Scope of decriminalization following unconstitutional declaration of a criminal norm: continued liability under a different statutory offense for identical facts

Contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală. Dezincriminarea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006. Decizia Curții Constituționale a României nr. 176/2022

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziții comune

Indice alfabetic: - drept procesual penal

- contestație la executare

- dezincriminare

Legea 86/2006, art. 270 alin. (3)

Decizia CCR nr. 176/2022

C. proc. pen., art. 595 alin. (1)

Decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare nu se aplică, dacă fapta este incriminată de o lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Fapta de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României nu este dezincriminată ca urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale a României nr. 176/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 451 din 5 mai 2022 dacă, în concret, aceasta realizează condițiile de tipicitate ale infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 din Codul penal.

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 580 din 28 septembrie 2022

Prin sentința penală nr. x din 23 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. x/44/2019, cu privire la inculpatul A, instanţa de fond a dispus, printre altele, următoarele:

A condamnat pe inculpatul A la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) Cod penal.

S-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal.

A condamnat pe inculpatul A la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal.

S-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal.

A condamnat pe inculpatul A la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art.270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

S-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a),b) Cod penal.

A condamnat pe inculpatul A la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art.66 alin. (1) lit. a),b) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) Cod penal.

S-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a),b) Cod penal.

În baza art. 396 alin. (5) Cod procedură penală referitor la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul A pentru săvârşirea infracţiunii de desfăşurare, fără autorizare, a activităţilor specifice culegerii de informaţii, prevăzută de art. 26 alin. (1) din Legea nr.51/1991, cu aplicarea art.35 alin. (1) Cod penal (fapta nu este prevăzută de legea penală).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, s-a aplicat inculpatului A pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită la 8 ani şi 4 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art.45 alin. (3) lit. a) Cod penal, s-a aplicat inculpatului A pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a),b) Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) Cod penal, s-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art.66 alin. (1) lit. a),b) Cod penal.

Împotriva acestei sentinţe s-au exercitat apeluri de către Ministerul Public, partea civilă și de inculpaţi, printre care şi inculpatul A.

Prin decizia penală nr. x/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/44/2019, au fost admise apelurile formulate, printre alții, și de apelantul inculpat A împotriva sentinţei penale nr. x din 23 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond, cu privire la inculpatul A, instanţa de apel a decis următoarele:

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A de 8 ani şi 4 luni închisoare, în pedepsele componente ce au fost repuse în individualitatea lor, respectiv:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi 2 Cod penal;

- 5 ani închisoare săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art.270 alin. (3) raportat la art.274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art.270 alin. (3) raportat la art.274 din Legea nr.86/2006;

- 2 ani închisoare săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art.270 alin. (3) din Legea nr.86/2006.

S-a înlăturat sporul de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 396 alin.5 Cod procedură penală şi art.16 alin. (1) lit. b), teza I Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul A pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (2) Cod penal.

A fost condamnat inculpatul A la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, astfel cum a fost dispusă schimbarea încadrării juridice prin încheierea din 3.07.2020 pronunțată în cauză.

S-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal.

A fost menţinută pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani, aplicată inculpatului A pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

A fost menţinută pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal aplicată inculpatului A.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, s-a aplicat inculpatului A pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită de 2 ani închisoare, dispunându-se ca inculpatul A să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) Cod penal, s-a aplicat inculpatului A pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și b Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) Cod penal, s-a aplicat inculpatului A pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art.66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal.

La data de 18.05.2022 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori, sub nr. x/42/2022, sesizarea formulată de către judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Secţiei Penale şi pentru Cauze cu Minori a Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a solicitat ca, în baza art. 595 alin. (1) Codul de procedură penală, raportat la art. 4 Codul penal, cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, să se constate că în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pentru care condamnatului A i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. x/23.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. x/44/2019, astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia penală nr. x/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, a intervenit dezincriminarea.

Prin sentinţa penală nr. x din data de 17 iunie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, pronunţată în dosarul nr. x/42/2022, în baza art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 4 din Codul penal, cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României, a fost respinsă ca nefondată sesizarea formulată de către Biroul Executări Penale din cadrul Secţiei Penale şi pentru Cauze cu Minori a Curţii de Apel Galaţi, în sensul că ar fi intervenit dezincriminarea faptei din data de 17.06.2018, pentru care intimatul-condamnat A a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. x/23.01.2020 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. x/28.09.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Secţia penală.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut, cu titlu preliminar, că prin sesizarea formulată la data de 18.05.2022 de către judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Secţiei Penale şi pentru Cauze cu Minori a Curţii de Apel Galaţi, s-a solicitat să se constate că a intervenit dezincriminarea în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pentru care condamnatului A i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, constând în accea că la data de 17.06.2018 a deţinut la imobilul situat în sat Bucov, comuna Bucov, judeţul Prahova, cantitatea de 40 pachete de ţigări de provenienţă Republica Moldova, fără timbru de acciză aplicat, cauzând un prejudiciu la bugetul de stat de peste 473 lei.

S-a apreciat că, în prezent, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, fapta pentru care a fost condamnat A nu mai constituie infracţiune.

S-a evidenţiat că, potrivit art. 595 alin. 2 din Codul de procedură penală, competenţa de soluţionare a sesizării întemeiate pe dispoziţiile art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, aparţine instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului.

În urma analizei actelor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 4 din Codul penal, cu referire la Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a României, a considerat că se impune respingerea acestei sesizări.

În esenţă, s-a reţinut că prin Decizia nr.176 din 24.03.2022 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 451 din 05.05.2022, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituționalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, constatând că dispoziţiile acestui text de lege sunt neconstituționale.

Curtea de Apel Ploieşti a menţionat că pentru a interveni dezincriminarea unei fapte, este necesar ca în legislaţia penală în vigoare, ulterior intervenirii legii penale noi, să nu existe o normă de incriminare în raport cu care fapta despre a cărei dezincriminare se discută, să fie tipică. Or, s-a arătat că însăşi Curtea Constituțională a României, în considerentele deciziei în cauză (paragraful 29) a învederat că infracţiunea reglementată de art. 270 alin. (3) din Codul Vamal al României, este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat a statului.

S-a mai arătat că în condiţiile în care în legislaţia penală română actuală tăinuirea este în continuare incriminată prin dispoziţiile art. 270 din Codul penal, nu se poate susţine că a intervenit o dezincriminare a faptei pentru care a fost condamnat intimatul A la pedeapsa de 2 ani închisoare, apreciindu-se că singura modificare care s-ar mai putea aduce, în aceste condiţii, acestei soluţii de condamnare, ar fi întemeiată pe prevăzută art. 6 din Codul penal şi ar consta în reducerea pedepsei aplicate, la maximul special prevăzut de art. 270 din Codul penal, în ipoteza în care pedeapsa aplicată ar depăşi acest maxim. Însă, s-a menţionat că în cazul de faţă maximul special de 5 ani închisoare nu este depăşit.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul intimat A.

În cuprinsul contestaţiei depuse la dosar, contestatorul a criticat sentinţa, susţinând că se impunea admiterea sesizării Biroului de executări penale, ca fiind legală şi temeinică, invocând art. 4251 Codul de procedură penală.

Cu prilejul dezbaterilor, contestatorul a solicitat, în principal, în temeiul dispoziţiilor art.4251 alin.(7) pct.2 lit. b) din Codul de procedură penală, admiterea contestaţiei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti, arătând că pe rolul Curţii de Apel Ploieşti s-a format dosarul nr. x/42/2022, înregistrat însă de către contestator, ce are termen de judecată tocmai pentru a se analiza toate faptele supuse dezincriminării, nu doar fapta vizată de sesizarea Biroului de executări penale.

Examinând cauza în temeiul art.597 alin.7 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază contestaţia formulată de condamnatul A, ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este supusă nu dispoziţiilor art.4251 din Codul de procedură penală, pe care şi-a întemeiat contestatorul calea de atac, ci dispoziţiilor art.395 alin.(7) din Codul de procedură penală, ce stabileşte că hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Or, sesizarea Biroului de executări penale adresată primei instanţe a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală şi are ca obiect aplicarea legii de dezincriminare la o condamnare definitivă aflată în curs de executare.

Aşadar, motivul de contestaţie invocat în dezbateri, ce tinde la trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în temeiul art.4251 alin.(7) pct.2 lit. b) din Codul de procedură penală nu este incident în cauză. Oricum, în baza acestui temei, rejudecarea cauzei are loc doar atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea, motiv care nu a fost însă invocat de contestator.

Trecând la analiza sentinţei atacate, Înalta Curte reţine că prin sesizarea Biroului de executări penale s-a solicitat instanţei de executare ca în temeiul art. 595 alin. (1) raportat la art.4 din Codul penal să se constate dezincriminarea faptei condamnatului de a deţine 40 de pachete de ţigări fără timbru de acciză aplicat, de provenienţă din Republica Moldova, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, infracţiune pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentinţa penală nr.x/2020 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia penală nr.x/28 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casație și Justiție.

Prin Decizia CCR nr. 651/2018, publicată în M. Of. nr.1083/20 decembrie 2018, s-a constat că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă în art.595 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu prevede şi decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare a pedepsei.

Ca atare, în prezent, declararea neconstituţionalităţii unei norme de incriminare are ca efect încetarea executării pedepsei aplicate în temeiul acestei norme.

Înalta Curte constată însă că în speţă nu a operat dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnat contestatorul.

Este adevărat că prin Decizia CCR nr. 176/2022, publicată în M. Of. nr.451 din 05 mai 2022, s-a constat că este neconstituţional art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

La data declarării neconstituţionalităţii sale, art. 270 alin. (3) din Legea nr.86/2006 avea următorul conţinut:

”Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.”

Instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal cât priveşte faptele asimilate contrabandei şi prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aduc atingere principiului constituţional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Sub un alt aspect, s-a reproşat textului de incriminare a infracţiunii de contrabandă asimilată că nereglementând un astfel de prag valoric/temporal, norma este afectată de un viciu de neconstituţionalitate şi din perspectiva stabilirii de către instanţă a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecăţii şi a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispoziţiilor constituţionale ale art.124 privind înfăptuirea justiţiei.

Potrivit art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, instanţa de executare ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor art. 4 din Codul penal.

La rândul său, art. 4 din Codul penal, referitor la aplicarea legii de dezincriminare, dispune că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, caz în care executarea pedepsei încetează prin intrarea în vigoare a noii legi.

Art. 3 alin.(2) din Legea nr.187/2012 de aplicare a Codului penal stabileşte pe cale legislativă modul corect de interpretare a textului menţionat din Codul penal, arătând însă că dispoziţiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Pe cale de consecinţă, nici decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare nu se aplică, dacă fapta este incriminată de o lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Or, chiar în Decizia prin care a constatat neconstituţionalitatea formei de atunci a infracţiunii de contrabandă asimilată, Curtea Constituţională a reţinut că infracţiunea de contrabandă incriminată prin art. 270 alin. (3) din Codul Vamal nu este altceva decât o infracţiune de tăinuire, bineînţeles dacă sunt îndeplinite toate condiţiile de tipicitate ale acesteia de către fapta concret comisă.

Astfel, Curtea Constituţională a reţinut (pct. 29) că infracţiunea reglementată la art. 270 alin.(3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului, făcând trimitere la Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014.

În cuprinsul deciziei menţionate, instanţa supremă a caracterizat infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 ca fiind o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă.

Înalta Curte reţine că în tot intervalul de timp de la comiterea faptei de către contestator, tăinuirea a fost incriminată prin art. 270 din Codul penal, care dispune că primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Din examinarea în concret a faptei contestatorului, astfel cum a fost reţinută prin sentinţa penală definitivă de condamnare, rezultă că inculpatul ştia că pachetele de ţigări proveneau din activitatea de contrabandă cu ţigări de provenienţă din Republica Moldova fără timbru de accizare, introduse ilegal pe teritoriul României prin punctele de trecere ale frontierei Leuşeni-Albiţa, Sculeni şi Oancea.

Ca atare, fapta concretă pentru care a fost condamnat contestatorul, constând în primirea şi deţinerea a 40 de pachete de ţigări fără timbru de acciză aplicat, de provenienţă din Republica Moldova, cunoscând că acestea provin din săvârşirea faptei de contrabandă nu a fost dezincriminată prin Decizia CCR nr.176/2022, care a constatat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituţional, din moment ce fapta concretă comisă în concret corespunde normei de incriminare a infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 din Codul penal.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A împotriva sentinţei penale nr. x din data de 17 iunie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.