Contest against criminal decision execution dismissed as unfounded due to clarity of public domain restitution overriding subsidiary special confiscation

Contestație la executare. Cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. Confiscare specială

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Dispoziții comune

Indice alfabetic: - drept procesual penal

- contestație la executare. cazul prevăzut în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

- confiscare specială

C. pen., art. 112

C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Confiscarea specială a bunurilor dobândite prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală are un caracter subsidiar faţă de despăgubirea persoanei vătămate, în natură sau prin echivalent. Astfel, dacă prin hotărârea pronunţată în apel s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în sensul revenirii bunurilor dobândite prin săvârşirea infracţiunilor în proprietatea persoanei vătămate, măsura confiscării speciale a acestora nu se mai menţine.

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 4/A din 11 ianuarie 2022

Prin decizia penală nr. x din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în dosarul nr. x/64/2016, printre altele, în ceea ce privește latura civilă, în temeiul art. 397 alin. (1) și alin. (3) raportat la art. 256 și art. 25 alin. (2) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, și s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul reintegrării terenului în suprafață de 170.924,975 m.p., ce a făcut obiectul deciziei nr. x din data de 26 septembrie 2008 și a Protocolului de predare-preluare nr. x din 26 septembrie 2008, în proprietatea publică a statului, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens.

Au fost înlăturate dispozițiile din sentința apelată cu privire la măsura confiscării speciale de la inculpatul A și de la S.C. B S.R.L..

În temeiul art. 397 alin. (1) și alin. (3) raportat la art. 256 și art. 25 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, în sensul reintegrării următoarelor terenuri:

- terenul de 67393 m.p. înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;

- terenul de 110682 m.p., înscris în C.F nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;

- terenul de 68300 m.p. (68344 măsurat), înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;

- terenul de 75400 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x.

- terenul de 14000 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;

- terenul de 9300 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x Snagov), nr. cadastral x;

- terenul de 6534 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x;

- terenul de 4399 m.p., înscris în C.F. inițială nr. x Snagov şi dezmembrat ulterior în 43 de parcele cu numerele cadastrale x-x și

- terenul de 28799 m.p., înscris în C.F. nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. x) Snagov, nr. cadastral x

în proprietatea statului sau, după caz, a unității administrativ teritoriale Snagov, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, și unitatea administrativ teritorială să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens.

Împotriva executării deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în dosarul nr. x/64/2016, printre alții, Statul Român prin Ministerul Finanţelor a formulat contestaţie împotriva executării deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/64/2016 al instanţei supreme, invocând dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi solicitând lămurirea hotărârii în sensul de a se preciza dacă sunt menţinute dispoziţiile instanţei de fond cu privire la confiscarea specială în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 127.138 m.p., care este cuprinsă în suprafaţa totală de 170.924,975 m.p., ori dacă prin expresia „menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii” se înţelege că dispoziţiile referitoare la confiscarea specială au fost înlăturate întrucât sunt contrare deciziei penale menţionate.

În acest sens, a învederat că, prin decizia de retrocedare nr. x din 26 septembrie 2008 a Consiliului de Administraţie al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, terenul în suprafaţă de 170.924,975 m.p., reprezentând Ferma Regală Băneasa, a fost restituit în natură către C, urmare a cererii acestuia de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Terenul a fost, ulterior, dezmembrat în trei loturi (prin actul de dezmembrare nr. x din 14 ianuarie 2009; lotul 1 în suprafaţă de 5.583 m.p., nr. cadastral x/1; lotul 2 în suprafaţă de 18.200 m.p., nr. cadastral x/2/1; şi lotul 3 în suprafaţă de 127.138 m.p., nr. cadastral x/2/2), care, apoi, au fost vândute către S.C. B S.R.L.

Prin sentinţa penală nr. x din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Braşov, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C.pen. (1969), s-a dispus confiscarea specială a unor bunuri proprietatea inculpatei S.C. B S.R.L., printre care şi terenul de 127.138 m.p. Prin urmare, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, cu modificările şi completările ulterioare, „bunurile confiscate (…) trec în proprietatea privată a statului în temeiul (…) unei hotărâri judecătoreşti definitive”.

Ulterior, prin decizia penală nr. x din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor, în sensul reintegrării terenului în suprafaţă de 170.924,975 m.p., ce a făcut obiectul deciziei nr. 30 din 26 septembrie 2008 a Consiliului de Administraţie al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor şi al Protocolului de predare-preluare nr. x din 26 septembrie 2008, în proprietatea publică a statului, urmând ca partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, să întreprindă demersurile necesare în acest sens. Prin aceeaşi decizie au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare acesteia.

În opinia contestatoarei, dispoziţiile instanţei de fond privind confiscarea specială sunt în contradicţie cu cele ale deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/64/2016, căci prin aceasta s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor în sensul revenirii în proprietatea publică a statului a întregii suprafeţe restituite nelegal (de 170.924,975 m.p.).

S-a apreciat că, în cazul în care au fost menţinute dispoziţiile instanţei de fond cu privire la confiscarea specială, Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, se află în imposibilitate de a întreprinde măsurile legale în vederea restabilirii situaţiei anterioare, respectiv a revenirii în proprietatea publică a întregii suprafeţe de teren, căci suprafaţa de 127.138 m.p. ar intra în proprietatea privată, iar nu în cea a publică.

Analizând contestaţia la executare formulate, prin prisma aspectelor invocate, Înalta Curte constată că acestea nu sunt fondate pentru motivele arătate în continuare.

Din verificarea actelor dosarului, se constată că, printre alții, Statul Român prin Ministerul Finanţelor a solicitat, lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020, în sensul de a se preciza dacă sunt menţinute dispoziţiile instanţei de fond cu privire la confiscarea specială în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 127.138 m.p. care este cuprinsă în suprafaţa totală de 170.924,975 m.p. ori dacă prin expresia „menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii” se înţelege că dispoziţiile referitoare la confiscarea specială au fost înlăturate întrucât sunt contrare deciziei penale menţionate.

În esenţă, a susţinut că dispoziţiile instanţei de fond privind confiscarea specială a suprafeţei de teren de 127.138 m.p., ce ar avea drept consecinţă introducerea bunului imobil în proprietatea privată, sunt în contradicţie cu cele ale deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, căci prin aceasta s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor în sensul revenirii în proprietatea publică a statului a întregii suprafeţe restituite nelegal (de 170.924,975 m.p.).

Se observă, astfel, că prezenta contestaţie la executare promovată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor ,ce formează obiectul cauzei, vizează lămurirea unor dispoziţii referitoare la terenul de 127.138 m.p., ce face parte din bunul imobil în suprafaţă totală de 170.924,975 m.p. cu privire la care, prin decizia penală nr. x din 17 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/64/2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare şi reintegrarea sa în proprietatea publică a statului.

Cu privire la această suprafaţă de teren, în considerentele deciziei penale a cărei executare se contestă (Capitolul X. Latura civilă), s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, că „apartenenţa la domeniul public al statului a terenului ce a format obiectul deciziei nr. x din 26.09.2008 emisă de Institutul x, în suprafaţă de 170.924,975 m.p., este fără echivoc, rezultând în mod explicit din art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 1881/2005, coroborate cu conţinutul anexei nr.11c. a aceleiaşi hotărâri, dar şi din Lista bunurilor aparţinând domeniului public al statului, anexă la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.”

Prin urmare, raportându-se la dispoziţiile art. 136 alin. (4) din Constituţia României şi art. 11 din Legea nr. 213/1998 care detaliază regimul juridic al bunurilor din domeniul public, Înalta Curte „având în vedere, pe de o parte, cele deja constatate de instanţa de apel cu privire la restituirea nelegală a terenului în suprafaţă de 170.924,975 m.p. de către Institutul x, iar, pe de altă parte, reţinând caracterul inalienabil al bunurilor din domeniul public al statului, precum şi sancţiunea aplicată actelor juridice încheiate cu încălcarea acestuia”, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.), Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, a desfiinţat sentinţa şi în ce priveşte latura civilă a cauzei şi, rejudecând, în baza art. 397 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. raportat la art. 256 şi art. 25 alin. (2) C. proc. pen., a admis acţiunea civilă formulată de această parte civilă, dispunând restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor, în sensul reintegrării terenului în suprafaţă de 170.924,975 m.p. ce a făcut obiectul deciziei nr. x din 26 septembrie 2009 şi a Protocolului de predare-primire din aceeaşi zi, în proprietatea publică a statului.

Totodată, s-a menţionat că partea civilă, în calitate de reprezentant al Statului Român, urmează „să întreprindă toate demersurile necesare în sensul celor dispuse anterior cu privire la întreaga suprafaţă de teren care a fost restituită nelegal, fiind fără relevanţă că o parte din aceasta (23.783 m.p.) a fost ulterior înstrăinată S.C. C S.R.L., care, la rândul său, a înstrăinat-o, în tot sau parte, altor persoane.

Astfel, dincolo de dispoziţiile explicite cuprinse în art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 cu privire la sancţiunea aplicabilă tuturor actelor juridice încheiate cu încălcarea caracterului inalineabil al bunurilor din domeniul public al statului, este de reţinut că martorul D, care controla în fapt S.C. C S.R.L., a cunoscut circumstanţele în care a fost obţinut terenul pe care l-a dobândit.

Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 6 din 15.01.2009 încheiat între inculpata S.C. B S.R.L. şi S.C. C S.R.L., preţul de 530.000 de euro nu a fost achitat, ci a fost compensat cu suma datorată de inculpată în baza contractului de prestări servicii, datat 01.09.2008, care avea ca obiect reprezentarea S.C. B S.R.L şi a inculpatului E în faţa autorităţilor publice competente şi a instanţelor de judecată în legătură cu restituirea în natură a proprietăţilor.

Aşa cum a rezultat şi din considerentele prezentei decizii, martorul D a relatat aspecte în legătură cu demersurile efectuate de inculpaţii A, F şi (…) pentru obţinerea terenului fostei Ferme Regale Băneasa, cunoscând aşadar, inclusiv prin prisma contractului de prestări servicii invocat ca temei pentru dobândirea suprafeţei de 23.783 m.p., circumstanţele în care a fost obţinut întreg terenul în suprafaţă de 170.924,975 m.p..

Prin urmare, S.C. C S.R.L., prin persoana care o controla în fapt, a fost la curent cu procesul de restituire a terenului, cunoscând aşadar inclusiv faptul că acesta aparţinea domeniului public şi nu fusese parcursă procedura legală prevăzută în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat şi, implicit, asumându-şi riscul dobândirii unei părţi din terenul astfel obţinut.

În mod corespunzător, obligaţia de a verifica modul în care terenul a fost obţinut, cu referire la apartenenţa acestuia la domeniul public al statului şi la neparcurgerea procedurii legale de trecere în domeniul privat, incumba tuturor eventualilor dobânditori ulteriori ai unor suprafeţe din terenul iniţial.

În consecinţă, în cauză nu se pune problema obţinerii unor despăgubiri prin echivalent bănesc pentru partea de teren care a fost înstrăinată de inculpata S.C. B S.R.L. către S.C. C S.R.L., ci a reintegrării efective în proprietatea publică a statului a întregii suprafeţe restituite nelegal.

Tot astfel, nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la confiscarea specială, întrucât, potrivit art. 118 lit. e) din C.pen. (1969), respectiv art. 112 lit. e) din Codul penal în vigoare, confiscarea bunurilor dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală (adică a infracţiunii de trafic de influenţă, conform hotărârii apelate) are un caracter subsidiar faţă de despăgubirea persoanei vătămate, în natură sau prin echivalent.

Astfel, aceste bunuri sunt supuse confiscării numai dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

În speţă, chiar dacă transmiterea terenului de la inculpatul E la inculpata S.C. B S.R.L. a reprezentat preţul traficării de influenţă stabilit în contractul de cesiune din 1.11.2006, este de reţinut că dobândirea efectivă a terenului de către primul inculpat a fost urmarea imediată a infracţiunii de abuz în serviciu săvârşită de reprezentanţii Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor, la care au concurat şi inculpaţii E, A şi (…), în calitate de complici.

Prin urmare, având în vedere că infracţiunea de abuz în serviciu, pentru care se va dispune condamnarea prin prezenta decizie, este o infracţiune de prejudiciu, iar în cauză va fi admisă acţiunea civilă, în sensul restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor şi reintegrării în proprietatea publică a statului a întregului teren în suprafaţă de 170.924,975 m.p. ce a făcut obiectul deciziei nr.30 din 26.08.2009, urmează a fi înlăturată dispoziţia de la pct.V.2 din sentinţa apelată cu privire la confiscarea de la inculpata S.C. B S.R.L. a echivalentului în bani a unei părţi din acest teren, înstrăinată de inculpata S.C. B S.R.L. către S.C. C S.R.L.”

Rezultă, aşadar, că, în considerentele deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că întreaga suprafaţă de teren de 170.924,975 m.p., ce a făcut obiectul deciziei nr. x din 26 septembrie 2009 a Consiliului de Administrație al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor şi al Protocolului de predare-primire din aceeaşi zi, constituie proprietatea publică a Statului Român şi că, din această perspectivă, nu prezintă relevanţă înstrăinarea ulterioară a terenului, cumpărătorii ori, după caz, adjudecatarii având obligaţia de a cerceta situaţia juridică a acestuia.

Astfel în privinţa contestaţiei la executare formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor, având în vedere menţiunile din decizie în sensul restabilirii situaţiei anterioare pentru întreaga suprafaţă de teren ce a reprezentat Ferma Regală Băneasa (170.924,975 m.p.), context în care devine evidentă şi clară dispoziţia instanţei de apel raportat la măsura confiscării luată de instanţa de fond pentru o parte din acest teren (127.138 m.p.).

Astfel, aşa cum s-a arătat şi în considerentele deciziei a cărei executare se contestă, confiscarea bunurilor dobândite prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală are un caracter subsidiar faţă de despăgubirea persoanei vătămate, în natură sau prin echivalent.

Or, atâta timp cât, în apel, s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în sensul reintegrării întregii suprafeţe de teren de 170.924,975 m.p. în proprietatea publică a Statului Român, în mod evident măsura confiscării speciale, care ar fi atras introducerea terenului în proprietatea privată, nu se mai menţine cu privire la acest imobil ori la cele rezultate în urma dezmembrării.

De altfel, inclusiv contestatorul a înţeles acest lucru, de vreme ce, în cuprinsul cererii scrise, a arătat că „dispoziţiile instanţei de fond privind confiscarea specială sunt în contradicţie cu dispoziţiile deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/64/2016 prin care s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor, în sensul revenirii în proprietatea publică a statului a întregii suprafeţe restituite nelegal de 170.924,975 m.p.”, afirmaţie care dovedeşte că, prin prisma dispozitivului şi a considerentelor sale, decizia a cărei executare se contestă este lămuritoare în ceea ce priveşte aspectele a căror neclaritate s-a invocat.

Pentru considerentele mai sus expuse, apreciind că nu este necesară o intervenţie în condiţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor împotriva executării deciziei penale nr. x din 17 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în dosarul nr. x/64/2016.