Supreme Court annulment of civil appeal lacking specific grounds for cassation and procedural nullity

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Deliberând, asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

1. Cauza în care au fost pronunţate încheierile recurate:

Prin cererea înregistrată la 5 iulie 2021 pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă sub dosar nr. x/2021, petentul A., în calitate de moştenitor testamentar al petentului B. (decedat), a formulat cerere de strămutare a dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Bacău.

În cadrul dosarului de strămutare, petentul A. a formulat cerere de recuzare a judecătorului învestit cu soluţionarea cererii de strămutare.

Prin încheierea din 6 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a fost respinsă cererea de recuzare formulată de petentul A.. Încheierea a fost pronunţată cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii din strămutare.

Prin încheierea din 27 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău a fost respinsă cererea de strămutare formulată de petentul B. (decedat) prin procurator A., în contradictoriu cu intimatul C..

2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 şi a încheierii din 27 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, petentul A. a declarat recurs, formulând trei cereri distincte având conţinut asemănător, astfel:

- împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 a declarat recurs prin cererea expediată prin e-mail la 11 septembrie 2021 - fila x;

- împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 şi a încheierii din 27 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, recurentul a depus alte două cereri de recurs - e-mailuri expediate la 27 şi 28 septembrie .

Prin cele trei cereri de recurs, ce au conţinut identic, se invocă faptul că:

- nu au fost respectate normele de procedură privind calitatea procesuală;

- au fost ignorate dispoziţiile art. 20, art. 22, art. 38 şi art. 40 C. proc. civ. şi art. 1057 şi următoarele C. civ.;

- instanţa s-a antepronunţat, punându-i în vedere petentului că, potrivit art. 83 C. proc. civ., nu poate pune concluzii.

Cererile de recurs nu au fost întemeiate în drept.

3. Apărările părţilor:

La 26 octombrie 2021 intimatul C. a depus la dosar întâmpinare, comunicată, solicitând, în principal, anularea recursului în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ. întrucât cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile formale prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), lit. c) şi lit. e) C. proc. civ. şi în temeiul art. 486 alin. (2) C. proc. civ. având în vedere că la cererea de recurs nu a fost ataşată dovada achitării taxei de timbru.

A invocat, de asemenea, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului A., solicitând respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, în a căror dovedire a depus chitanţă .

La 10 decembrie 2021 recurentul A. a transmis prin e-mail răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor şi excepţiilor formulate de intimat şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

5. Procedura parcursă în faţa instanţei de recurs

La 17 martie 2022 raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză. Totodată, s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 12 mai 2022, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

În cuprinsul raportului s-a reţinut că urmează a fi analizată cu prioritate excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părţilor la 24 martie 2022, conform dovezilor de la filele x.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Se reţine că potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recursul nu conţine critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar afirmaţiile recurentului din cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigenţelor textului legal anterior menţionat.

Motivarea recursului conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ. presupune ca în cuprinsul motivelor de recurs să fie expusă o argumentare juridică a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Deşi recurentul a invocat faptul că instanţa a încălcat normele de procedură, cu toate acestea, prin cererea de recurs a înţeles să îşi exprime nemulţumirea faţă de judecătorul cauzei, sens în care a menţionat că "nu s-a dorit a se pronunţa o soluţie legală".

Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt formulate în mod imprecis şi nestructurat, recurentul rezumându-se la a expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, iar din analiza acestor critici nu reiese relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia curţii de apel.

O atare motivare a recursului îndreptată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de recurentul-petent nu îndeplineşte rigorile impuse art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceste susţineri neputând fi convertite în vreun motiv de casare, nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate şi neavând legătură cu raţionamentul instanţei care a determinat soluţia de respingere a cererii.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, deşi recurentul a făcut trimitere la norme de drept civil şi de procedură civilă (art. 1057 C. civ. şi art. 20, 22, 38 şi 40 C. proc. civ.), totuşi nu a adus critici punctuale deciziei atacate şi nu a arătat în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă.

Enunţarea unor texte de lege, fără o corelare a acestora cu cauza dedusă judecăţii şi prezentarea unor afirmaţii ce vizează cu totul alte aspecte decât cele care fac obiectul dosarului, nu pot constitui critici ale argumentelor legale prezentate de instanţă în pronunţarea hotărârii recurate, pretinsele nemulţumiri ale părţii neraportându-se în niciun fel la considerentele hotărârii atacate.

Formularea unei cereri lipsite de orice pretenţie concretă care să poată fi dedusă judecăţii şi în raport de care instanţa să se poată pronunţa, limitată la invocarea cu generalitate a unor dispoziţii legale, fără o transpunere la cauza pendinte, fără o argumentare a pretinsei incidenţe a acestora în speţa dedusă judecăţii, cerere privată de elementele de fapt şi de drept necesare şi esenţiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate fi reţinută ca fiind o motivare a căii de atac în sensul prevăzut de lege.

Pentru considerentele expuse, reţinând că în speţă nu este posibilă încadrarea criticilor în motivele de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului.

Faţă de soluţia ce urmează a fi dispusă în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a obliga pe recurentul-petent A. (în calitate de moştenitor testamentar al petentului B.) la plata sumei de 500 RON către intimatul C., cu titlul de cheltuieli de judecată, dovedite prin chitanţa de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. (în calitate de moştenitor testamentar al petentului B.) împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 şi a încheierii din 27 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Obligă pe recurentul-petent A. (în calitate de moştenitor testamentar al petentului B.) la plata sumei de 500 RON către intimatul C., cu titlul de cheltuieli de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2022.