Inadmissibility of cassation against appellate decision in communist-era property compensation claim limited to ordinary appeal by statutory exclusivity
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the plaintiff, thereby upholding the Court of Appeal’s decision which had previously rejected appeals against the first-instance judgment. The dispute concerned a claim for property compensation in the form of points for real estate abnormally taken during the communist regime, with the plaintiff seeking an order compelling the National Commission for Compensation of Properties to issue a compensation decision for a specific value. The decisive legal basis for the dismissal was Article 35(4) of Law No. 165/2013, which explicitly limits the remedies available for judgments rendered by the court of first instance in such matters to appeal only, thereby excluding cassation. The Court applied a systematic interpretation of this provision alongside Articles 483(2) and 634(1)(4) of the Civil Procedure Code, concluding that because the law prescribes only appeal for these cases, the Court of Appeal’s decision is final and not subject to further review by the High Court of Cassation and Justice, rendering the applicant’s arguments regarding the priority of Convention rights on property immaterial to the admissibility of the procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 35 alin. (4) din Legea nr. 163/2015, art. 21 din Legea nr. 165/2013, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation against appellate decision in communist-era property compensation claim limited to ordinary appeal by statutory exclusivity: The dispute concerned a claim for property compensation in the form of points for real estate abnormally taken during the communist regime, with the plaintiff seeking an order compelling the National Commission for Compensation of Properties to issue a compensation decision for a specific value. The decisive legal basis for the dismissal was Article 35(4) of Law No. 165/2013, which explicitly limits the remedies available for judgments rendered by the court of first instance in such matters to appeal only, thereby excluding cassation. The Court applied a systematic interpretation of this provision alongside Articles 483(2) and 634(1)(4) of the Civil Procedure Code, concluding that because the law prescribes only appeal for these cases, the Court of Appeal’s decision is final and not subject to further review by the High Court of Cassation and Justice, rendering the applicant’s arguments regarding the priority of Convention rights on property immaterial to the admissibility of the procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the dispositive to specify that the decision was pronounced by placing the solution at the parties' disposal through the clerk.
Full text
Şedinţa publică din data de 19 mai 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019, având ca obiect Legea nr. 10/2001, reclamantul A., în contradictoriu cu intimata, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat în temeiul art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013: - să se constate calitatea sa de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilele înscrise în CF nr. x Cluj, cu nr. topo. x situat în Cluj-Napoca; - să se constate existenţa şi întinderea dreptului de proprietate pentru imobilele indicate la petitul 1; - să se dispună, în principal, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele ce fac obiectul dosarului nr. x C. civ., identificat la petitul 1, conform grilei notariale valabile la data de 16.05.2013, respectiv 3.419.362,7 puncte, echivalentul sumei de 3.419.362,07 RON, sumă actualizată potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 165/2013; - obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea Deciziei de compensare prin puncte a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist ce face obiectul dosarului nr. x C. civ., respectiv emiterea Deciziei de compensare pentru un număr de 3.419.362,07 puncte, echivalentul sumei de 3.419.362,07 RON (denumită în continuare Decizia de compensare) la care este îndreptăţit, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii; cu cheltuieli de judecată.
La data de 26.02.2020, reclamantul A. a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat: - să se constate calitatea sa de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilele înscrise în CF nr. x Cluj, cu nr. topo. x situate în Cluj-Napoca; să se constate existenţa şi întinderea dreptului de proprietate pentru imobilele indicate la petitul 1; - să se dispună, în principal, obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea Deciziei de compensare pentru imobilele ce au fost situate în Municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj şi înscrise în CF nr. x Cluj cu nr. topo. x, conform valorii de piaţă actuale, într-un termen rezonabil de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În subsidiar, a solicitat obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea Deciziei de compensare prin puncte a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist ce face obiectul dosarului nr. x C. civ., respectiv emiterea Deciziei de compensare pentru un număr de 3.419.362,07 puncte, echivalentul sumei de 3.419.362,07 RON (denumită în continuare Decizia de compensare) la care este îndreptăţit, într-un termen rezonabil de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii; cu cheltuieli de judecată.
2. Sentinţa Tribunalului Cluj, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 15/13.01.2021, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis, în parte, acţiunea civilă modificată formulată de reclamantul A., şi, în consecinţă: - a constatat îndreptăţirea reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent şi a validat propunerea Primarului Municipiului Cluj-Napoca, cuprinsă în Dispoziţia de propunere de acordare de despăgubiri nr. 105/2012, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, pentru imobilul înscris în CF nr. x Cluj, cu nr. top x, situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj; a obligat pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să soluţioneze dosarul nr. x C. civ./2014, prin emiterea Deciziei de compensare cu acordarea a 5.347.144 puncte, pentru imobilul mai sus descris, conform grilei notariale la momentul anului 2019; - a respins în rest acţiunea civilă;
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.760 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale. A obligat reclamantul să plătească pe seama inginer expert B., suma de 2.060 RON, cu titlu de diferenţă onorariu.
3. Hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă
Prin decizia nr. 270 din 07 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile principale declarate de reclamantul A. şi pârâta Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei nr. 15 din data de 13.01.2021 a Tribunalului Cluj. A respins, ca inadmisibil, apelul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 270 din 07 ocotmbrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A..
În susţinerea admisibilităţii recursului, reclamantul a arătat că petitul principal în realizare nr. 3 lit. A) din cererea introductivă a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care constituie dreptul intern material în cauză, conform art. 11 din Constituţie, invocând susţinând prioritatea aplicării dreptului unional în detrimentul art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.
Recurentul-reclamant şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.
Prin rezoluţia din 17 martie 2022 s-a stabilit termen la data de 19 mai 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.
La acest termen de judecată, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra admisibilităţii căii de atac.
II. Soluţia şi considerentele asupra recursului
Examinând admisibilitatea recursului, Înalta Curte constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 15 noiembrie 2019 şi a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acţiune, prevede, în art. 35, că "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".
Reiese, aşadar, că potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluţionare intră în competenţa curţii de apel.
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul.
Prin decizia civilă nr. 270/A din 7 octombrie 2021, ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel Cluj a soluţionat apelul declarat de reclamant, epuizându-se astfel căile de atac recunoscute de lege în materia acţiunilor întemeiate în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013.
Sub aspectul admisibilităţii căii de atac declarate în cauză nu pot fi primite argumentele reclamantului referitoare la prioritatea aplicării art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, normă despre care se susţine că ar constitui dreptul intern material în cauză, conform art. 11 din Constituţie, în detrimentul art. 35 alin. (4) din Legea nr. 163/2015, în condiţiile în care, pe de o parte, normele de drept substanţial se raportează la dreptul intern, faţă de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, iar, pe de altă parte, reclamantul este cel care a fixat cadrul procesual în cadrul căruia şi-a formulat pretenţiile, invocând dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.
Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu cele ale art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. şi ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia nr. 270/A din 7 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
În consecinţă, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 270/A din 7 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Faţă de soluţia pronunţată cu privire la admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlate cereri formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 270/A din 7 octombrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 19 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.