Recourse against appellate rejection of revision petition declared inadmissible as final decision not subject to further appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the defendant against the Court of Appeal’s decision, thereby leaving in force the lower courts’ judgments that upheld the plaintiffs' claim for quiet enjoyment of a 7 m² land parcel and ordered the demolition of an unauthorized storage shed. The dispute originated from a property action where the defendant, after losing at first instance and on appeal, attempted to challenge the final judgment via a revision petition based on newly discovered documents and bad faith; however, the procedural history involved the dismissal of the initial revision request as inadmissible by the Tribunal, which the defendant then incorrectly appealed to the Court of Appeal, resulting in a decision declaring that appeal itself inadmissible while erroneously suggesting a recourse right. The Supreme Court ruled that the Court of Appeal’s decision was final and not subject to further appeal, invoking Article 457(1) of the Code of Civil Procedure, which restricts judicial review to only those appeals explicitly provided by law, and Article 634 regarding finality, noting that under Article 457(3), when an inadmissible appeal is rejected due to incorrect mentions in the prior judgment, the court must indicate the correct legal remedy (in this case, recourse against the original tribunal decision, not the appellate rejection), thus barring any further procedural avenues.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) C. proc. civ; Recourse against appellate rejection of revision petition declared inadmissible as final decision not subject to further appeal: The dispute originated from a property action where the defendant, after losing at first instance and on appeal, attempted to challenge the final judgment via a revision petition based on newly discovered documents and bad faith; however, the procedural history involved the dismissal of the initial revision request as inadmissible by the Tribunal, which the defendant then incorrectly appealed to the Court of Appeal, resulting in a decision declaring that appeal itself inadmissible while erroneously suggesting a recourse right. The Supreme Court ruled that the Court of Appeal’s decision was final and not subject to further appeal, invoking Article 457(1) of the Code of Civil Procedure, which restricts judicial review to only those appeals explicitly provided by law, and Article 634 regarding finality, noting that under Article 457(3), when an inadmissible appeal is rejected due to incorrect mentions in the prior judgment, the court must indicate the correct legal remedy (in this case, recourse against the original tribunal decision, not the appellate rejection), thus barring any further procedural avenues.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 12 mai 2022
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 291 din 3 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2016 s-a admis cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul C..
A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 7 m.p. identificată pe aliniamentul 90-58-91-94-90 din raportul de expertiză întocmit de expert D., care face parte integrantă din sentinţă.
A fost obligat pârâtul la dărâmarea construcţiei magazie amplasată pe această suprafaţă de teren de 7 m.p. astfel cum a fost individualizată, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.685 RON.
Prin decizia civilă nr. 298A din 3 aprilie 2018, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât C. împotriva sentinţei civile nr. 2917 din 3 mai 2017, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2016 şi a obligat pe apelant să plătească intimaţilor 500 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Prin decizia nr. 125 din 20 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, a fost respins recursul declarat de reclamantul C. împotriva deciziei nr. 298 A din 3 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău.
Prin cererea înregistrată la 3 mai 2019 pe rolul Judecătoriei Bacău sub dosar nr. x/2019, revizuentul C. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 2917 din 3 mai 2017 a Judecătoriei Bacău pronunţată în dosar nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 125 din 20 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 4817 din 20 septembrie 2019, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
La termenul din 2 martie 2020, revizuentul C. a completat cererea de revizuire formulată iniţial cu un nou temei legal, arătând că înţelege să invoce şi dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. - cererea de revizuire întemeiată pe aceste dispoziţii a fost disjunsă, reînregistrată pe rolul tribunalului sub dosar nr. x/2020 şi ulterior declinată competenţa în favoarea judecătoriei.
Prin sentinţa civilă nr. 495 din 29 octombrie 2020, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dispozitivul hotărârii a fost menţionată calea de atac a apelului, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Prin decizia nr. 533 din 22 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a fost admisă excepţia inadmisibilităţii apelului.
A fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul-revizuent C. împotriva sentinţei nr. 495 din 29 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă.
A fost consemnat că termenul de declarare a recursului începe să curgă de la data comunicării hotărârii.
Decizia a fost comunicată revizuentului C. la 4 octombrie 2021.
Împotriva deciziei nr. 533 din 22 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, revizuentul C. a formulat recurs.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei supreme la 12 octombrie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.
În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 martie 2022.
Părţile nu au depus punct de vedere la raport.
Constatându-se finalizată etapa procedurii prealabile, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a fost stabilit termen la 12 mai 2022, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ., sunt hotărâri definitive:
1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;
2. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
3. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;
4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;
5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;
6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.
În raport cu dispoziţiile anterior redate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 533 din 22 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind o hotărâre definitivă pronunţată de instanţa de apel în aplicarea dispoziţiilor art. 457 alin. (3) C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (3) C. proc. civ., "Dacă instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege."
Reiese din textul legal redat că instanţa respinge calea de atac neprevăzută de lege ca inadmisibilă, dar în cuprinsul hotărârii indică expres calea de atac şi termenul prevăzute de lege pentru atacarea hotărârii, în speţă fiind indicat că se poate declara recurs, însă împotriva sentinţei civile nr. 495 din 29 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.
Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Prin raportare la dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C. împotriva deciziei nr. 533 din 22 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2022.