Property acquisition by adverse possession: Recurs annulled for failure to cite valid cassation grounds, upholding dismissal for lack of standing
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal (recurs), thereby upholding the lower appellate court's decision that dismissed the claim for lack of passive procedural standing; the initial claim sought to establish a 30-year acquisitive prescription (usucapion) over a 330 sq. m. plot in Bucharest against the Municipality, which had survived two cycles of litigation where the first instance initially granted the claim but the second cycle appellate court reversed this, finding the Municipality lacked standing because the claimants failed to prove the land was part of its private patrimium. The Supreme Court determined that the appellants' arguments failed to meet the strict legal requirements for an extraordinary appeal, as they constituted criticisms of the merits and evidence interpretation (netemeinicie) rather than valid grounds for cassation (nelegalitate) under Article 488 of the Civil Procedure Code, specifically citing the requirement to articulate a clear argument of illegality under Articles 486 and 487, resulting in the nullification of the appeal for failing to frame the grievances within the statutory limits for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 492 C. civ, art. 82 din Legea nr. 71/2011, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 489 alin. (3) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ; Property acquisition by adverse possession: Recurs annulled for failure to cite valid cassation grounds, upholding dismissal for lack of standing: În cuprinsul raportului s-a reţinut că urmează a fi analizată cu prioritate excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 mai 2022
Deliberând, asupra cauzei de faţă reţine următoarele:
I. Circumstanţele litigiului:
1. Obiectul cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 29 aprilie 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că au dobândit, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 330 mp situat în Bucureşti.
În drept, reclamanţii au invocat art. 1890 şi art. 492 C. civ., art. 82 din Legea nr. 71/2011.
Prin sentinţa civilă nr. 79 din 5 ianuarie 2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Primul ciclu procesual
2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti
Prin sentinţa civilă nr. 968 din 30 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General. A fost admisă cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General. S-a constatat că reclamanţii au dobândit, prin efectul uzucapiunii, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 330 mp situat în Bucureşti.
3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin decizia civilă nr. 693A din 8 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 968 din 30 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
4. Recurs - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin decizia nr. 2249 din 27 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti împotriva deciziei nr. 693A din 8 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
A fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Al doilea ciclu procesual
5. Rejudecare apel - Curtea de Apel Bucureşti
Prin decizia nr. 297A din 26 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 968 din 30 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată în sensul că a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
6. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 297A din 26 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă au declarat recurs reclamanţii A. şi B..
În cuprinsul cererii de recurs, recurenţii-reclamanţi au arătat că decizia pronunţată de instanţa de apel în al doilea ciclu procesual este nelegală, deoarece instanţa a reţinut, în principal, că pârâtul Municipiul Bucureşti nu ar avea calitate procesuală activă pentru că nu s-a făcut dovada că suprafaţa de teren din litigiu s-ar fi aflat în patrimoniul privat al pârâtului, deşi a enumerat toate actele de la care s-a ajuns la vânzarea către reclamanţi a suprafeţei de teren.
Precizează că toate documentele se află la dispoziţia pârâtului, care a pus la dispoziţia instanţei doar pe cele favorabile.
De altfel, instanţa de apel, analizând documentaţia depusă de pârât, a reţinut că nu se cunoaşte actul de preluare al statului, dar, în schimb, face referire la toate actele administrative pe care statul, în calitate de proprietar, le-a făcut atât cu suprafaţa de teren aflată în litigiu, cât şi cu alte parcele aflate în vecinătate.
Instanţa de apel a apreciat că terenul ar fi aparţinut fermei Colentina - unitate de producţie aflată în proprietatea Statului.
Faptul emiterii la ordinul prefectului a titlului de proprietate pentru suprafaţa de 150 mp, demonstrează că terenul se afla la dispoziţia Comisiei municipale de reconstituire a dreptului de proprietate privată.
Deşi a făcut referire la acte de dispoziţie ce s-au întocmit cu privire la suprafaţa de teren, acte ce atestă calitatea de proprietar, instanţa de apel a concluzionat că pârâtul Municipiul Bucureşti nu are calitate procesuală pasivă.
În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
7. Procedura în faţa instanţei de recurs
La 17 martie 2022 raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză. Totodată, s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 12 mai 2022, în complet de filtru, fără citarea părţilor.
În cuprinsul raportului s-a reţinut că urmează a fi analizată cu prioritate excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Raportul a fost comunicat părţilor la 24-25 martie, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs. Părţile nu au formulat punct de vedere la raport.
8. Apărările formulate în cauză
La dosar nu a fost depusă întâmpinare.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând recursul formulat de reclamanţii A. şi B. în raport cu excepţia nulităţii, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Cum recursul este o cale de atac de reformare, nedevolutivă şi extraordinară, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu reprezintă critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Criticile formulate de recurenţii-reclamanţi referitoare la împrejurarea că pârâtul Municipiul Bucureşti nu ar avea calitate procesuală activă, deoarece nu s-a făcut dovada că suprafaţa de teren din litigiu s-ar fi aflat în patrimoniul privat al pârâtului reprezintă critici de netemeinicie, ce nu pot fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, astfel că nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar. Totodată, nici modalitatea de administrare şi interpretare a probelor nu reprezintă o chestiune de legalitate, care să cadă sub cenzura instanţei de recurs.
Înalta Curte constată că susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.
Nemulţumirile recurenţilor referitoare la modul în care instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt şi a interpretat probatoriul administrat în cauză nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de recurs.
Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, în opinia părţilor, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală. Astfel, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea deciziei recurate.
Faţă de considerentele expuse, reţinând că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 297A din 26 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2022.