Municipal liability for tree collapse: inadmissibility of cassation challenging factual force majeure assessment as merits review

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 26 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reclamanţii A., B. şi C., prin reprezentanţi legali B. şi D., au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bistriţa prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Bistriţa, solicitând obligarea acestora la plata:

- sumei de 200.000 euro daune morale pentru soţia supravieţuitoare A., suma de 30.000 euro daune materiale constând în cheltuieli cu înmormântarea, edificare piatră funerară, prejudiciul nerealizat până la pensionare, contravaloare costuri procedură succesorală notarială şi a meselor organizate cu ocazia înmormântării, priveghi, pomană la 6 săptămâni, 6 luni şi 1 an;

- sumei de 250.000 euro daune morale pentru fiica B.;

- sumei de 100.000 euro pentru nepotul C.;

- sumei de 200.000 euro pentru reclamantul minor C. pentru leziunile în urma incidentului;

- sumei de 50.000 euro daune materiale, ce reprezintă contravaloarea suplimentului de hrană, spitalizare, îngrijire post spitalizare.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud

Prin sentinţa civilă nr. 149/F din 10 iunie 2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Bistriţa.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C. împotriva pârâţilor Municipiul Bistriţa prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Bistriţa.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj

Prin decizia nr. 185/A din 29 iunie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 149 din 10 iunie 2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

4. Timbrajul:

Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

5. Termenul de declarare a recursului

Recursul este declarat în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, respectiv la 16 august 2021 (data e-mailului de expediere - dosarul de recurs), iar decizia recurată a fost comunicată la 20 iulie 2021 .

6 Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 185/A din 29 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, reclamanţii A., B. şi C., prin reprezentanţi legali, au declarat recurs.

Au fost formulate următoarele critici:

Hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală, deoarece starea de fapt nu a fost analizată raportat la textele legale aplicabile în cauză, iar instanţa a apreciat, în mod nelegal, că este incidentă forţa majoră.

Având în vedere dispoziţiile art. 2, art. 7, art. 8 şi art. 20 din Legea nr. 24/2007 coroborate cu art. 1351 C. civ., recurenţii-reclamanţi au apreciat că sunt întrunite toate elementele pentru a atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtelor, răspundere care se angajează ca urmare a omisiunii de a curăţa în timp copacii din parcul central.

Curtea de apel, după completarea probatoriului, a concluzionat că există o cauză de exonerare a răspunderii civile a pârâtelor şi a respins apelul ca nefondat.

Instanţa nu a aplicat corect legea civilă, în sensul că instanţa de apel a admis că exista forţă majoră şi fenomenul meteorologic extrem era absolut invincibil şi inevitabil, fiind incidente dispoziţiile art. 1351 C. civ.

Din întregul material probator, administrat atât în faţa instanţei de fond, cât şi în apel, reiese o singura concluzie - anume că evenimentul reprobabil s-a petrecut anterior momentului orei 18:20 din 17 septembrie 2017 în Parcul Municipal Bistriţa, ocazie cu care încă nu era declanşată furtuna (măsurătorile au precizat ca ea se intensifică după ora 18:22) şi acea informare de cod portocaliu nu era mediatizată. Există un raport de cauzalitate evidentă şi reală între inacţiunea administraţiei locale de igienizare a copacilor - aspect evidenţiat şi de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză - şi ruperea unei crengi dintr-un arbore bătrân. Instanţele de fond nu au analizat concret şi corect momentul în care intervine forţa majoră şi când se produce evenimentul, astfel că, atât argumentele din hotărârea de fond, cât şi cele criticabile din apel sunt străine de cauză, neexistând o analiză corectă a situaţiei deduse judecăţii.

Dovedirea forţei majore trebuie să fie analizată la momentele la care administraţia a anunţat codul portocaliu, respectiv la ora 18:23. Instanţa a ţinut cont de multitudinea de acte depuse la dosar de municipalitate, prin care s-a dovedit violenţa fenomenului natural, însă această violenţă este plasată în timp la o distanţă considerabilă de la momentul decesului lui E. şi rănirea minorului C., astfel încât nu este aplicabil în cauză cazul fortuit.

Concluzionând, arată că se impune casarea deciziei, admiterea apelului şi admiterea acţiunii principale, având în vedere că instanţele au aplicat incorect normele de drept şi nu au analizat criticile formulate în contextul factual existent.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

7. Apărările părţilor

La 12 octombrie 2021 intimaţii-pârâţi Consiliul Local al Municipiului Bistriţa şi Municipiul Bistriţa au depus la dosar întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

La 30 noiembrie 2021 recurenţii-reclamanţii A., B. şi C. au transmis prin e-mail răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimaţii-pârâţi, subliniind că evenimentul nedorit s-a produs anterior decretării, atenţionării şi începerii furtunii.

8. Procedura parcursă în faţa instanţei de recurs

La 17 martie 2022 raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză. Totodată, s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 12 mai 2022, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

În cuprinsul raportului s-a reţinut că urmează a fi analizată cu prioritate excepţia nulităţii recursurilor pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor la 28 martie 2022.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Se reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3), iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca susţinerile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate, această cale de atac nefiind un al treilea grad de jurisdicţie. Aşadar, motivarea recursului conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi au invocat, în esenţă, că instanţa de apel nu a aplicat corect legea, însă în dezvoltarea acestei critici au făcut trimitere la situaţia de fapt calificată de instanţă în urma administrării probelor încuviinţate, totodată exprimându-şi nemulţumirea faţă de împrejurarea că instanţa de apel a reţinut incidenţa forţei majore.

Prin cererea de recurs s-a mai criticat că instanţele de fond nu au analizat concret şi corect momentul în care a intervenit forţa majoră şi când s-a produs evenimentul, situaţia de fapt nefiind analizată corect. De asemenea, recurenţii-reclamanţi au arătat că E. era deja decedat la ora 18:22, astfel că nu este incident cazul fortuit.

Cum recursul este o cale de atac extraordinară şi nedevolutivă (nu are loc o rejudecare a fondului pricinii), susţinerile recurenţilor-reclamanţi referitoare la modul în care instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt şi a interpretat probatoriul administrat în cauză nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în recurs.

Este de reamintit că atributul stabilirii situaţiei de fapt şi al aprecierii probelor utile spre această finalitate, anume a rejudecării fondului, aparţine în mod exclusiv instanţelor de fond, nefiind permisă o substituire în prerogativele determinate de lege câtă vreme obiectul şi scopului recursului sunt reglementate, în mod imperativ, prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În acest context, în ipoteza în care au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în oricare din tezele descrise în cuprinsul acestui text legal - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenţii-reclamanţi erau datori să argumenteze raţiunea pentru care consideră că, prin hotărârea atacată, instanţa de apel a încălcat sau aplicat greşit prevederile legale incidente în speţă, dându-le o altă interpretare decât cea avută în vedere de legiuitor ori a denaturat principiile desprinse din jurisprudenţa naţională referitoare la incidenţa forţei majore.

Înalta Curte observă că recurenţii-reclamanţi au făcut trimitere la prevederile art. 1351 C. civ., indicând în mod formal acest text de lege, în condiţiile în care nu au arătat în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, ci şi-au exprimat nemulţumirea faţă de împrejurarea că instanţa de apel a reţinut incidenţa forţei majore drept cauză exoneratoare de răspundere civilă delictuală. Aşadar, nici aceste critici nu pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât privesc temeinicia hotărârii, iar nu nelegalitatea acesteia.

Pentru considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C., prin reprezentanţi legali B. şi D., împotriva deciziei nr. 185/A din 29 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2022.