiri materiale. A fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 5185 RON cu titlu de despăgubiri materiale.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 277A din 24.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admis apelul principal formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2196/22.11.2018, pronunţate în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât C..

A fost respins ca nefondat, apelul incident declarat de apelantul-reclamant A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A fost schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a respins cererea în contradictoriu cu pârâta B., ca neîntemeiată. S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29 iunie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin cererea de recurs întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei nr. 277A/24.02.2021, pronunţate în dosarul nr. x/2017 şi transmiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, cu obligarea intimaţilor la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1357 din C. civ.

Art. 1357 alin. (1) reglementează condiţiile generale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, iar alin. (2) al aceluiaşi text de lege stabileşte că autorul prejudiciul răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Prin aprecierea vinovăţiei este analizat comportamentul persoanei responsabile, pentru a putea fi stabilit în ce măsură au fost lezate anumite valori sociale, fiind distrus echilibrul social prin producerea unui prejudiciu.

Instanţa de apel a apreciat că nu este îndeplinită condiţia vinovăţiei pentru atragerea răspunderii civile delictuale a B. S.R.L., raportându-se la "circumstanţe particulare ale cauzei" cum ar fi susţinerea tezei de doctorat în anul 2012, în cadrul Academiei de Studii Economice, într-un cerc şi spaţiu restrâns şi neincluderea tezei de doctorat într-o bază de date destinată accesului public.

În mod eronat instanţa de apel nu a procedat la aprecierea vinovăţiei B. S.R.L. în raport de criteriile particulare de apreciere ale vinovăţiei reglementate art. 1358 din C. civ., având în vedere că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.

Criteriul în raport de care instanţa de apel a considerat că nu ar fi îndeplinită cerinţa vinovăţiei B. S.R.L. este cel al "rezonabilităţii", reţinând în cadrul deciziei sale că "(...) editura nu a avut la dispoziţie un mijloc accesibil, rezonabil, pentru a se asigura că lucrarea îndeplineşte condiţia de originalitate. Este cazul unui impediment dincolo de controlul pârâtei, la care nu s-a putut aştepta în mod rezonabil şi pe care nu îl putea evita în mijloace normale, obişnuite".

Astfel, se poate observa că aprecierea instanţei de apel în ceea ce priveşte vinovăţia editurii se raportează în mod eronat, la conduita unui bonus pater familias, respectiv la cea a unui om rezonabil avizat şi nu la cea de profesionist.

Calitatea de "profesionist în exploatarea unei întreprinderi" reprezintă un criteriu special de apreciere a vinovăţiei făptuitorului. Calitatea de profesionist atrage evaluarea cu mai multă exigenţă a vinovăţiei făptuitorului, tocmai pentru că acestei categorii de făptuitori i se impun reguli mai stricte privind desfăşurarea activităţii specifice, ei fiind obligaţi prin regulile impuse profesiei să ia măsuri eficiente de protecţie pentru prevenirea producerii unor prejudicii.

Intimata B. S.R.L. nu a făcut dovada că ar fi efectuat măcar un singur demers de verificare a originalităţii lucrării publicate, în condiţiile în care avea obligaţia legală de a nu încălca drepturile de autor ale recurentului, garantate de Legea nr. 8/1996.

Singurele "măsuri" luate de către editură pentru protejarea drepturilor de autor au fost acelea de a impune prin contractul de editare obligaţia autorului de a garanta şi a răspunde pentru originalitatea lucrării, apărări respinse atât de prima instanţă cât şi de instanţa de apel.

Mai mult decât atât, la nivelul editurii este instituită procedura de peer review, fiind constituită şi o Comisie de etică.

Aceste proceduri sunt descrise chiar pe site-ul Editurii (http://www.x.ro/editura/peer-review) şi constau în:

"Activitatea ştiinţifică a autorilor şi a referenţilor de marcă, precum şi activitatea editorială, asigura calitatea cărţilor publicate de B.".

Una din strategiile principale ale editurii este procesul de peer review, care se bazează pe lista referenţilor de marcă, personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale din domeniul filologiei.

Comisia de etica cercetării centralizează toate observaţiile făcute de referenţii ştiinţifici care au analizat următoarele aspecte: riscul de plagiat, conflictul de interese, confidenţialitatea cu privire la subiecţii incluşi în cercetare; menţionarea corecta a apartenenţei ideilor prin trimiteri bibliografice.

În mod nejustificat instanţa de apel nu s-a raportat în analizarea vinovăţiei, la calitatea de profesionist a B. S.R.L. şi nu a avut în vedere că aceasta nu a respectat propriile proceduri interne.

Totodată trebuie avut în vedere faptul că în speţă nu este vorba de o încălcare tangenţială a drepturilor de autor, ci despre reproducerea integrală a Tezei de doctorat elaborate de domnul A., citate ca în secţiunea Bibliografie, la pct. 29, de către domnul C..

Prin urmare, cu minime diligenţe, intimata B. S.R.L. putea stabili identitatea dintre lucrarea publicată şi teza de doctorat a recurentului, având în vedere că aceasta (i) era indicată chiar ca sursă bibliografică, (ii) putea fi consultată de către orice persoană interesată la biblioteca Academiei de Studii Economice în integralitate, (iii) rezumatul era publicat pe site-ul bibliotecii Academiei de Studii Economice.

Astfel, în raport de prevederile art. 1357 şi art. 1358 din C. civ., B. S.R.L., în calitate de profesionist, trebuia să ia toate măsurile de prevenire a încălcării drepturilor de autor ale recurentului, însă nu a întreprins niciun demers în vederea verificării originalităţii lucrării publicate.

Pentru toate aceste motive solicită instanţei admiterea recursului, casarea deciziei nr. 277A/24.02.2021, pronunţate în dosarul nr. x/2017 şi transmiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti cu obligarea intimaţilor la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

5. Apărările formulate în cauză

La 14 iulie 2021, intimata B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

La 10 august 2021, intimatul C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii recurate.

6. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 22 martie 2022 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 277A din 24 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la data de 7 iunie 2022, ora 900, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, conform art. 494 C. proc. civ. în referire la art. 477 şi art. 479 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

1. Potrivit art. 488 pct. 8 C. proc. civ., "Motivele de casare - (1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Recurentul reclamant reclamă încălcarea de către instanţa de apel, a părţii finale a prevederilor art. 1358 C. civ. potrivit cărora "Criterii particulare de apreciere a vinovăţiei - Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi", apreciind că instanţa de apel trebuia să analizeze vinovăţia intimatei B. S.R.L. prin filtrul conduitei unui profesionist în exploatarea unei întreprinderi şi nu a unui bonus pater familias, astfel cum ar rezulta din cuprinsul motivelor de fapt ale deciziei recurate.

Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs este nefondat, întrucât astfel cum rezultă din considerentele deciziei civile atacate cu recurs, curtea de apel a analizat elementul răspunderii civile delictuale al vinovăţiei intimatei pârâte B. S.R.L. prin prisma conduitei (a unui profesionist) reclamate de către recurentul reclamant.

Astfel, potrivit argumentelor expuse de instanţa de apel, "Răspunderea pentru încălcarea drepturilor de autor este a autorului contrafacerii şi nu poate fi extinsă asupra editorului decât în măsura în care se dovedeşte că acesta avea cunoştinţă sau putea să prevadă acest lucru, fapt ce nu reiese din materialul probator existent la dosar. (...) Demersurile care se pot pretinde editorului nu depăşesc sfera diligentei obişnuite cerute oricărui profesionist şi a limitelor rezonabile în care s-ar putea identifica lipsa de originalitate a unei opere.

Circumstanţele particulare ale cauzei - susţinerea tezei de doctorat în anul 2012, în cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti, într-un cerc şi spaţiu restrâns şi neincluderea tezei de doctorat într-o bază de date destinată accesului public - demonstrează că editura nu a avut la dispoziţie un mijloc accesibil, rezonabil pentru a se asigura că lucrarea îndeplineşte condiţia de originalitate. Este cazul unui impediment dincolo de controlul pârâtei, la care nu s-ar fi putut aştepta în mod rezonabil şi pe care nu îl putea evita prin mijloace normale, obişnuite.

Cum vinovăţia editorului nu este dovedită în cauză, (...)".

Aşadar, potrivit argumentelor exprese ale curţii de apel, citate anterior, instanţa de apel s-a raportat în cadrul evaluării sale, la "diligenţele obişnuite cerute oricărui profesionist", paragraful următor al deciziei de apel reprezentând o concretizare, o cercetare aplicată a existenţei unor astfel de demersuri specifice unui profesionist, în cazul dedus judecăţii instanţei de apel.

În această cheie de interpretare logico - sistematică decelată, este evident că aserţiunile curţii de apel "editura nu a avut la dispoziţie un mijloc accesibil, rezonabil", "Este cazul unui impediment dincolo de controlul pârâtei, la care nu s-ar fi putut aştepta în mod rezonabil şi pe care nu îl putea evita prin mijloace normale, obişnuite", au în vedere rezonabilitatea, mijloacele obişnuite ale profesionistului B. S.R.L. şi nu pe cele ale unui simplu bonus pater familias, cum în mod eronat invocă recurentul.

Aşadar, întrucât în mod evident din punct de vedere juridic, mijloacele normale, obişnuite, accesibile, rezonabile ale unui profesionist (a căror existenţă a fost cercetată de către instanţa de apel, potrivit considerentelor reţinute de respectiva instanţă, parte din ele citate anterior de către instanţa de recurs) nu sunt mijloacele normale, obişnuite, accesibile, rezonabile ale unui bonus pater familias (un bun părinte de familie, un bun gospodar), este evident că din această perspectivă expusă, critica de nelegalitate referitoare la încălcarea de către curtea de apel, a art. 1358 C. civ., prin necercetarea vinovăţiei intimatei B. S.R.L. în raport de calitatea acesteia de profesionist, calitate care i-ar fi impus o conduită mult mai diligentă, este eronată.

Aşadar, în cauză nu se constată o încălcare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 1358 C. civ., motivul de recurs aferent invocat fiind aşadar, nefondat.

2. Înalta Curte observă în continuare, că în reglementarea noului C. proc. civ., aplicabil cauzei prezente, recursul reprezintă o cale de atac exclusiv de legalitate, care se grefează pe situaţia de fapt stabilită de instanţele devolutive ale fondului. Această apreciere rezultă din enunţarea acestui caracter, în mod expres, prin alineatul prim al art. 488 C. proc. civ., din enumerarea limitativă şi expresă a motivelor de nelegalitate care pot fi invocate în recurs, conform pct. 1 - 8 din respectivul text procesual. Aşadar, instanţa de recurs, în cadrul controlului de legalitate pe care-l exercită, este ţinută de situaţia de fapt astfel cum a fost ea stabilită în mod definitiv, de instanţa de fond sau după caz, de apel, dacă în recurs nu sunt administrate noi probe modificatoare (nefiind incident acest ultim caz în speţa dedusă judecăţii, în condiţiile în care extrasele de pe site - ul bibliotecii Academiei de Studii Economice, depuse de recurentul reclamant ataşat motivelor sale de recurs, datate 3 iunie, nu indică data afişării iniţiale a informaţiilor respective, pentru ca instanţa de judecată să poată verifica existenţa lor inclusiv la momentul imediat anterior publicării de către intimata B. S.R.L. a lucrării contestate).

Or, aserţiunile recurentului reclamant referitoare la împrejurările: că intimata B. S.R.L. nu ar fi făcut dovada că ar fi efectuat măcar un singur demers de verificare a originalităţii lucrării publicate; că singurele măsuri luate de către editură pentru protejarea drepturilor de autor ar fi fost acelea de a impune prin contractul de editare obligaţia autorului de a garanta şi a răspunde pentru originalitatea lucrării, aceste măsuri fiind insuficiente; că editura nu şi-a respectat propriile proceduri interne de depistare a astfel de plagiate, precum ar fi procedura de peer review, procedură care ar fi descrisă chiar pe site-ul editurii şi pe care recurentul a expus-o pe larg în cadrul motivelor de recurs, recurentul precizând în acest context şi că la nivelul intimatei persoane juridice există şi o comisie de etică constituită care ar avea între atribuţiile sale şi pe aceea de a verifica riscul de plagiat al lucrărilor care vor fi publicate; că în speţă nu ar fi vorba de o încălcare tangenţială a drepturilor de autor, ci despre reproducerea integrală de către intimatul C. a tezei de doctorat elaborate de recurentul reclamant; că prin minime diligenţe, intimata B. S.R.L. ar fi putut stabili identitatea dintre lucrarea publicată şi teza de doctorat a recurentului, având în vedere că aceasta din urmă era indicată chiar ca sursă bibliografică, având în vedere de asemenea, că putea fi consultată de către orice persoană interesată la biblioteca Academiei de Studii Economice in integralitate, precum şi având în vedere că rezumatul tezei de doctorat era publicat pe site-ul bibliotecii Academiei de Studii Economice, putând fi consultat cu uşurinţă prin accesarea unui link pe care recurentul l-a indicat instanţei de recurs; toate acestea însoţite de dezbaterea de către recurent a probelor administrate cauzei, implică aprecierea situaţiei de fapt, instanţa de recurs nefiind competentă însă, să reaprecieze situaţia de fapt, aşa cum am arătat, în această cale de atac exclusiv de legalitate, nefiind administrate noi probe modificatoare.

Toate aspectele menţionate reprezintă elemente ale situaţiei de fapt care se apreciază potrivit probelor administrate. Posibilitatea intimatei profesionist de prevedere şi îndepărtare a riscului de plagiat anterior publicării lucrării în anul 2013, prin prisma demersurilor concrete care ar fi putut fi efectuate de intimata, prin prisma procedurilor sale interne stabilite de intimata editor în acest sens, toate acestea reprezintă în mod indiscutabil, elemente factuale.

Or, instanţa de recurs, în exercitarea controlului său exclusiv de legalitate, conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ., este obligată să se grefeze pe situaţia de fapt stabilită de instanţele devolutive ale fondului, în cazul neadministrării de probe noi modificatoare în recurs precum este cazul în speţă.

Aşadar, în privinţa aspectelor anterior reliefate, se observă potrivit considerentelor deciziei recurate, inclusiv paragrafele citate de prezenta instanţă de recurs din decizia recurată, că instanţa devolutivă de apel a stabilit definitiv o situaţie contrară celei afirmate de către recurent, respectiv aceea că în circumstanţele particulare pe care curtea de apel le-a identificat şi expus, profesionistul B. nu ar fi putut prin mijloacele specifice unui profesionist în domeniu, să identifice lipsa caracterului original al lucrării pe care a publicat-o.

Reaprecierea probelor în recurs, prin prisma aserţiunilor de genul celor menţionate de recurentul reclamant în motivele sale de recurs, pentru a conchide în final, în sensul aplicării greşite în cauză, a dispoziţiilor legale ale art. 1357 C. civ. şi art. 1358 C. civ., astfel cum doreşte recurentul reclamant, nu echivalează cu generarea unui control de legalitate al deciziei pronunţate, ci echivalează cu reevaluarea situaţiei de fapt şi eventual, stabilirea uneia noi, la care se vor aplica prevederile legale. Or, întrucât curtea de apel a reţinut definitiv, o situaţie de fapt contrară celei enunţate de recurent, iar în recurs nu s-au administrat probe noi care să modifice această stare de fapt, astfel cum s-a ilustrat anterior, Înalta Curte nu poate decât să constate corecta aplicare a prevederilor legale incidente, invocate de recurent, la această situaţie de fapt.

Aşadar, grefat pe situaţia de fapt stabilită ilustrată anterior, Înalta Curte apreciază din perspectiva criticilor formulate de recurentul reclamant, că în cauză, s-a realizat de către instanţa de apel o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor legale invocate ale art. 1357 C. civ. şi art. 1358 C. civ., motivul de recurs aferent nefiind aşadar, fondat.

Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 277A din 24 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reţinând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre judecătorească legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 277A din 24 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iunie 2022.