Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1228/2022 AI generated

Housing restitution under Law 10/2001: suppression of recourse to the High Court by transitional rules limiting tribunal decisions to appeal only

Case Number Decizia nr. 1228/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal on points of law filed by the plaintiff against the Court of Appeal's judgment, thereby leaving in force the lower court's decision that rejected the plaintiff's late request to complete the original civil sentence. The dispute originated from a claim under Law No. 10/2001 seeking the restitution of an apartment and the resolution of a notification against a unit holder's refusal, which was initially dismissed by the Tribunal for Bucharest in 2017, followed by the dismissal of a subsequent completion request in 2019. The Supreme Court ruled that under the transitional provisions of Law No. 76/2012 and Article 26(3) of Law No. 10/2001, decisions of the tribunal in matters governed by Law No. 10/2001 are subject only to appeal to the court of appeal, with the recourse (appeal on points of law) to the High Court being suppressed; consequently, pursuant to Article 446 of the Code of Civil Procedure, the judgment on the completion request is not susceptible to recourse, and the principle of legality of appeals under Article 457 precludes any other avenue of challenge.

Legislator headnote

AI generated

art. 493 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (5) din C. proc. civ, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 446 din C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ, Art. 457 din C. proc. civ; Housing restitution under Law 10/2001: suppression of recourse to the High Court by transitional rules limiting tribunal decisions to appeal only: , Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată acţiunea, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevede că: "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".

Keywords

AI generated
housing law principle of legality article of civil procedure transitional provisions transitional justice matter in dispute

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a solicitat instanţei să constate că pârâtul refuză restituirea apartamentului nr. x situat în strada x, nr. 108A, Bucureşti.

La data de 14.09.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea secţiilor civile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 11.11.2016 sub nr. x/2016.

La termenul din data de 31.01.2017, reclamantul şi-a precizat acţiunea arătând că solicită - în fapt - soluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură şi anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 05.11.2016.

La termenul din data de 17.03.2017, reclamantul şi-a precizat acţiunea arătând că nu mai insistă în soluţionarea capătului de cerere cu privire la constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. x/1996, solicitând doar restituirea în natură a apartamentului şi soluţionarea notificării formulată în baza Legea 10/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 372/17.03.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, ca nefondată.

Prin cererea depusă în dosarul nr. x/2016, formulată la data de 03.12.2018, reclamantul A. a solicitat completarea sentinţei civile nr. 372/17.03.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în acest dosar.

2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 266/15.02.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia tardivităţii cererii de completare a sentinţei civile nr. 372/17.03.2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a respins, ca tardivă, cererea de completare astfel formulată.

Împotriva sentinţei civile nr. 266/15.02.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă a formulat apel reclamantul A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1669/A din 4 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de reclamantul A. ca nefondat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul A..

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C4, la data de 07 aprilie 2022, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 09 mai 2022 s-a acordat termen la 26 mai 2022, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reţinând următoarele:

În speţă, atât petitul acţiunii şi precizările ulterioare, cât şi motivele de fapt şi de drept invocate în susţinerea acesteia duc la concluzia sesizării primei instanţe cu o contestaţie întemeiată pe Legea nr. 10/2001, îndreptată împotriva refuzului unităţii deţinătoare de a soluţiona notificarea înregistrată de reclamanţi, iar ulterior cu o cerere de completare a soluţiei pronunţate de tribunal.

În drept, Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată acţiunea, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevede că: "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării este supusă recursului, acesta fiind de competenţa curţii de apel.

Dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare, în primă instanţă, dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză, hotărârea tribunalului de respingere a cererii introductive a fost pronunţată ulterior acestei date, respectiv la 17 martie 2017, iar hotărârea ce priveşte completarea sentinţei primei instanţe a fost pronunţată la 15 februarie 2019.

În speţă, se constată totodată incidenţa dispoziţiilor tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010 şi care stipulează că: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară".

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate rezultă că împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001, calea de atac recunoscută de lege este apelul, recursul fiind suprimat.

Cum potrivit art. 446 din C. proc. civ.: "Încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea", rezultă că şi împotriva hotărârii pronunţate de tribunal într-o cerere de completare a unei sentinţe pronunţate în materia Legii nr. 10/2001, singura care de atac aflată la dispoziţia părţii interesate este apelul.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 şi art. 446 din C. proc. civ., rezultă că decizia nr. 1669/A din 04 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu este susceptibilă de recurs.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.

Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1669/A din 04 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1669/A din 04 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2022.