Civil action for nullity of lifetime annuity and partition contracts barred by lack of practical interest due to preclusive definitive judgments

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2015, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. de dosar x/2015, reclamanţii A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pe pârâţii F. şi Municipiul Bucureşti prin Primar General, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a contractului de rentă viageră autentificat sub nr. x/30.01.2005 de BNP Asociaţi G. şi H., să se constate nulitatea absolută a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. x/29.09.2005 de acelaşi birou notarial, să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1237 C. civ., precum şi dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 112/1995.

Prin sentinţa civilă nr. 5989/04.09.2015, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale după valoarea litigiului, declinând competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, pe rolul căruia s-a înregistrat la data de 01.10.2015, sub nr. dosar x/2015, la secţia a V-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 50/18.01.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosar nr. x/2015, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâţii F. şi Municipiul Bucureşti prin Primar General, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de rentă viageră autentificat sub nr. x/30.01.2005 la BNP Asociaţi "G. şi H." şi a contractului de partaj autentificat sub nr. x/29.09.2005 la BNP Asociaţi "G. şi H." şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii celor două contracte.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâţii F. şi Municipiul Bucureşti prin Primar General, iar prin decizia civilă nr. 33 din 25.01.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelurile formulate şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a anulat în rest sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul F., la prima instanţă.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1015/14.07.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a -V-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâtul F. şi a constatat nulitatea absolută a contractului de rentă viageră autentificat sub nr. x/30.01.2005 la BNP Asociaţi "G. şi H." şi a contractului de partaj autentificat sub nr. x/29.09.2005 la BNP Asociaţi "G. şi H.".

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 939 A din 4 august 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis apelul declarat de apelantul-pârât F., împotriva sentinţei civile nr. 1015/14.07.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., C., D. şi E.. A fost schimbată în tot sentinţa apelată. A fost admisă excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul F. şi a fost respinsă acţiunea ca lipsită de interes.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D. şi E., criticând soluţia pentru nelegalitate.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 23 februarie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin rezoluţia de primire din data de 2 martie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute la art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul este formulat în termen, împotriva unei hotărâri supuse acestei căi de atac, iar, în aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de judecată urmează a se pronunţa asupra admisibilităţii în principiu, conform art. 493 alin. (6) C. proc. civ. a recursului.

6. Motivele de recurs

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-au formulat, în esenţă, următoarele critici:

- excepţia lipsei de interes invocată de către pârât nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauza de faţă, faţă de dispoziţiile legii speciale - Legea nr. 112/1995 şi faţă de practica judiciară în materie;

- apreciază că sunt îndeplinite condiţiile valabilităţii interesului - art. 33 teza I C. proc. civ.

- susţin că au un drept câştigat, drept recunoscut de Legea nr. 112/1995 şi prin demersul judiciar se urmăreşte redobândirea apartamentului 10 preluat de Statul român fără titlu, folosul practic fiind înlăturarea manoperelor folosite de pârât pentru eludarea legii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi au solicitat admiterea recursului şi "schimbarea deciziei civile nr. 939/04.08.2020 în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată".

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

7. Apărările formulate în cauză

Pârâtul F., cu respectarea termenului prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat pârâtul că, în privinţa apartamentului respectiv, s-a stabilit dreptul recurenţilor la acordarea de despăgubiri prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, atât acţiunea în constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat conform prevederilor Legii nr. 112/1995, cât şi acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun. Prin urmare, câtă vreme recurenţii nu mai pot obţine redobândirea în natură a apartamentului în litigiu, aceştia nu justifică un folos practic în formularea cererii privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate de intimat, nefiind îndeplinită în privinţa exercitării acţiunii civile cerinţa interesului reglementată de art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 3 C. proc. civ.

Întâmpinarea a fost comunicată recurenţilor, nefiind depus răspuns la întâmpinare.

8. Procedura de filtru

Prin încheierea din 9 noiembrie 2021, a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E. împotriva deciziei nr. 939 A din 4 august 2020 pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. S-a fixat termen de judecată la data de 25 ianuarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin criticile de recurs, încadrabile în prevederile art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ., recurenţii reclamanţi au evidenţiat, în esenţă, că excepţia lipsei de interes invocată de către pârât nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauza de faţă, faţă de dispoziţiile legii speciale, Legea nr. 112/1995 şi faţă de practica judiciară în materie, că sunt îndeplinite condiţiile valabilităţii interesului, aşa cum sunt ele prevăzute de art. 33 teza I C. proc. civ.. Au mai susţinut aceştia că au un drept câştigat, drept recunoscut de Legea nr. 112/1995 şi prin demersul judiciar se urmăreşte redobândirea apartamentului preluat de Statul român fără titlu, folosul practic fiind înlăturarea manoperelor folosite de pârât pentru eludarea legii.

Efectuând controlul de legalitate al deciziei recurate, Înalta Curte constată că, în mod judicios, instanţa de apel a reţinut că raportul juridic existent între reclamanţi, pe de o parte, şi stat - cumpărătorul în baza Legii nr. 112/1995, pe de altă parte, cu privire la apartamentul litigios a fost finalizat, fiind tranşat în procedura administrativă şi prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, astfel că nu mai este posibilă reluarea procedurilor de redobândire în natură a imobilului în litigiu.

Curtea a mai argumentat că, în privinţa acestui apartament, s-a stabilit dreptul reclamanţilor la acordarea de despăgubiri, fiind respinse prin hotărâri judecătoreşti irevocabile atât acţiunea de constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, cât şi acţiunea în revendicare întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun. A conchis, în mod corect, curtea de apel că, întrucât reclamanţii nu mai pot obţine redobândirea în natură a apartamentului în litigiu, aceştia nu justifică un folos practic în formularea cererii privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate de pârât, nefiind îndeplinită în privinţa exercitării acţiunii civile cerinţa interesului reglementată de art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că este important a aminti că interesul, ca folos practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă, poate îmbrăca două forme: material, atunci când se urmăreşte obţinerea unui interes material, sau moral, în situaţia în care se urmăreşte obţinerea unei satisfacţii de ordin nepatrimonial. Interesul trebuie să fie determinat, atunci când apelarea la un mijloc procesual ce intră în conţinutul acţiunii civile poate fi justificată de un avantaj, de un folos practic concret, legitim, când nu contravine legii sau regulilor de convieţuire socială, personal, născut şi actual.

Or, aşa cum indică recurenţii prin cererea de recurs, interesul exhibat de aceştia este redobândirea apartamentului respectiv, preluat de Statul român fără titlu. În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că reclamanţii nu mai pot dobândi şi proba un folos practic concret şi eficient prin admiterea acţiunii lor, în condiţiile în care acţiunile lor anterioare, în anularea contractului încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 şi revendicarea imobilului, au fost respinse prin hotărâri judecătoreşti definitive.

Mai mult decât atât, având în vedere şi faptul că s-a stabilit dreptul reclamanţilor la acordarea de despăgubiri, aceştia nu pot nutri nicio speranţă legitimă că ar mai putea obţine restituirea în natură a imobilului. Aceasta întrucât reclamanţii nu pot obţine o dublă despăgubire, în concret atât despăgubiri, cât şi restituirea în natură a imobilului.

Pe cale de consecinţă, argumentele expuse în cererea de recurs nu relevă incidenţa unui viciu de legalitate a deciziei civile recurate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, apreciind ca motivele de recurs invocate sunt nefondate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E., împotriva deciziei nr. 939 A din 4 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D. şi E., împotriva deciziei nr. 939 A din 4 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2022.