Peremption Upheld: Plaintiffs' Late Filing Fails to Revive Perimed Appeal.

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Deliberând, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 26 noiembrie 2015, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.: să se constate că reclamanţii au calitatea de moştenitori ai defunctului A., decedat la 20 decembrie 1996, având fiecare cota de 1/6 din masa succesorală, conform sentinţei civile nr. 14738 din 16 noiembrie 2000 a Judecătoriei Sector 2 Bucureşti pronunţată în dosar nr. x/2000, şi ca urmare au aceste cote şi din imobilul situat în comuna Talpaş, sat Soceni, jud. Dolj compus din trei camere, pivniţă şi 200 m.p. teren; anularea certificatului de moştenitor suplimentar nr. 59 din 31 martie 1997, eliberat de B.N.P. D.; anularea certificatului de moştenitor nr. x din 23 iulie 2015 eliberat de B.N.P. E. şi a certificatului de moştenitor suplimentar nr. 177 din 28 septembrie 2015 eliberat de acelaşi notariat.

2. Sentinţa pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 1402 din 9 februarie 2017, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C., pentru autoritate de lucru judecat.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 3080A din 28 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015, instanţa a admis apelul, a anulat sentinţa şi a reţinut cauza spre rejudecare.

4. Decizia pronunţată de tribunal în rejudecare

Prin decizia civilă nr. 1141 din 23 martie 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa capătului 1 al cererii referitor la constatarea calităţii de moştenitori a reclamanţilor după defunctul A. cu privire la imobilul situat în comuna Talpas, sat Soceni, jud. Dolj, a respins capătul 1 al cererii formulate de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C., pentru autoritate de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, a respins capetele 2 si 3 ale cererii formulate de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C., referitoare la anularea certificatului de moştenitor suplimentar nr. 59 din 31 martie 1997 eliberat de Notar Public D., a certificatului de moştenitor nr. x din 23 iulie 2015 eliberat de Notarul Public E., precum şi a certificatului de moştenitor suplimentar nr. 177 din 28 septembrie 2015 eliberat de acelaşi notar public, ca neîntemeiate.

5. Procedura parcursă în faţa instanţei de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 1141 din 23 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

Prin încheierea din 28 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a suspendat judecata recursului conform art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a decesului intimatei-pârâte C..

6. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia civila nr. 117 din 4 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat perimat recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1141 din 23 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

7. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 117 din 4 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

Prin cererea de recurs, reclamanţii au solicitat casarea hotărârii prin care s-a constatat perimarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare, formulând următoarele critici:

Instanţa nu a avut în vedere că termenul de perimare s-a prelungit cu 60 de zile ca urmare a stării de urgenţă care a fost declarată în perioada de 6 luni care constituia termenul de perimare.

S-a reţinut în considerente că reclamanţii au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la 16 septembrie 2020, după împlinirea termenului legal al perimării, calculat de la momentul suspendării pricinii - 28 noiembrie 2019.

Cererea de perimare s-a judecat în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. care este decedată şi nu are moştenitori.

Instanţa nu a analizat cererea reclamanţilor de prelungire a termenului de perimare cu perioada de 60 de zile în care a existat starea de urgenţă.

Au arătat că deşi în condica de pronunţări a instanţei este menţionat că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, cu toate acestea nu este menţionat termenul.

În lipsa acestor menţiuni, reclamanţii au precizat că au aşteptat comunicarea hotărârii pentru a putea declara recurs.

Cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

8. Apărările formulate în cauză

La dosar nu a fost depusă întâmpinare.

9. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor. Prin încheierea din 17 martie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deşi recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cu toate acestea criticile expuse de recurenţii-reclamanţi urmează a fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece acestea privesc încălcarea unor norme de procedură referitoare la constatarea incidentului perimării.

Printr-o primă critică s-a invocat că instanţa de apel nu ar fi avut în vedere că termenul de perimare s-a prelungit cu 60 de zile, ca urmare a împrejurării că starea de urgenţă a fost declarată pe parcursul termenului de perimare.

Critica este nefondată.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că termenul de perimare a fost calculat în mod corect de către curtea de apel. Astfel, cauza a fost suspendată la 28 noiembrie 2019, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moştenitorilor intimatei C..

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., termenul de perimare a judecăţii este de 6 luni şi curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât se împlineşte în ziua corespunzătoare zilei de plecare din ultima lună.

Fiind un termen procedural legal peremptoriu, termenul de perimare ar trebui să curgă continuu, însă legea stabileşte că termenul de perimare poate fi întrerupt sau suspendat.

În ceea ce priveşte suspendarea termenului de perimare, se reţine că această instituţie juridică este reglementată de prevederile art. 418 C. proc. civ., care stabilesc că termenul de perimare este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată. Prin prevederile alineatului al doilea se arată că, în cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare. Iar în alineatul final al textului de lege examinat, legiuitorul stabileşte că termenul de perimare se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 41 din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile. În conformitate cu art. 42 alin. (6) din acelaşi act normativ, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgenţă instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop.

De asemenea, prin art. 62 Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României s-a statuat că prescripţiile, uzucapiunile şi termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile.

Sub un prim aspect se reţine că, în cauză, începând cu data de 28 noiembrie 2019, când a fost pronunţată încheierea de suspendare a cursului judecării cauzei, a început să curgă termenul de perimare a recursului declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1141 din 23 martie 2018, care urma a se împlini la 28 mai 2020, însă curgerea acestuia a fost suspendată pe durata stării de urgenţă, respectiv între 16 martie 2020 - 14 mai 2020, în temeiul art. 418 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile din Decretele nr. 195/2020 şi nr. 240/2020 ale Preşedintelui României, termenul reluându-şi curgerea la 15 mai 2020.

Drept urmare, Înalta Curte constată că faţă de prelungirea termenului de perimare cu perioada aferentă stării de urgenţă, rezultă că în mod corect curtea de apel a constatat că cererea de repunere pe rol a cauzei, comunicată la 16 septembrie 2020 (plic - vero dosarul curţii de apel), a fost formulată după împlinirea termenului de perimare (28 iulie 2020). Ca atare, cauza a rămas în nelucrare, deoarece înăuntrul termenului impus de lege nu a existat nicio activitate procesuală cu scopul de a soluţiona procesul.

Faţă de aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., perimarea fiind constatată în mod corect.

Înalta Curte nu poate reţine nici susţinerea recurenţilor în sensul că judecarea cererii de perimare s-a realizat în contradictoriu cu intimata-pârâtă C., care este decedată şi nu are moştenitori, întrucât se invocă nulitatea relativă a unui act de procedură, care poate fi invocată ca motiv de recurs numai de partea ocrotită prin norma încălcată, raportat la dispoziţiile art. 178 alin. (2) şi art. 247 C. proc. civ. Totodată, critica este lipsită de interes pentru recurenţi, de vreme ce aceştia au fost citaţi, iar recurentul-reclamant B. a fost prezent la dezbaterile din şedinţa din 4 februarie 2021 şi a pus concluzii asupra perimării, prin urmare este exclusă orice vătămare a intereselor procesuale a acestor părţi.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este susceptibilă de criticile formulate şi că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 117 din 4 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2022.