Detained litigant's appeal rejected; mandatory suspension of civil damages revision case upheld

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Deliberând, asupra cauzei de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea pronunţată de curtea de apel

Prin încheierea din 28 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021 s-a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire a deciziei civile nr. 793 din 5 iunie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 28 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021 a declarat recurs revizuentul A..

Prin cererea de recurs, revizuentul A. a solicitat admiterea recursului, formulând următoarele critici:

A menţionat că doreşte să fie adus în faţa instanţei, audierea prin videoconferinţă fiind interzisă prin lege, deoarece încalcă dreptul la apărare. Totodată, a precizat că avocatul din oficiu trebuie să îl reprezinte în sala de conferinţă din penitenciar, însă această solicitare nu va fi aprobată.

Ca urmare, neprezentarea la proces nu îi este imputabilă, întrucât este deţinut în penitenciar, astfel că posibilitatea sa de a se deplasa la instanţă este limitată, fiind privat de libertate.

Cererea de recurs nu este întemeiată în drept.

3. Apărările formulate

Intimatele nu au depus întâmpinare.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor. Prin încheierea din 14 aprilie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Singura critică susceptibilă de încadrare în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. o reprezintă susţinerea recurentului referitoare la faptul că neprezentarea la proces nu îi este imputabilă, întrucât este deţinut în penitenciar, astfel că posibilitatea sa de a se deplasa la instanţă este limitată, fiind privat de libertate.

Înalta Curte urmează a examina această critică din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se pune în discuţie dacă suspendarea soluţionării cererii de revizuire a fost dispusă în mod legal de către curtea de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Verificând încheierea recurată, Înalta Curte constată că, pentru termenul din 28 septembrie 2021, revizuentul a comunicat cerere prin care a solicitat curţii de apel să îi încuviinţeze participarea la şedinţa de judecată prin videoconferinţă.

În mod judicios, curtea de apel a reţinut, pe de-o parte, că normele procedurale în materie civilă nu reglementează folosirea sistemelor de videoconferinţă în activitatea de judecată, iar, pe de altă parte, că prezenţa revizuentului nu este obligatorie faţă de obiectul cererii, răspundere civilă delictuală, solicitându-se revizuirea deciziei civile nr. 793/2019 a Curţii de Apel Alba Iulia pronunţată în dosarul nr. x/2018. Prin această decizie s-a admis apelul declarat de pârâtul A., s-a schimbat în parte sentinţa apelantă, în sensul că s-a stabilit cuantumul sumelor la plata cărora este obligat pârâtul în favoarea reclamantelor cu titlu daune morale, astfel: către reclamanta B. suma de 60.000 euro în echivalent în RON la data plăţii, iar pentru fiecare dintre reclamantele C. şi D. suma de 30.000 euro în echivalent în RON la data plăţii.

Curtea de apel a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul A. şi, constatând în mod corect că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind legală.

Raţiunea pentru care legiuitorul a instituit măsura suspendării reglementată de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a fost aceea a respectării dreptului la apărare şi al principiului contradictorialităţii procesului civil, care presupun punerea în discuţia părţilor a cererilor şi apărărilor formulate pe parcursul procesului, suspendarea judecării cauzei şi necontinuarea judecăţii în lipsa părţilor care nu şi-au exprimat expres opţiunea ca soluţionarea pricinii să se facă şi în absenţa lor reprezentând tocmai o garanţie a drepturilor procesuale ale acestora.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului în sensul că neprezentarea la proces nu îi este imputabilă, Înalta Curte reţine că o asemenea împrejurare nu este de natură a influenţa aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. referitoare la suspendarea procesului pentru lipsa părţilor.

Aceasta, deoarece, pe de-o parte, în procesul civil obligatorie este citarea părţilor, ca regulă, iar nu înfăţişarea lor în instanţă, astfel cum prevede art. 153 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

Pe de altă parte, atât timp cât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a fi dispusă suspendarea, respectiv părţile să fie legal citate, niciuna dintre părţi să nu se prezinte la termen şi să nu fi solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanţa este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură, norma juridică menţionată fiind imperativă, dacă sunt îndeplinite cerinţele textului de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate de către recurentul-revizuent, în cauză, curtea de apel dispunând măsura suspendării cu respectarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care, aşa cum s-a mai arătat, nu lasă la aprecierea instanţei dacă dispune sau nu suspendarea, ci instituie o obligaţie legală în acest sens dacă sunt întrunite condiţiile reglementate de această normă de procedură.

Ca o concluzie a argumentelor expuse, Înalta Curte constată legalitatea încheierii atacate şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 28 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2022.