Inadmissibility of cassation appeal in insurance litigation under post-2018 procedural exclusions

Şedinţa publică din data de 18 mai 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.10.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanţii A., B., C., A., D., E., F., G., H. şi I. au solicitat obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) la plata următoarelor sume, reprezentând daune morale: 1.000.000 euro către fiecare din reclamanţii A. şi B., în calitate de părinţi ai defunctului J.; 1.000.000 euro către reclamanta C., în calitate de soră a defunctului J.; 500.000 euro către reclamanta A., în calitate de mătuşă paternă (sora tatălui) a defunctului J.; 500.000 euro către reclamanta D., în calitate de mătuşă paternă (verişoara tatălui) a defunctului J.;- 1.000.000 euro către fiecare din reclamanţii E. şi F., în calitate de părinţi ai defunctei K.; 1.000.000 euro către reclamanta G., în calitate de bunică paternă a defunctei K.; 1.000.000 euro către reclamanta H., în calitate de bunică maternă a defunctei K.; 500.000 euro către reclamantul I., în calitate de unchi matern (fratele mamei) al defunctei K..

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 942 din 14 august 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

A obligat pârâtul la plata următoarelor sume: 70.000 RON către fiecare din reclamanţii A. şi B., în calitate de părinţi ai defunctului J.; 70.000 RON către reclamanta C., în calitate de soră a defunctului J.; 15.000 RON către reclamanta A., în calitate de mătuşă paternă (sora tatălui) a defunctului J.; 15.000 RON către reclamanta D., în calitate de mătuşă paternă (verişoara tatălui) a defunctului J.; 70.000 RON către fiecare din reclamanţii E. şi F., în calitate de părinţi ai defunctei K.; 35.000 RON către reclamanta G., în calitate de bunică paternă a defunctei K.; 35.000 RON către reclamanta H., în calitate de bunică maternă a defunctei K..

A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie

Prin decizia nr. 1050A din 01 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul reclamanţilor, a admis apelul pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) formulat împotriva sentinţei civile nr. 942 din 14 august 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a schimbat parţial sentinţa, în sensul diminuării daunelor acordate, după cum urmează: pentru reclamanta A. (mătuşa paternă), suma de 6000 RON; pentru reclamanta D., suma de 9000 RON; pentru reclamanta G., suma de 25.000 RON; pentru reclamanta H., suma de 15.000 RON. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A luat act că apelanţii-reclamanţi şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, iar apelantul-pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac exercită în cauză

Împotriva deciziei nr. 1050A din 01 iulie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs reclamanţii A., B., C., A., D., E., F., G., H. şi I..

Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenţii au susţinut, în esenţă, că decizia curţii de apel nu este motivată în fapt şi în drept în ceea ce priveşte reducerea despăgubirilor.

Totodată, au susţinut că prin hotărârea atacată, s-a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 1 C. civ. şi ale art. 5 alin. (3) şi art. 22 alin. (7) C. proc. civ., încălcându-se principiile echităţii şi proporţionalităţii.

În dezvoltarea acestei critici, recurenţii-reclamanţi au arătat că instanţa de apel s-a raportat la jurisprudenţa depusă la dosarul cauzei, întemeindu-şi soluţia chiar pe aceste decizii, deşi jurisprudenţa nu reprezintă izvor de drept şi nici nu poate fi considerată drept material.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în termenul legal, intimatul-pârât a invocat excepţia excepţia inadmisibilităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

6. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 09 noiembrie 2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 10.

Prin rezoluţia din 09 februarie 2022, în baza art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., modificat şi completat prin Legea nr. 310/2018, s-a stabilit termen pentru analiza recursului la 18 mai 2022.

La termenul de judecată din 18 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât, prin întâmpinare, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 310/2018 şi de data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, 24 octombrie 2019.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând recursul din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii acestuia, invocate de intimatul-pârât, a cărei analiză se impune cu prioritate conform art. 248 alin(.1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanţii A., B., C., A., D., E., F., G., H. şi I. au solicitat obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) la plata următoarelor sume, reprezentând daune morale: 1.000.000 euro către fiecare din reclamanţii A. şi B., în calitate de părinţi ai defunctului J.; 1.000.000 euro către reclamanta C., în calitate de soră a defunctului J.; 500.000 euro către reclamanta A., în calitate de mătuşă paternă (sora tatălui) a defunctului J.; 500.000 euro către reclamanta D., în calitate de mătuşă paternă (verişoara tatălui) a defunctului J.;- 1.000.000 euro către fiecare din reclamanţii E. şi F., în calitate de părinţi ai defunctei K.; 1.000.000 euro către reclamanta G., în calitate de bunică paternă a defunctei K.; 1.000.000 euro către reclamanta H., în calitate de bunică maternă a defunctei K.; 500.000 euro către reclamantul I., în calitate de unchi matern (fratele mamei) al defunctei K..

Capetele de cerere ale acţiunii civile deduse judecăţii reprezintă pretenţiile pecuniare ale reclamanţilor, care, în calitate de succesori ai victimelor unui accident de circulaţie, au înţeles să solicite instanţei de judecată obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) la plata despăgubirilor pentru prejudiciul suferit în urma producerii unui eveniment rutier.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1391 alin. (2) tezele a doua şi ultima C. civ. şi pe dispoziţiile Legii nr. 132/2017.

Raportat la cele reliefate, se constată că prezenta cauză se circumscrie materiei asigurărilor, obligaţiile pârâtului izvorând din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 24 octombrie 2019, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Conform dispoziţiilor legale enunţate, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018.

Începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 24 C. proc. civ.:

"Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi (art. 25 din acelaşi cod).

Coroborând normele legale enunţate, rezultă că pentru litigiile ce au ca obiect cereri formulate în materia asigurărilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite numai două grade de jurisdicţie, anume fond şi apel.

În cauza de faţă, cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 24.10.2019, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă, de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă prin sentinţa civilă nr. 942 din 14 august 2020, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 1050A din 01 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Drept urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 24 octombrie 2019 şi că prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, hotărârea pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti este definitivă.

În acest sens, Înalta Curte reţine că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât în cele prevăzute de legea procesuală civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional inserat în art. 129 din Constituţia României, conform căruia împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate pot exercita căile de atac în condiţiile legii.

În raport de argumentele expuse şi de dispoziţii legale enunţate, aplicabile în cauză, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat reclamanţii A., B., C., A., D., E., F., G., H. şi I. împotriva deciziei nr. 1050A din data de 01 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurenţilor la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimat, reprezentând onorariu de avocat, acestea fiind dovedite cu extrasul de cont aflat la dosarul de recurs, menţionatul onorariu fiind redus conform dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din acelaşi act normativ, apreciindu-se că valoarea onorariului pretins, în cuantum de 3.000 RON, nu se justifică faţă de complexitatea cauzei şi munca efectiv îndeplinită de avocat în cadrul procedurii derulate în etapa recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A., G., A., D., H., C., F., B., E. şi I., împotriva deciziei nr. 1050A din data de 01 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Obligă reclamanţii la plata sumei de 2000 lei‚ cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către intimatul- pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.