Eligibility for post-1940 persecution compensation: coverage of children born during forced displacement under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the pension authority, upholding the appellate court's decision to recognize the claimant as a beneficiary of the compensation regime, thereby allowing the plaintiff to prevail. The dispute centered on the administrative decision to refuse benefits to an individual born in 1941, who was born during the forced refugee period following her family's displacement from their domicile in 1941; the pension authority argued that the claimant did not qualify because she had not yet been born at the time of the initial displacement, violating the statutory requirement of having a domicile to abandon. The court rejected this argument, interpreting Article 1 of Law No. 189/2000 (approving Government Ordinance No. 105/1999) as intended to compensate for ethnic persecution suffered by families during the specified historical period, and ruling that children born during the refuge were entitled to the same benefits as their parents who endured the forced departure and subsequent hardships.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Eligibility for post-1940 persecution compensation: coverage of children born during forced displacement under Law No. 189/2000: Recurenta a susținut, în esență, că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi, și ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 7797 din 3 octombrie 2003 și recunoașterea calității sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost strămutată din comuna Șuncuiuș, în satul Zece Hotare și în timpul refugiului s-a născut ea.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 293/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 7707 din 3 octombrie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că greșit, pârâta a considerat că reclamanta, nefiind născută la data strămutării mamei sale, nu beneficiază de prevederile legii, întrucât dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, au fost modificate prin Legea nr. 586/2002.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor.
Recurenta a susținut, în esență, că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi, și ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații enumerate.
Din interpretarea acestor prevederi, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Ceea ce reglementează legea este, deci, stabilirea, determinarea situației de obligare să își părăsească domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susține că dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de drepturile părinților, pentru că este evident că și minorul a avut de îndurat aceleași suferințe și neajunsuri, ca părinții săi, obligați să își părăsească domiciliul.
În raport cu aceste considerente, reclamanta a făcut dovada că a fost născută în timpul refugiului, astfel că sentința nr. 293/CA/2004 - PI, a Curții de Apel Oradea, este temeinică și legală, făcându-se o judicioasă și corectă aplicare a Legii nr. 189/2000.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 293/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2005.