Recovery of costs for dismissed procedural incidents in a moot civil claim: application of Article 453 CPC and distinction between attorney fees and travel expenses

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la 23 iulie 2015, pe rolul Tribunalul Covasna, reclamanţii A., B., C., prin reprezentant legal D., E. şi F., prin reprezentant legal A., G. şi H., prin reprezentant legal B. au chemat în judecată pârâtul Spitalul judeţean de urgenţă "Dr. Fogolyan Kristof", solicitând obligarea acestuia la plata către reclamanţi a sumei în cuantum total de 250.000 euro, reprezentând prejudiciul moral încercat ca urmare a decesului, în condiţii tragice, a tatălui şi bunicului lor, deces survenit ca urmare a gravei neglijenţe manifestate de prepuşii pârâtului, precum şi a sumei în cuantum de 50.000 RON, reprezentând cheltuielile de înmormântare şi de pomenire suportate de reclamanţi, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea pronunţată la data de 04.02.2016, Tribunalul Covasna, secţia civilă a admis în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Dr. Fogolyan Kristof" Sfântu Gheorghe şi s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 pct. 2 C. proc. civ.

La 13 februarie 2017, reclamanţii au formulat cerere de repunere pe rol, în temeiul art. 413 alin. (3) teza a II-a din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 02 martie 2017, Tribunalul Covasna, secţia civilă a respins cererea de repunere pe rol.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs reclamanţii.

Prin decizia civilă nr. 213/R/25.05.2017, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins recursul formulat.

La 19 noiembrie 2020, reclamanţii au solicitat repunerea pe rol a cauzei şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză civilă, în cuantum de 16,475 RON, iar prin cererea formulată la 28 decembrie 2020, au solicitat să se constate că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Covasna

Prin sentinţa civilă nr. 22 din 21 ianuarie 2021, Tribunalul Covasna a admis excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii şi, în consecinţă, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii A., B., C., prin reprezentant legal D., E. şi F., ambii prin reprezentant legal A., G. şi H., ambii prin reprezentant legal B. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Dr. Fogolyán Kristóf".

A respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanţie formulată de pârât în contradictoriu cu chematul în garanţie I. S.A.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantul A. a sumei de 2500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanţii.

3. Decizia pronunţată în apel de Curtea de Apel Braşov

Prin decizia civilă nr. 502/A/2018 din 25 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, s-a admis apelul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 22 din 21 ianuarie 2021, s-a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a fost obligat pârâtul la plata către reclamantul A. a sumei de 4000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă, şi a sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale în apel.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Braşov au declarat recurs reclamanţii, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate, cu consecinţa admiterii cererii introductive în totalitate.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanţii au formulat, în esenţă, următoarele critici, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.:

- decizia recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ. astfel, în raport de decizia nr. 463/2016 pronunţată de Curtea Constituţională, dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că incumbă numai părţii care prin comportamentul său a obligat pe partea potrivnică câştigătoare să angajeze cheltuielile din proces, obligaţia de a suporta cheltuielile de judecată, indiferent de eventualele soluţii asupra unor aspecte din timpul procesului (suspendarea judecăţii cauzei, cereri de repunere pe rol, formularea recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol);

- decizia recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 329 din C. proc. civ. de vreme ce în favoarea reclamanţilor operează prezumţia că avocatul acestora a efectuat cheltuieli pentru deplasarea la Tribunalul Covasna şi la Curtea de Apel Braşov, având în vedere că avocatul i-a reprezentat la toate termenele de judecată, aspect dovedit prin depunerea ordinelor de deplasare la dosarul cauzei; în aceste condiţii, faptul cunoscut şi conex constând în aceea că avocatul reclamanţilor s-a prezentat la toate termenele în faţa instanţelor de fond, atestă faptul necunoscut că prezentarea avocatului în faţa acestor instanţe a implicat cheltuieli de deplasare (combustibil, diurnă, cazare);

- decizia recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1270 alin. (1) din C. civ. în mod eronat, a reţinut instanţa de apel că onorariul avocaţial şi cheltuielile de deplasare reprezintă cheltuieli diferite în condiţiile în care reclamanţii şi avocatul acestora au convenit că în compunerea onorariului avocaţial vor fi incluse şi cheltuielile privind deplasarea în faţa instanţelor de judecată;

- instanţa de apel a reţinut, în mod eronat, prevederile art. 30 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 în contextul în care norma legală conferă avocatului facultatea de a deschide conturi diferite pentru încasarea onorariilor şi un cont pentru depunerea sumelor necesare pentru efectuarea altor cheltuieli, cum ar fi cheltuielile de deplasare, însă nu instituie o obligaţie în acest sens;

- decizia recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 249 din C. proc. civ. câtă vreme instanţa de apel a considerat că reclamanţii nu au făcut dovada efectuării unor cheltuieli de deplasare de către avocatul acestora; instanţa de apel trebuia să considere că facturile cuprind doar contravaloarea activităţilor juridice, sens în care trebuia să admită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată şi să acorde onorariul avocaţial în întregime în cuantum total de 16.465 RON;

- decizia recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 451 alin. (1) din C. proc. civ. de vreme ce cheltuielile de judecată se acordă pentru fiecare cauză în parte, chiar dacă între aceleaşi părţi se derulează mai multe litigii, fiind irelevante aspectele care reprezintă aprecieri subiective ale instanţelor de judecată cu privire la cuantumul onorariului avocaţial acordat din alte dosare; prin urmare, aprecierea instanţei de apel referitoare la împrejurarea că în dosarul penal desfăşurat între aceleaşi părţi, în legătură cu aceeaşi faptă şi acelaşi prejudiciu, s-au acordat cheltuieli judiciare constând în onorariu avocaţial în sumă de 20.000 RON este eronată;

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 31.03.2022 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 26.05.2022.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, în termen legal, la 21 octombrie 2021, pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă "Dr. Fogolyan Kristof" Sfântu Gheorghe a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor expuse în cererea de recurs în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenţii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, ca neîntemeiată, iar pe fondul cauzei, respingerea argumentelor intimatului, ca neîntemeiate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul pendinte poartă asupra modalităţii de soluţionare a cererii accesorii privind acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata cauzei în contextul în care acţiunea civilă prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata unor daune materiale şi morale, a rămas fără obiect.

Sub o primă critică, recurenţii invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ. pretinzând că instanţa de apel, în mod nelegal, nu a acordat cheltuielile de judecată efectuate şi dovedite în incidentele procedurale, precum suspendarea judecăţii cauzei, cereri de repunere pe rol, recursul exercitat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol, cu consecinţa menţinerii măsurii suspendării dispuse în cauză. În susţinerea acestei critici, recurenţii se prevalează de jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, afirmând că obligarea la plata cheltuielilor de judecată aparţine părţii căzute în pretenţii, în accepţiunea dată de prevederile art. 453 din C. proc. civ., ce vizează soluţia finală pronunţată în cauză, aceea de respingere a cererii introductive ca rămasă fără obiect, indiferent de soluţiile punctuale pronunţate asupra incidentelor procedurale formulate de parte pentru realizarea dreptului dedus judecăţii.

Critica recurenţilor, susceptibilă de încadrare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este nefondată.

Înalta Curte are în vedere că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, astfel cum prevede art. 453 din C. proc. civ., îl constituie culpa părţii care pierde procesul. În esenţă, pârâtul este partea căzută în pretenţii în cauză faţă de soluţia de respingere ca rămasă fără obiect a cererii introductive, motiv pentru care în sarcina sa a fost stabilită obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată în cuantumul apreciat de către instanţa de apel. Cu toate acestea, în ce priveşte incidentele procedurale la care reclamanţii au apelat pentru satisfacerea intereselor lor - cereri de repunere pe rol, recursul exercitat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol, cu consecinţa menţinerii măsurii suspendării dispuse în cauză -, cheltuielile de judecată ocazionate de aceste chestiuni procedurale nu pot fi imputate pârâtului, în lipsa întrunirii cerinţei culpei procesuale, câtă vreme pârâtul nu a provocat exercitarea acestor demersuri judiciare, iar soluţiile pronunţate în cadrul acestora au fost de respingere.

Astfel, contrar teoriei conturate de recurenţi prin cererea de recurs, câştigarea litigiului principal nu îi îndreptăţeşte pe aceştia la recuperarea, de la pârât, a cheltuielilor efectuate în cadrul unor cereri formulate pe cale incidentală, respinse, în lipsa culpei procesuale a acestuia în declanşarea acestor demersuri judiciare.

În consecinţă, hotărârea curţii de apel nu prezintă vicii sub aspectul înlăturării cheltuielilor solicitate de recurenţi în privinţa demersurilor formulate de aceştia pe cale incidentală în legătură cu litigiul pendinte, instanţa de apel apreciind în mod legal aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ. în prezenta cauză.

Printr-o altă critică, recurenţii reproşează instanţei de apel neacordarea cheltuielilor de transport pretins incluse în cuantumul onorariului de avocat stabilit, potrivit susţinerilor acestora, forfetar, pe fiecare termen de judecată, sens în care invocă incidenţa probei cu prezumţia simplă nesocotită de către curtea de apel, încălcarea principiului pacta sunt servanda, în raport de convenţia încheiată între avocat şi client, precum şi încălcarea normei de procedură privind sarcina probei.

Şi această critică întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. este nefondată.

Reţine Înalta Curte că recurenţii, prin criticile de apel, au explicitat natura cheltuielilor de judecată solicitate în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/23.07.2015 constând în onorariu avocaţial şi cuprinzând "cazare, cheltuieli de transport, diurnă, (…) cercetare doctrină şi jurisprudenţă, formulări şi redactări de acte, susţinerea acestora în faţa instanţelor". S-a susţinut, în acest sens, că avocatul ales a fost prezent la 6 termene de judecată, cheltuielile de transport achitate de parte, în raport cu costul carburantului, fiind de 1023,61 RON.

Soluţionând apelul în limitele şi prin raportare la criticile formulate de reclamanţi, Curtea de Apel în mod legal a reţinut că, potrivit art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., cheltuielile de transport sau cazare ori alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului şi onorariul de avocat reprezintă două componente diferite din cuprinsul cheltuielilor de judecată, având un regim probator distinct. A concluzionat întemeiat Curtea că recurenţii nu au dovedit efectuarea cheltuielilor de transport sau cazare, nefiind depuse înscrisuri în probaţiune ce atestă efectuarea acestor cheltuieli, reţinând drept argument şi faptul că împuternicirea avocaţială menţionează activităţi de redactare, semnare, depunere, susţinere cereri/acte, asistare, reprezentare.

Nu se poate susţine încălcarea dispoziţiilor art. 329 din C. proc. civ. în materia prezumţiilor simple de către curtea de apel, căci acordarea cheltuielilor de transport şi cazare era, într-adevăr, condiţionată de dovedirea cuantumului lor exact, neputând fi acceptat de către instanţă un cuantum al acestor cheltuieli avansat de reclamanţi, câtă vreme nu au fost înfăţişate şi dovezi concrete care să ateste cuantumul lor exact.

Nefondată este şi alegaţia recurenţilor potrivit căreia instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1270 alin. (1) din C. civ., nesocotind convenţia dintre părţi, în condiţiile în care modalitatea în care părţile contractului de asistenţă juridică au evaluat şi comensurat pecuniar prestaţia avocatului rămâne una valabilă, supusă efectelor relativităţii contractului între părţi şi forţei obligatorii a acestuia.

Astfel, instanţa de apel nu a adus atingere raporturilor juridice dintre recurenţi şi avocatul acestora, aşa cum au rezultat ele din convenţia părţilor. Ceea ce a cenzurat instanţa de apel a fost măsura în care cealaltă parte, căzută în pretenţii, trebuie să suporte cuantumul cheltuielilor de judecată pretinse şi dovedite în mod legal de partea adversă.

Faptul că instanţa de apel a invocat, în mod suplimentar, dispoziţiile art. 30 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, ce reglementează facultatea avocatului de a deschide un cont distinct pentru încasarea sumelor primite de la client pentru cheltuieli procesuale în interesul acestuia, nu este de natură să conducă la altă concluzie, argumentul fiind expus pentru a evidenţia că onorariul de avocat şi sumele prevăzute de norma în discuţie reprezintă cheltuieli distincte, care au regim juridic propriu.

Un argument în acest sens este şi faptul că, potrivit art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., reducerea motivată a cheltuielilor de judecată, în baza puterii de aprecierii a instanţei, se întinde numai asupra componentei onorariului avocaţial, celelalte cheltuieli (e.g. transport, cazare) urmând a fi acordate integral, în măsura dovedirii, în condiţiile legii.

Nu se poate imputa încălcarea dispoziţiilor art. 249 din C. proc. civ. sub pretextul că, faţă de modul în care recurenţii şi avocatul acestora au înţeles să stabilească onorariul avocaţial prin contractul de asistenţă juridică, instanţa de apel trebuia să socotească că toate aceste cheltuieli reprezintă onorariu avocaţial, în condiţiile în care, pe de o parte, chiar recurenţii au admis că suma totală solicitată cuprinde şi alte cheltuieli distincte, pe care nu le-au dovedit, iar pe de altă parte, subsecvent stabilirii naturii şi justeţei solicitării, instanţa de apel, în baza puterii ei de apreciere recunoscută prin dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a dispus motivat reducerea proporţională a componentei onorariului avocaţial.

O ultimă critică se referă la încălcarea prevederilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., recurenţii pretinzând indirect că instanţa de apel a avut în vedere alte criterii decât cele legale în analiza caracterului rezonabil al proporţionalităţii onorariului de avocat solicitat de recurenţi.

Această critică, ce poate fi încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nu se suprapune pe ipoteza avută în vedere de Decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, şi este nefondată.

În cenzurarea sentinţei tribunalului, instanţa de apel a avut în vedere şi a aplicat criteriile legale ce rezultă din prevederile art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., din considerente rezultând, fără dubiu, că s-au luat în considerare aspecte privind formularea cererii de chemare în judecată, a răspunsului la întâmpinare, a notelor de şedinţă, reprezentarea recurenţilor la 4 termene de judecată, activităţile ce alcătuiesc relaţia dintre avocat şi client (comunicarea cu partea, strângerea de date şi probe, cercetare şi documentare), natura cauzei - apreciată ca fiind una complexă cu privire la care apărarea s-a realizat în mod corespunzător.

Faptul că instanţa de apel a menţionat că între părţi s-a desfăşurat un proces penal cu un obiect similar celui din prezenta cauză, în cadrul căruia, urmare a soluţiei pronunţate, s-au acordat anumite cheltuieli de judecată în favoarea recurenţilor, cu titlu de onorariu avocaţial, nu conduce la nelegalitatea soluţiei curţii de apel, având cel mult semnificaţia unui considerent supraabundent, în condiţiile în care reducerea proporţională a cheltuielilor constând în onorariu de avocat din prezenta cauză a avut în vedere criteriile impuse de dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

Pentru toate aceste considerente, constatând caracterul nelegal al criticilor, recursul va fi respins în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A., B., C., F., E., H. şi G. împotriva deciziei civile nr. 786 din 22 iunie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 mai 2022.