Inadmissibility of post-decisional motion to reinstate time limit for revision

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 15 septembrie 2020, sub nr. x/2020, revizuenta A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei nr. 953 din 26 mai 2020, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. x/2017, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A. S.R.L., precum şi aceea a inadmisibilităţii acţiunii formulate de B..

2. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 1817 din 28 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 953 din 26 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

A respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

A obligat revizuenta A. S.R.L. la plata sumei de 3464 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă B. S.A..

3. Calea de atac formulată în cauză

La data de 28 octombrie 2021, revizuenta A. S.R.L. a formulat o solicitare intitulată "cerere de repunere în termenul de revizuire pierdut". Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2021, având ca obiect contestaţie în anulare.

În dezvoltarea cererii formulate, revizuenta a arătat că C., directorul general şi asociatul său, avocat pensionar, nu a avut angajat un consilier juridic al firmei şi a încercat să angajeze un avocat pentru termenul din 28 septembrie 2021. În acest sens, a arătat că a contactat trei avocaţi, însă aceştia au refuzat. Întrucât s-a îmbolnăvit, reprezentantul revizuentei nu s-a putut prezenta la termenul din 28 septembrie 2021, neavând nici posibilitatea de a depune o cerere de judecată a cauzei în lipsă. A solicitat repunerea pe rol a dosarului pentru a se putea apăra. A depus în dovedire înscrisuri medicale.

Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 186 alin. (1)-(3) C. proc. civ.

Prin precizările depuse la data de 22 noiembrie 2021, revizuenta a reiterat argumentele prezentate în cererea iniţială şi a ataşat acte medicale suplimentare, care atestă imposibilitatea de deplasare a reprezentantului său legal.

La termenul de judecată acordat în cauză, 25 ianuarie 2022, Înalta Curte, având în vedere că nu există niciun motiv pentru a proceda la recalificarea juridică a cererii din oficiu, a reţinut cauza ca fiind o veritabilă cerere de repunere în termenul de revizuire declarată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 953 din 26 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017 şi a invocat inadmisibilitatea cererii de repunere în termenul de revizuire, din perspectiva faptului că partea nu are deschisă calea unei astfel de cereri ulterior soluţionării cererii de revizuire, această chestiune trebuind invocată şi analizată cu ocazia formulării şi judecării cererii de revizuire propriu-zise.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de repunere în termenul de revizuire, Înalta Curte apreciază că aceasta se impune a fi respinsă, în considerarea celor ce succed:

Prin decizia nr. 1817 din 28 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 953 din 26 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acela prin care revizuenta afirmă existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat, a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, Înalta Curte constatând că revizuirea întemeiată pe acest motiv a fost formulată după împlinirea termenului procedural de declarare a acestei căi extraordinare de atac.

S-a constatat că hotărârea judecătorească a cărei anulare s-a solicitat în procedura revizuirii a rămas definitivă la data pronunţării, în data de 26 mai 2020, iar cererea de revizuire a fost transmisă în data de 14 septembrie 2020, conform menţiunii de pe plicul predat oficiului poştal.

În raport cu dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut că revizuirea a fost declarată cu depăşirea substanţială a termenului procedural de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, înăuntrul căruia putea fi exercitată calea de atac a revizuirii, pentru motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

S-a subliniat în cuprinsul deciziei nr. 1817 din 28 septembrie 2021 sus-menţionate că, în absenţa unei cereri de repunere în termen, formulată şi admisă în condiţiile art. 186 C. proc. civ., revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmează a fi respinsă ca tardivă.

În prezenta cauză, revizuenta a formulat cererea de repunere în termenul de revizuire, întemeindu-se pe prevederile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.

Însă, observând cererea de repunere în termenul de revizuire, Înalta Curte constată că, prin această solicitare, revizuenta nu justifică vreun motiv de întârziere pentru motive temeinic justificate în declararea căii respective de atac ci, în fapt, motivează lipsa reprezentantului său la termenul din 28 septembrie 2021 din motive medicale.

Analizând actele şi lucrările dosarului nr. x/2020, Înalta Curte reţine că, anterior termenului din 28 septembrie 2021, când instanţa a rămas în pronunţare asupra cauzei, nu s-a depus de către parte cerere de amânare a cauzei din motive medicale şi nici cerere de repunere în termenul de formulare a revizuirii, aşa cum s-a reţinut prin însăşi decizia care a statuat cu privire la revizuire.

Aşa cum prevăd dispoziţiile art. 186 C. proc. civ. sus-citate, dacă a pierdut termenul imperativ pentru exercitarea unei căi de atac, partea trebuie să solicite repunerea în termen în interiorul termenului de exercitare a căii de atac respective. De asemenea, înlăuntrul aceluiaşi termen, partea trebuie să exercite şi calea de atac pentru care a pierdut termenul.

Din dispoziţiile legale sus-menţionate se deduce că o cerere de repunere în termenul de formulare a căii de atac poate fi formulată doar în cadrul dosarului care a avut ca obiect calea de atac respectivă, nicidecum pe cale separată şi cu atât mai puţin ulterior soluţionării căii de atac respective.

De asemenea, competenţa de a se pronunţa pe o astfel de cerere de repunere în termen îi aparţine, potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (3) C. proc. civ., instanţei competente să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 429 C. proc. civ., după pronunţarea hotărârii, instanţa se dezînvesteşte şi niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale. Sensul acestei norme este acela că funcţia jurisdicţională a judecătorului, raportat la acea cauză, încetează, hotărârea judecătorească pronunţată având forţă obligatorie.

Astfel, în cauza respectivă, judecătorul nu se mai poate pronunţa cu privire la nicio cerere, cu excepţia unei cereri circumscrise dispoziţiilor art. 442-447 C. proc. civ., privind îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii respective.

Or, în cauză, Înalta Curte constată că cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac nu a fost formulată în termenul imperativ prevăzut de art. 186 C. proc. civ., ci după pronunţarea deciziei care a statuat asupra revizuirii şi face obiectul unui dosar diferit, respectiv cauza de faţă.

Pe cale de consecinţă, observând că cererea de repunere în termenul de revizuire nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea, ca inadmisibilă.

Având în vedere soluţia pronunţată, în aplicarea prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, formulată de către intimata reclamantă B. S.A.. Suma pretinsă, în cuantum de 3.529,66 RON, conform dovezii de la dosar, este apreciată ca fiind exagerat de mare faţă de complexitatea speţei, apărările formulate, precum şi faptul că pricina a fost reţinută în pronunţare pe excepţie. Drept urmare, în aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., onorariul de avocat urmează a fi redus la suma de 2.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii, formulată de petenta A. S.R.L.

Obligă petenta A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în favoarea intimatei B. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.