State liability claim for judicial error rejected as appeal unfounded after €3M ECHR damages sought

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28.05.2020 pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să:

- se constate că în cadrul unei proceduri judiciare desfăşurate în faţa instanţelor române, i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la nediscriminare, garantate de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, interpretat separat sau combinat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 16, art. 14 şi art. 26 din Decretul nr. 212/1974 privind drepturile civile şi politice;

- fie obligat pârâtul la plata sumei de 3.000.000 Euro (echivalentul în legi la data plăţii efective) cu titlu de satisfacţie pentru repararea prejudiciului moral, ca urmare a atingerii aduse demnităţii petentului prin discriminare la care a fost supus în raport cu alţi justiţiabili aflaţi în situaţii identice sau similare.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Gorj

Prin sentinţa civilă nr. 244/13.10.2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă s-a admis excepţia prematurităţii formulării acţiunii, excepţie invocată din oficiu, şi s-a respins acţiunea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul A..

3. Hotărârea pronunţată în apel de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia civilă nr. 36/23.02.2021, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins excepţia necompetenţei procesuale invocată de recurentul - petent A..

A admis apelul formulat de petentul A. împotriva sentinţei civile nr. 244/13.10.2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.

4. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Gorj, în rejudecare

Prin sentinţa civilă nr. 144 din 22 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Gorj, secţia I civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul A..

5. Hotărârea pronunţată în apel, în rejudecare, de Curtea de Apel Craiova

Prin decizia civilă nr. 289 din 10 noiembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de petentul A., împotriva sentinţei civile nr. 144 din 22 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.

6. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova a declarat recurs petentul A., criticând-o pentru nelegalitate.

Prin motivele de recurs, petentul a formulat, în esenţă, următoarele critici întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 6 C. proc. civ.:

- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii; completul învestit cu soluţionarea apelului este necompetent să judece cauze maritime şi fluviale, întrucât, astfel cum reiese din adresa nr. x/2020 din data de 26.10.2020, în cadrul Curţii de Apel Craiova nu există secţie sau complet specializat în cauze maritime şi fluviale, iar cererea dedusă judecăţii este supusă jurisdicţiei maritime/poştale; astfel, instanţa de apel a încălcat şi Decizia nr. 17/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, care reglementează competenţa materială procesuală specializată a instanţei de judecată;

- în opinia recurentului, prin aplicarea unui timbru poştal pe cererea de chemare în judecată, ar fi supus soluţionarea acesteia unei jurisdicţii maritime, în conformitate cu dreptul internaţional şi tratatele internaţionale la care România este parte;

- hotărârea recurată nu a fost semnată de către membrii completului care au pronunţat decizia, recurentului fiindu-i comunicată o copie conformă cu originalul, nesemnată de către judecătorii cauzei; în opinia recurentului, înscrisul astfel comunicat este un fals, emis cu încălcarea regimului copiilor prevăzut de dispoziţiile art. 286 alin. (4), art. 427 alin. (1) şi art. 537 alin. (2) C. proc. civ.

- hotărârea recurată nu este motivată în ce priveşte jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a tratatelor internaţionale la care România este parte în legătură cu drepturile fundamentale ale omului, încălcarea dreptului la un proces echitabil, excepţia necompetenţei materiale procesuale a instanţelor de fond, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Gorj, excepţia incompatibilităţii judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă, excepţia lipsei repartizării aleatorii in sistemul informatic;

- recurentul susţine că s-a plasat sub protecţia instituită de dispoziţiile art. 14, art. 16 şi art. 26 din Decretul nr. 212/1974, cât şi a prevederilor art. 21 şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, însă instanţa nu a făcut o minimă analiză a incidenţei acestor prevederi în cauză;

- instanţa de apel a ignorat dreptul recurentului la un proces echitabil în condiţiile în care nu a luat în seamă susţinerile părţii privind aplicarea prioritară şi directă în cauză a dreptului internaţional şi comunitar;

- instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, anume art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., întrucât dispozitivul deciziei recurate nu conţine codul numeric personal al recurentului, elementele de identificare ale intimatului şi nici soluţiile date tuturor cererilor deduse judecăţii, cu referire la excepţiile invocate de recurent în apel, precum şi semnătura judecătorilor;

7. Apărările formulate în cauză

La 21 februarie 2022, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursul ca nefondat.

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

- Printr-o primă critică, recurentul susţine că hotărârea recurată a fost pronunţată de un complet necompetent să judece cauze maritime şi fluviale, astfel cum reiese din adresa nr. x/2020 din data de 26.10.2020, din care rezultă că în cadrul Curţii de Apel Craiova nu există secţie sau complet specializat în cauze maritime şi fluviale.

Recurentul pretinde că cererea dedusă judecăţii este supusă jurisdicţiei maritime/fluviale întrucât prin aplicarea unui timbru poştal pe cererea de chemare în judecată, aceasta ar fi supus soluţionarea acţiunii unei jurisdicţii maritime, în conformitate cu dreptul internaţional şi tratatele internaţionale la care România este parte. În continuare, se susţine inclusiv încălcarea Deciziei nr. 17/2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recursul în interesul legii, care reglementează competenţa materială procesuală specializată a instanţei de judecată.

Aspectele invocate de recurent, deşi susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., sunt nefondate.

Înalta Curte are în vedere că prin decizia nr. 36/23.02.2021, Curtea de Apel Craiova a respins excepţia necompetenţei procesuale a acestei instanţe, invocată de petent reţinând că secţia I a acestei instanţe "este competentă să verifice legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate cu apel sub toate aspectele, inclusiv a celor privind competenţa funcţională a secţiei din care face parte completul care a pronunţat această sentinţă şi competenţa procesuală, materială şi teritorială a Tribunalului Gorj în soluţionarea cauzei, o critică legată de acestea fiind, de altfel, formulată de apelant prin apelul declarat şi urmând a fi analizată în cadrul acestuia".

Totodată, având a analiza critica petentului formulată în primul ciclu procesual, referitoare la respingerea de către prima - instanţă a excepţiei necompetenţei sale materiale procesuale şi teritoriale, întemeiată pe argumentul că cererea dedusă judecăţii este supusă jurisdicţiei maritime/fluviale, întrucât prin aplicarea unui timbru poştal pe cererea de chemare în judecată, petentul ar fi supus soluţionarea acţiunii unei jurisdicţii maritime, în conformitate cu dreptul internaţional şi tratatele internaţionale la care România este parte, Curtea de Apel a reţinut, prin raportare la dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, faptul că "acţiunea de faţă nu intră în categoria acestor litigii maritime sau fluviale, fiind o acţiune întemeiată pe art. 96 din Legea nr. 303/2004, prin care se urmăreşte angajarea răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile pe care reclamantul susţine că le-a suferit prin pretinsele erori judiciare menţionate în cererea introductivă, în acest caz competenţa materială stabilindu-se potrivit art. 96 alin. (5) din lege şi aparţinând tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază reclamantul, în speţă Tribunalului Gorj."

Sub aspectul incidenţei în cauză a deciziei nr. 17/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocată de apelant, a reţinut Curtea de Apel că decizia "nu-şi găseşte aplicarea, întrucât aceasta vizează doar calificarea excepţiei necompetenţei materiale procesuale a secţiei sau completului specializat ca fiind una de ordine publică, cu toate consecinţe decurgând din aceasta pe planul condiţiilor şi termenelor de invocare, dar decizia nu conţine şi nu putea conţine norme atributive de competenţă în materia cauzelor maritime sau a litigiilor prin care se urmăreşte antrenarea răspunderii patrimoniale a statului pe temeiul art. 96 din Legea nr. 303/2004".

Aceste statuări ale Curţii de Apel expuse în decizia pronunţată în primul ciclu procesual, prin care a fost admis apelul petentului împotriva sentinţei tribunalului şi a fost trimisă cauza spre rejudecare, fiind soluţionate şi alte aspecte litigioase deduse judecăţii, au intrat în putere de lucru judecat, nefiind atacate de către petent, astfel că dezlegările cuprinse în această hotărâre nu mai pot fi repuse în discuţie, impunându-se în prezenta cale de atac.

Reţine Înalta Curte că aspectele ce vizează competenţa secţiei civile a Tribunalului Gorj, respectiv a Curţii de Apel Craiova, precum şi cele privind calificarea cererii deduse judecăţii - drept o acţiune în răspunderea patrimonială a statului pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, întemeiată pe dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 303/2004-, au fost tranşate cu ocazia pronunţării deciziei nr. 36/23.02.2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Prin urmare, sunt irelevante în prezenta cale de atac susţinerile recurentului privitoare la faptul că acesta invocat în susţinerea cererii sale dispoziţiile art. 14, art. 16 şi art. 26 din Decretul nr. 212/1974, cât şi prevederile art. 21 şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, câtă vreme demersul judiciar declanşat de petent, astfel cum a fost fixat cadrul procesual prin elementele cererii introductive, a fost examinat de către instanţele de fond, prin prisma dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004.

În consecinţă, hotărârea recurată a fost pronunţată de către instanţa de apel legal învestită cu soluţionarea cauzei.

- Sub o altă critică, recurentul susţine că decizia Curţii de Apel nu este semnată de către membrii completului care au soluţionat calea de atac, aspect ce atrage sancţiunea nulităţii, conform art. 426 alin. (3) C. proc. civ.

Critica recurentului este susceptibilă de încadrare în cazul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar nu cel prevăzut pct. 1 al aceluiaşi articol, astfel cum eronat afirmă recurentul, însă este nefondată de vreme ce decizia recurată aflată la dosarul cauzei este semnată de membrii completului de judecată.

Reţine Înalta Curte că regula prevăzută de art. 426 alin. (3) C. proc. civ. (hotărârea va fi semnată de membru completului de judecată şi de către grefier) se limitează numai la semnarea originalelor hotărârii, iar nu şi la copiile care se trimit părţilor cu menţiunea conformă cu originalul aplicată de grefa instanţei. Originalele - două la număr - rămân unul în dosarul cauzei, şi celălalt în dosarul de hotărâri al instanţei [conform art. 426 alin. (6) C. proc. civ..].

- Se mai susţine nelegalitatea hotărârii recurate prin prisma lipsei din cuprinsul dispozitivului a unor menţiuni precum codul numeric personal al recurentului, elementele de identificare ale intimatului, a soluţiilor date tuturor cererilor deduse judecăţii, cu referire la excepţiile invocate de recurent în apel, precum şi semnătura judecătorilor anterior analizată.

Art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. constituie temei de casare a unei hotărâri judecătoreşti în măsura în care vătămarea procesuală ce ar fi cauzată recurentului, prin săvârşirea unui act de procedură, nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului respectiv. În speţă, însă, recurentul nu justifică vreo vătămarea procesuală determinată de lipsa codului său numeric personal din cuprinsul dispozitivului, iar cu privire la elementele de identificare ale intimatului, recurentul nu justifică un interes în formularea acestei critici. Cât priveşte omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa pe toate cererile deduse judecăţii, care să se reflecte în dispozitivul deciziei recurate, se constată că această critică vizează considerentele hotărârii, cu privire la care partea a formulat o critică distinctă, urmând a fi analizată în cele ce urmează. În schimb, dispozitivul hotărârii instanţei de apel reflectă soluţia pronunţată prin raportare la considerentele expus în cuprinsul acesteia

- Printr-o ultimă critică se arată că hotărârea recurată nu este motivată în ce priveşte jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a tratatelor internaţionale la care România este parte în legătură cu drepturile fundamentale ale omului, încălcarea dreptului la un proces echitabil, excepţia necompetenţei materiale procesuale a instanţelor de fond, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Gorj, excepţia incompatibilităţii judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă, excepţia lipsei repartizării aleatorii in sistemul informatic. Sub acest aspect recurentul a mai susţinut că deşi s-a plasat sub protecţia instituită de dispoziţiile art. 14, art. 16 şi art. 26 din Decretul nr. 212/1974, cât şi a prevederilor art. 21 şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, instanţa nu a făcut o minimă analiză a incidenţei acestor prevederi în cauză.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. constituie temei pentru casarea unei hotărâri judecătoreşti atunci când lipseşte motivarea soluţiei sau instanţa de control judiciar a preluat tale quale considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică, când utilizează argumente fără legătură cu situaţia dedusă judecăţii, precum şi atunci când există contradicţie între considerente şi dispozitiv sau există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată.

În speţă, nu poate fi reţinută niciuna dintre aceste teze. Astfel, în ceea ce priveşte motivarea soluţiei, instanţa de apel a analizat cererea dedusă judecăţii prin raportare la toate criticile formulate de petent, a indicat considerentele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea, dezvoltând un raţionament judiciar în concordanţă cu soluţia pronunţată.

Nu este necesar ca, în economia considerentelor, instanţa să răspundă în mod punctual fiecărui argument, acestea putând fi grupate în funcţie de teza căreia i se subscriu pentru a fi dezvoltat un raţionament unic, fără a presupune un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Instanţa de apel a motivat clar de ce în al doilea ciclu procesual nu pot fi repuse în discuţie aspecte referitoare la necompetenţa materială şi teritorială a Tribunalului Gorj în soluţionarea cauzei, reprezentarea Statului Român şi incompatibilitatea judecătorului, prin raportare la considerentele deciziei nr. 36/23.02.2021 a Curţii de Apel Craiova, intrate în puterea lucrului judecat. Instanţa de apel s-a aplecat punctual, oferind un răspuns judicios şi asupra criticilor formulate prin cerere de apel referitoare la faptul că prima-instanţă a refuzat să formuleze cerere de abţinere şi să aibă în vedere incompatibilitatea prevăzută de art. 43 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv nerespectarea normelor privind repartizarea aleatorie a cauzei şi nesemnarea sentinţei primei-instanţe.

Faptul că în motivarea deciziei recurate nu se regăsesc considerentele invocate de recurent referitoare la incidenţa în cauză a normelor de drept internaţional indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu este de natură să conducă la concluzia că hotărârea atacată este nemotivată sub acest aspect, câtă vreme natura juridică a litigiului a fost stabilită, aşa cum s-a arătat anterior, în primul ciclu procesual, prin decizia nr. 36/23.02.2021 a Curţii de Apel Craiova, în sensul că demersul judiciar declanşat de petent se întemeiază pe dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, în cauză nu pot fi reţinute motivele de casare reglementate de dispoziţiile 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Faţă de cele ce preced, în condiţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii definitive a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 289 din 10 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2022.