Late-payment penalty claim for 371,411.09 RON sent to Civil Section II on jurisdiction rules, limitation ruling intact.

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la data de 21 noiembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. Iaşi a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. Iaşi, solicitând obligarea acesteia la plata integrală şi imediată a creanţei de 371.411,09 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, sumă ce urmează a se actualiza cu rata inflaţiei până la data plăţii efective.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Iaşi

Prin sentinţa civilă nr. 1517 din 15 octombrie 2019, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtă, şi a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Iaşi în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Iaşi.

3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Iaşi

Prin decizia civilă nr. 255 din 25 iunie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1517/15.10.2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, pe care a schimbat-o în parte; a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind penalităţile calculate la debitul de 105.292,87 RON, achitat la 18.11.2014, aferente perioadei 9.05.2014-18.11.2014; a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.; a obligat pârâta să plătească reclamantei penalităţile de întârziere de 0,1 % pe zi de întârziere pentru debitul de 105.292,87 RON, achitat la 18.11.2014, de la perioada scadenţei facturilor, dar nu mai devreme de 9.05.2014 şi până la 18.11.2014; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.055 RON cheltuieli de judecată la fond; a păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

4. Decizia pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia civilă nr. 1436 din 22 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-au admis recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 255 din 25 iunie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă. S-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.

5. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Iaşi, în rejudecare

Prin decizia civilă nr. 495 din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1517/15.10.2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

6. Recursul declarat în cauză în al doilea ciclu procesual

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a formulat - în sinteză - următoarele critici:

- instanţa de apel a apreciat în mod greşit faptul că la data introducerii cererii de chemare în judecată penalităţile solicitate erau prescrise, având în vedere dispoziţiile art. 2517 coroborate cu cele ale art. 2524 alin. (1) şi (2) C. civ., raportate la Decizia nr. 7/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; astfel instanţa apreciază eronat că plata debitului principal a avut ca efect doar stabilirea momentului până la care se calculează penalităţile de întârziere;

- cererea de chemare în judecată a fost formulată în interiorul termenului de prescripţie care a început sa curgă de la momentul exigibilităţii penalităţilor, respectiv de la momentul soluţionării definitive a dosarului nr. x/2013, în cadrul căruia au fost corect calificate sumele datorate si s-a stabilit că debitul principal generează penalităţi de întârziere; or, potrivit art. 2503 C. civ. exercitarea dreptului material la acţiune privind debitul principal serveşte si pentru conservarea dreptului accesoriu constând în penalităţile de întârziere;

- instanţa de apel a apreciat în mod greşit faptul că somaţia nr. 114/27.01.2015 nu întrerupe cursul prescripţiei extinctive deoarece nu a fost legal comunicată, reţinând că acest aspect care a fost statuat definitiv prin încheierea nr. 8/11.06.2015 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - somaţii - contencios administrativ şi fiscal; prin încheierea nr. 8/11.06.2015 a fost analizată transmiterea somaţiei din perspectiva condiţiilor prevăzute de procedura ordonanţei de plată, însă transmiterea somaţiei, prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării, are valoarea unei puneri în întârziere, conform art. 1522 C. civ.;

- în opinia reclamantei, punerea în întârziere a debitorului şi procedura prealabilă ce trebuie îndeplinită în cazul somaţiei de plată sunt chestiuni distincte care trebuie analizate separat, având în vedere că punerea în întârziere a debitorului este reglementată într-o secţiune separată în C. civ., iar procedura prealabilă în cazul ordonanţei de plată este reglementată de C. proc. civ. şi constituie o procedură specială de recuperare a creanţelor;

- punerea în întârziere a pârâtei sub aspectul plăţii penalităţilor de întârziere s-a realizat şi la momentul introducerii cererii privind emiterea unei ordonanţe de plată, soluţionată prin încheierea nr. 8 din 11.06.2015, în condiţiile în care instanţa învestită cu soluţionarea acesteia nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, ci pe o chestiune de procedură.

7. Apărările formulare în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 25 februarie 2022, pârâta S.C. B. S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

8. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C4, la data de 07 aprilie 2022, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Intimata S.C. B. S.A. a depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 09 mai 2022 s-a acordat termen la 26 mai 2022, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra excepţiei de necompetenţă materială a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu, se constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I-a civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.

În aplicarea acestor dispoziţii, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a adoptat Hotărârea nr. 10 din data de 22 septembrie 2011, prin care a stabilit, cu privire la reorganizarea celor două secţii civile ale instanţei, că dosarele civile înregistrate după data de 1 octombrie 2011, cu excepţia celor date în competenţa completelor specializate care funcţionează la nivelul secţiei a II-a civile, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secţii civile ale instanţei supreme.

Potrivit Anexei 1 la Hotărârea nr. 8 din data de 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cadrul secţiei a II-a civile, funcţionează complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect raporturile juridice privind societăţile comerciale, raporturile juridice dintre profesionişti, obligaţiile născute din legi speciale, toate ID-urile din Nomenclatorul de Falimente (...) etc, iar potrivit Hotărârii nr. 99 din 20 septembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 1 octombrie 2018, secţiei a II-a civilă îi revin litigiile din Nomenclatoarele Litigii cu profesioniştii, Faliment, Asigurărilor sociale, Litigii de muncă, Drept maritim şi fluvial şi Insolvenţa persoanei fizice.

În raport cu textele de lege anterior redate, de obiectul pricinii deduse judecăţii şi de criticile formulate prin cererile de recurs, Înalta Curte constată că prezenta cauză se circumscrie competenţelor specializate alocate exclusiv completurilor de judecată ale secţiei a II-a civile, conform hotărârilor Colegiului de conducere anterior menţionate în condiţiile în care este pus în discuţie un raport juridic în care părţile au calitatea de profesionişti, astfel cum aceasta este definită de dispoziţiile art. 3 din C. civ. şi art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Având în vedere Protocolul adoptat prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 99 din 20 septembrie 2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de care litigiile cu profesionişti sunt soluţionate de secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această măsură fiind adoptată în scopul repartizării echilibrate a activităţii între cele două secţii civile, cât şi pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiţie şi a unei dezlegări corecte a problemei deduse judecăţii în exercitarea controlului judiciar al hotărârii recurate, urmează a declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa soluţionării cauzei în favoarea secţiei a II-a a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2022.