Suspension of proceedings upheld on appeal; challenge to judges' compatibility rejected as unrelated to suspended case.

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din data de 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere faptul că, din verificările dosarului, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar părţile, legal citate, nu s-au prezentat.

2. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs pârâta A., în nume propriu şi în calitate de reprezetant legal al minorilor B., C., D., E., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs formulată, neîncadrată în drept, recurenta şi-a arătat nemulţumirea cu privire la soluţiile pronunţate în dosar.

Totodată, a arătat că doamnele judecător F. şi G., membri ai completului de judecată care a pronunţat încheierea de suspendare atacată cu prezenta cale de atac, erau incompatibile, întrucât au soluţionat şi apelul declarat într-un alt dosar în care reclamantă a fost recurenta din prezenta cauză, respectiv dosarul nr. x/2014, având ca obiect reintegrare în locuinţă - ordonanţă preşedinţială.

Concluzionând, recurenta a solicitat admiterea recursului şi casarea încheierii atacate.

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

3. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 26 ianuarie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor B., C., D. şi E., împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017 şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, la data de 23 martie 2022, ora 9:00, completul C10- noul C. proc. civ., cu citarea părţilor.

La termenul din 23 martie 2022, cauza a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 05 aprilie 2022, s-a formulat cerere de repunere pe rol şi a fost acordat termen la data de 18 mai 2022, pentru discutarea cererii şi pentru soluţionarea recursului.

La termenul din 18 mai 2022, a fost repusă cauza pe rol, Înalta Curte rămânând în pronunţare asupra recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispoziţiilor legale aplicabile şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin cererea de recurs, recurenta pârâta A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor B., C., D. şi E. a susţinut că încheierea pronunţată de instanţa de apel este nelegală întrucât cei doi dintre membri completului de judecată s-au aflat într-o situaţie de incompatibilitate prin faptul că au soluţionat anterior, în apel, dosarul nr. x/2014, având ca obiect ordonanţă preşedinţială - reintegrare în locuinţă.

Această critică este încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, situaţia invocată în speţă fiind cea a alcătuirii greşite a instanţei prin participarea la judecată a unor judecători incompatibili.

Potrivit art. 45 teza I C. proc. civ., "În cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abţinut ori nu a fost recuzat".

Art. 41 din acelaşi cod stabileşte că "(1) Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza, nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţiei în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare. (2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat asistent sau mediator în aceeaşi cauză."

Din interpretarea textelor procedurale precizatate rezultă că, doar în situaţia incompatibilităţii absolute, afectarea aparenţei de imparţialitate a judecătorului aflat în această situaţie este prezumată legal, fără posibilitate de apreciere.

Per a contrario, în ceea ce priveşte celelalte cazuri de incompatibilitate, precum cele descrise de art. 42 C. proc. civ., partea interesată are posibilitatea de a formula cerere de recuzare, iar împotriva încheierii prin care instanţa s-a pronunţat asupra cererii de recuzare se poate formula cale de atac, în condiţiile prevăzute de art. 53 C. proc. civ.

Analizând înscrisurile dosarului, se reţine că, într-adevăr, decizia pronunţată în calea de atac a apelului de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2014, a fost pronunţată un complet de judecată având aceeaşi compunere ca şi completul de judecată desemnat pentru judecata dosarului nr. x/2017, care a pronunţat încheierea de suspendare atacată.

Însă, se constată totodată că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 41 din C. proc. civ. pentru a fi într-o situaţie de incompatibilitate absolută, întrucât prin ipoteză, cei doi judecători nu au pronunţat o hotărâre sau o încheiere interlocutorie în aceeaşi cauză, nefiind în situaţia de a îşi cenzura propria hotărâre în apel. De asemenea, nici condiţia prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol nu este îndeplinită în prezenta cauză, din actele dosarului nerezultând o situaţie de incompatibilitate absolută dedusă din calităţi anterioare ale celor doi judecători.

În acelaşi timp, raportând susţinerile din recurs la incompatibilitatea relativă reglementată de art. 42 C. proc. civ., instanţa de recurs reţine că mijlocul procedural prin care poate fi invocată o atare ipoteză este formularea unei cereri de recuzare.

Drept urmare, în condiţiile în care recurenţii cunoşteau alte elemente de fapt şi de drept de natură să nască îndoieli cu privire la imparţialitatea membrilor completului de judecată, aveau posibilitatea să invoce incompatibilitatea ca incident procedural şi să formuleze cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată în privinţa cărora susţin incompatibilitatea.

Cum aceştia nu au invocat incompatibilitatea judecătorilor şi nu au înţeles să formuleze cerere de recuzare împotriva acestora, până la dispunerea măsurii suspendării judecării cauzei, pronunţată prin încheierea din 20 octombrie 2020, încheiere ce face obiectul prezentei căi de atac, se constată că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Tot astfel, formularea unei cereri de suspendare a cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Vaslui nu relevă un viciu de legalitate a încheierii recurate.

Aceasta întrucât raţiunea suspendării judecăţii pentru lipsa părţilor, atunci când acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, este aceea de a respecta principiile disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptul la apărare care guvernează procesul civil şi care împiedică instanţa să procedeze la judecarea cauzei în absenţa părţilor, în condiţiile în care niciuna dintre acestea nu a cerut judecarea cauzei în lipsă.

De altfel, prin construcţia juridică dedusă analizei în recurs, nu se relevă o preocupare efectivă, reală a recurenţilor pentru continuarea procesului, întrucât solicitarea suspendării judecăţii nu poate avea o atare valenţă.

În ceea ce priveşte restul susţinerilor formulate de recurenţi prin cererea de recurs referitoare la celelalte dosare în care părţile s-au judecat, respectiv la analizarea eronată a titlului locativ, se reţine că acestea nu constituie critici aduse încheierii atacate cu prezenta cale de atac, astfel că nu pot fi analizate.

Sub acest aspect, Înalta Curte reaminteşte că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Astfel, obiectul recursului constituindu-l încheierea din data de 20 octombrie 2020, prin care Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţia de suspendare a cauzei, aşa încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că încheierea recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din acelaşi cod, va respinge ca nefondat recursul declarat.

Având în vedere soluţia pronunţată, precum şi dispoziţiile art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 51/2008, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 19 alin. (2) din O.G. nr. 51/2008, cheltuielile procesuale avansate de stat, ca efect al admiterii cererii de ajutor public judicar formulate de pârata A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor B., C., D. şi E., rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A., în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor B., C., D. şi E., împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia, potrivit art. 19 din O.G. nr. 51/2008.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2022.