Jurisdiction over rescission of sale promise: impact of post-filing damages increase on material competence

Şedinţa publică din data de 12 mai 2022

Asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la 28.04.2021 pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâţii C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. solicitând instanţei, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună rezoluţiunea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/06.04.2012 cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv obligarea pârâţilor să restituie reclamanţilor suma de 30.000 RON, cu coeficientul de inflaţie la zi; obligarea pârâţilor la plata de daune interese, în sumă de 120.000 RON, cu obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1953 din 17.11.2021, Judecătoria Motru a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat, în favoarea Tribunalului Braşov, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Motru a reţinut, în esenţă, sub aspectul competenţei materiale, că instanţa a fost investită cu o cerere privind rezoluţiunea unei promisiuni de vânzare cumpărare şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 350.000 RON, reprezentând pagubele şi pierderile suferite, iar obiectul cererii de faţă nu se regăseşte între cele menţionate ca fiind în competenţa materială a judecătoriei, prevăzute la art. 94 pct. 1 C. proc. civ., indiferent dacă obiectul cererii este evaluabil sau neevaluabil în bani.

În consecinţă, competenţa materială privind soluţionarea cauzei aparţine tribunalului.

Sub aspectul competenţei teritoriale, în raport cu prevederile art. 107 şi 112 C. proc. civ., Judecătoria Motru a reţinut că singura pârâtă care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Motru are domiciliul în municipiul Braşov, sens în care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente material de la domiciliul acesteia.

Nu au fost reţinute susţinerile reclamantului, în sensul că Tribunalul Gorj ar fi instanţa competentă să soluţioneze cauza de faţă, întrucât competenţa teritorială a acestuia nu poate fi atrasă prin aplicarea dispoziţiilor art. 113 C. proc. civ. referitoare la competenţa alternativă, coroborat cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ. privitoare la alegerea competenţei.

Astfel, chiar dacă locul încheierii promisiunii de vânzare cumpărare autentificată sub nr. x din 06.04.2012 este Târgu - Jiu, obiectul acestei convenţii îl constituie vânzarea-cumpărarea unui teren în suprafaţă de 35.634 mp,situat în comuna Floreşti, sat Zegujani, judeţul Mehedinţi.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 45/S din 18.03.2022, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Motru.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, în speţă, prin antecontractul de vânzare-cumpărare pe care l-au perfectat, părţile contractante, de comun acord, au evaluat bunul cu privire la care au contractat la suma de 15.000 de RON, astfel că doar în raport cu această valoare, trebuie stabilită competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Pretenţiile referitoare la acordarea daunelor interese au caracterul unor pretenţii accesorii celei referitoare la rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, sens în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 123 din C. proc. civ., trebuie să fie judecate de instanţa competentă să judece capătul principal de cerere.

Mai mult decât atât, chiar cumulând valoarea fiecăruia dintre capetele cererii introductive de instanţă, valoarea rezultată se situează sub valoarea de 200.000 de RON, fiind de 180.000 de RON, majorarea acestei valorii, rezultată din majorarea câtimii pretenţiei accesorii a acordării de daune interese, după data sesizării instanţei, neavând nicio influenţă asupra competenţei materiale de soluţionare a cauzei, aşa cum statuează dispoziţiile art. 106 alin. (1) din C. proc. civ.

Asupra competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei va decide instanţa care va fi desemnată ca instanţă competentă material să soluţioneze procesul, însă, sub acest aspect, tribunalul a remarcat faptul că, dată fiind împrejurarea că domiciliile părţilor sunt situate în raza de competenţă a unor instanţe diferite, criteriul obiectiv ce se impune a fi luat în considerare sub acest aspect este cel al locului executării, fie chiar în parte, a obligaţiei, criteriu reglementat de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamanţii au sesizat instanţa cu mai multe capete de cerere având următorul obiect: rezoluţiunea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/06.04.2012, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv obligarea pârâţilor să restituie reclamanţilor suma de 30.000 RON, cu coeficientul de inflaţie la zi; obligarea pârâţilor la plata de daune interese, în sumă de 120.000 RON.

În cererea introductivă de instanţă s-a reliefat că preţul imobilelor inserat în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. x/06.04.2012 - 15.000 RON - a fost achitat la data semnării actului, solicitându-se a se rezoluţiunea promisiunii de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x/06.04.2012, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv obligarea pârâţilor să restituie reclamanţilor suma de 30.000 RON, cu coeficientul de inflaţie la zi. S-a solicitat todoat, obligarea pârâţilor la plata de daune interese, în sumă de 120.000 RON.

Ulterior formulării acţiunii introductive, la 28.09.2021 reclamanţii au formulat o cerere adiţională privind modificarea cererii de chemare în judecată prin care au arătat că înţeleg să-şi modifice pretenţiile daunelor interese solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii să le plătească daune interese de 71.000 euro, echivalentul a 350.000 RON, reprezentând pagubele şi pierderile suferite.

Trebuie subliniat faptul că, în limitele învestirii cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, prezenta decizie are în vedere doar stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, nu şi a celei teritoriale.

În ceea ce priveşte competenţa materială, potrivit art. 192 C. proc. civ., învestirea instanţei se face prin cererea de chemare în judecată, iar potrivit art. 106:"(1) Instanţa legal învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect. (2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi la judecarea căilor de atac."

Potrivit art. 98 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar "pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii."

Art. 99 din acelaşi cod prevede că atunci când reclamantul a sesizat instanţa cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenţa se stabileşte în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenţii în parte.

Totodată, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanţă, orice cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

Aşa cum în mod corect a reţinut Tribunalul Braşov, prin antecontractul de vânzare-cumpărare pe care l-au perfectat, părţile contractante, de comun acord, au evaluat bunul cu privire la care au contractat la suma de 15.000 de RON, astfel că doar în raport cu această valoare, trebuie stabilită competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Pretenţiile referitoare la acordarea daunelor interese au caracterul unor pretenţii accesorii celei referitoare la rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, sens în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 123 din C. proc. civ., trebuie să fie judecate de instanţa competentă să judece capătul principal de cerere.

Mai mult decât atât, chiar în situaţia în care s-ar cumula valoarea fiecăruia dintre capetele cererii introductive de instanţă, valoarea rezultată se situează sub valoarea de 200.000 de RON, fiind de 180.000 de RON, iar momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului cererii este acela al sesizării instanţei, deci al introducerii (înregistrării) cererii de chemare în judecată.

Faptul că reclamanţii şi-au majorat câtimea pretenţiei accesorii a acordării de daune interese după data sesizării instanţei, nu are nici o relevanţă asupra competenţei materiale a instanţei, aşa cum statuează dispoziţiile art. 106 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Instanţa legal învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect".

Faţă de considerentele expuse anterior, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare revine Judecătoriei Motru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Motru.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2022.