Cassation appeal dismissed in forest crime case for unlawful felling and theft of timber

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Infracțiuni silvice. Urmarea imediată

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea Specială. Legi speciale. Codul silvic

Indice alfabetic: - drept procesual penal

- recurs în casație

- drept penal

Legea nr. 46/2008, art. 107 alin. (1), art. 109 alin. (1)

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 7

Prin prisma cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte analizează doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea ei corectă în drept, cazul de recurs menționat putând fi folosit doar pentru a analiza dacă fapta iese din sfera ilicitului penal.

Diferența de reglementare a urmării imediate ca element în conținutul infracțiunilor silvice prevăzute de art. 109 alin. (1) din Legea nr.46/2008, ori prevăzute de art. 107 alin. (1) din Legea nr.46/2008, nu atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală decât dacă valoarea materialului lemnos sustras este sub valoarea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. a) din Legea nr.46/2008 ori dacă valoarea prejudiciului produs este sub valoarea prevăzută de art.107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008. Odată ce limita este atinsă, fapta este prevăzută de legea penală.

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 211/RC din 3 mai 2022

Prin sentinţa penală nr. x din 24.06.2021 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunţată în dosarul nr. x/206/2019, printre altele, s-au dispus următoarele:

1. A fost condamnat inculpatul A la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzut de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (faptă săvârșită la data de 09 iulie 2016).

În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Totodată, a fost condamnat inculpatul A la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori, prevăzut de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (faptă săvârșită la data de 09 iulie 2016).

În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 38 alin. (1) din Codul penal, s-a constatat că infracţiunile au fost săvârșite în concurs real şi, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare (anume 8 luni), rezultând pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În raport cu art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, a interzicerii exercitării, cu titlu de pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 91 din Codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din Codul penal. În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) din Codul penal, s-a stabilit că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Moldovița sau Primăriei Vatra Moldoviţei, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 96 din Codul penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 404 alin. (2) Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului că în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse prin prezenta hotărâre, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 19, art. 25 alin. (1) și 397 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 8 din O.U.G. nr. 85/2006, art. 33 din Legea nr. 46/2008, s-a admis acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal şi, în consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii să plătească, în solidar, părţii civile Direcţia Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldovița, suma de 37.972,91 lei cu titlu de despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a reţinut că fapta coinculpaţilor A, B, C şi D care, la data de 09 iulie 2016, au tăiat fără drept, din fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleţ” din cadrul Ocolului Silvic Moldovița, un număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase, care nu purtau marcă silvică de tăiere, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 metri cubi, depăşind de 275,2 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, rezultând un prejudiciu total de 37.972,91 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic constă în tăierea de arbori, în prezenta cauză coinculpaţii A, B, C şi D procedând împreună la tăierea unui număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase, din fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleţ” din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa.

Referitor la cerinţa esenţială ataşată elementului material, care implică ca tăierea arborilor să se facă fără drept, s-a arătat că aceasta este respectată în prezenta cauză, coinculpaţii A, B, C şi D nefiind autorizaţi să taie un număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase din fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleţ” din cadrul Ocolului Silvic Moldovița. Mai mult, în susţinerea acestei concluzii pledează şi împrejurarea că cei 19 arbori tăiaţi nu purtau marca silvică de tăiere, parcela nr. 230 fiind la acea dată în exploatarea firmei administrată de martorul E.

Urmarea imediată a infracțiunii constă, în principal, într-o stare de pericol cu privire la relaţii sociale legate de integritatea fondului forestier naţional, tăierea unui număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase din acest fond având consecinţe directe asupra întinderii acestuia. Totodată, în subsidiar, s-a constatat că infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzut de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, aduce atingere şi relaţiilor patrimoniale ale părţii civile Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA – Direcţia Silvică Suceava – Ocolul Silvic Moldoviţa, ca urmare a tăierii unui număr de 19 arbori specia molid şi brad fiind prejudiciat patrimoniul acesteia.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, s-a arătat că aceasta rezultă din materialitatea faptei, simpla tăiere a unui număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase având drept efect micşorarea fondului forestier naţional.

Fapta săvârșită de coinculpaţii A, B, C şi D îmbracă forma infracțiunii consumate, urmarea imediată fiind deja produsă.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că fapta a fost săvârșită de inculpaţii A, B, C şi D cu intenţie directă, conform art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, aceştia având reprezentarea faptelor lor şi a consecinţelor acestora, prevăzând rezultatul socialmente periculos şi urmărind producerea acestuia.

Deopotrivă, instanţa de fond a reţinut că, în drept, fapta inculpaţilor A, B, C şi D care, la data de 09 iulie 2016, după ce au tăiat fără drept, din fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleţ” din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa, un număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase, care nu purtau marcă silvică de tăiere, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 metri cubi, depăşind de 275,2 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, i-au transportat cu un utilaj forestier TAF până la baza parcelei, au secţionat lemnul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt de arbori, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că elementul material este reprezentat de acțiunea de luare a unui bun mobil aflat în posesia sau detenția unei alte persoane, fără consimțământul acesteia, fiind necesară deposedarea persoanei vătămate, adică scoaterea bunului mobil din sfera de stăpânire a acesteia, și împosedarea făptuitorului. Prin acțiunile acestora, coinculpaţii au scos din sfera de dispoziţie a părţii civile Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA – Direcţia Silvică Suceava – Ocolul Silvic Moldoviţa cei 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase, tăiaţi în prealabil din fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleţ” din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa.

Urmarea imediată a infracțiunii de furt de arbori constă în schimbarea ilicită a stării de fapt a bunului, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, acțiunea de transportare a bunurilor din fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230 B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleţ” din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa, ulterior tăierii, cu utilajul propriu, având drept consecință directă ieșirea acestora din sfera de stăpânire a părţii civile.

Sub aspectul laturii subiective, coinculpaţii A, B, C şi D au săvârșit infracțiunea cu intenție directă, conform art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, aceştia prevăzând rezultatul acţiunilor lor şi urmărind producerea lui prin săvârșirea infracțiunii.

În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de fond a reținut că, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 37.972,91 lei, compusă din contravaloarea prejudiciului – 31.644,09 lei şi TVA – 6.328,91 lei.

Plecând de la dispozițiile art. 19 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța de fond a reținut, prin raportare la prevederile art. 1357 alin. (1) din Codul civil și la situația de fapt din prezenta cauză, că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv există o faptă ilicită (tăierea fără drept a celor 19 arbori specia brad şi molid şi furtul ulterior al acestora), un prejudiciu cert și nereparat, un raport de cauzalitate (prejudiciul nu s-ar fi produs în lipsa faptei ilicite) și vinovăția inculpaţilor.

Referitor la cuantumul total al prejudiciului produs de coinculpaţii A, B, C şi D, s-a constatat că acesta a fost determinat în mod corect de către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA – Direcţia Silvică Suceava – Ocolul Silvic Moldovița în conformitate cu prevederile Legii nr. 46/2008 şi ale O.U.G. nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora la cuantumul de 37.972,91 lei.

În ceea ce priveşte modalitatea în care coinculpaţii A, B, C şi D urmează să repare prejudiciul, instanţa de fond a constatat aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 1382 din Codul civil, inculpaţii fiind obligaţi, în solidar, la repararea prejudiciului cauzat.

Împotriva sentinţei nr. x din 24.06.2021 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunţată în dosarul nr. x/206/2019, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi inculpaţii A,D, B şi C, pentru motivele prezentate în scris şi reiterate oral cu ocazia dezbaterilor, consemnate pe larg în încheierea de şedinţă de la termenul din 17 decembrie 2022, când au avut loc dezbaterile.

Drept urmare, prin decizia penală nr. 19 din 10 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Suceava, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/206/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi de inculpaţii A, D, B şi C împotriva sentinţei penale nr. x/24 iunie 2021 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunţată în dosarul nr. x/206/2019.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în casaţie, printre alții, și inculpatul A, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 din Codul de procedură penală.

Prin încheierea din data de 22 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, în dosarul nr. x/206/2019, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A a fost admisă în principiu.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală, s-a reţinut că trebuie să existe o corespondență între motivele invocate și cazurile de casare prevăzute de lege. Având în vedere că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, Înalta Curte verifică doar corespondența formală între elementele faptice reținute în hotărârile recurate și conținutul constitutiv al infracțiunilor, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în forma aflată în vigoare la 09 iulie 2016, s-a constatat că inculpaţii au susținut că instanţele aveau obligaţia de face aplicarea legii penale mai favorabile, în ceea ce priveşte determinarea urmării imediate a infracţiunii, având în vedere că, la data săvârşirii faptelor, metrul cub de material lemnos era în valoare de 115 lei, conform Legii nr. 4/2015, iar prin Legea nr. 265/2017, începând cu 01 ianuarie 2018, s-a stabilit la valoarea de 164 lei. Recurenţii au susţinut, astfel, că lipseşte urmarea imediată componentă a laturii obiective a infracţiunii, aşa încât faptele reţinute nu întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii mai sus menţionate. Sub aspectul urmării imediate, inculpaţii au susţinut că instanţa s-a raportat la valoarea prejudiciului produs pădurii, respectiv suma de 37.972,91 lei, stabilită de către organul silvic în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 85/2006 şi nu la valoarea materialului lemnos sustras, potrivit art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

De asemenea, inculpaţii au susţinut că infracţiunile de tăiere nelegală de arbori reţinute de instanţele de judecată nu întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în forma aflată în vigoare la 09 iulie 2016, lipsind urmarea imediată a laturii obiective a infracţiunii.

Având în vedere că recurentul a invocat aplicarea legii penale mai favorabile raportat la urmarea imediată a faptelor penale pentru care au fost condamnați, s-a apreciat că motivele acestora vizează tipicitatea obiectivă a infracţiunilor, critici ce pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 Cod procedură penală, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală, hotărârile sunt supuse casării dacă „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”. Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită și configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Conform jurisprudenţei instanţei supreme, „Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective” (Î.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 140/RC/2019). „Limitarea normativă a obiectului judecăţii în recursul în casaţie la situaţii de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel, şi, implicit, cenzurarea stării de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel ori concordanţa acesteia cu probele administrate.” (Î.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 188/RC/2019).

Față de cele ce preced, instanța constată că aspectele de fapt care privesc valoarea materialului lemnos, reținute de instanța de apel, nu pot fi modificate într-o cale de atac precum recursul în casație, în care nu se administrează probe. În calea de atac a recursului în casație urmează să se examineze doar dacă valoarea materialului lemnos, astfel cum a fost reținută de instanţa de apel, se circumscrie elementelor de tipicitate ale infracțiunilor pentru care a fost pronunțată soluția de condamnare de către instanța de apel.

Astfel, criticile privind lipsa elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori, prevăzut de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi de furt de arbori, prevăzut de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, sunt analizate doar prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic.

Verificând hotărârea recurată din această perspectivă, instanţa de recurs în casaţie reține următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, Înalta Curte constată că s-a reținut că, în data de 09 iulie 2016, inculpaţii A, B, C şi D s-au deplasat în fondul forestier U.P. III Raşca, u.a. 230B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleţ” din cadrul Ocolului Silvic Moldoviţa, aflat în gestiunea pădurarului Smucilă Valentin Petru, de unde au tăiat fără drept un număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase, care nu purtau marcă silvică de tăiere, iar ulterior i-au sustras, transportându-i cu un utilaj TAF condus de inculpatul D până la baza parcelei, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 metri cubi, depăşind de 275,2 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, rezultând un prejudiciu total de 37.972,91 lei, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori, prevăzut de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi de de furt de arbori, prevăzut de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

Prin motivele de recurs în casaţie, inculpaţii B, C, D şi A au susţinut că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, în sensul că lipsește urmarea imediată a infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori, prevăzut de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi de furt de arbori, prevăzut de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr.46/2008.

Prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, „(1) Ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte după cum urmează: (...) d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.”.

Urmarea imediată a infracţiunii prevăzute de art.107 alin. (1) lit. d) din Legea nr.46/2008 constă, în principal, în producerea unei pagube în fondul forestier naţional, iar, în secundar, în cauzarea unui prejudiciu proprietarului sau deţinătorului terenului pe care se află vegetaţia forestieră.

Deopotrivă, instanţa reţine că, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, „(1) Furtul de puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire constituie infracţiune şi se pedepseşte după cum urmează: (...) d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depăşeşte de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.”.

Şi în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, urmarea imediată constă în producerea unei prejudicieri fondului forestier. În secundar, se produce o pagubă în patrimoniul proprietarului sau deţinătorului legitim al terenului.

Înalta Curte reţine că diferența de reglementare a urmării imediate ca element în conținutul infracțiunilor silvice prevăzute de art. 109 alin. (1) din Legea nr.46/2008, ori prevăzute de art. 107 alin. (1) din Legea nr.46/2008, nu produce consecințele cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală decât dacă valoarea materialului lemnos sustras este sub valoarea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. a) din Legea nr.46/2008 ori dacă valoarea prejudiciului produs este sub valoarea prevăzută de art.107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008. Pentru ambele infracțiuni legea a prevăzut o limită minimă a consecințelor actului de conduită, prin raportare la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Odată ce limita este atinsă, fapta este prevăzută de legea penală. Atunci când rezultatul calculului se situează peste limita prevăzută de lege, eventualele variații ale modului de calcul pentru prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior produc efecte doar în ceea ce privește încadrarea juridică și nu exclud ilicitul penal.

Or, prin prisma cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte analizează doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea ei corectă în drept, cazul de recurs menționat neputând fi folosit pentru a se obține schimbarea încadrării juridice, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel, ci doar pentru a analiza dacă fapta iese din sfera ilicitului penal.

În cauză, astfel cum s-a menţionat deja, s-a constatat, cu titlu definitiv, că inculpaţii A, B, C şi D au tăiat fără drept un număr de 19 arbori specia molid şi brad, de diferite dimensiuni, esenţă răşinoase, care nu purtau marcă silvică de tăiere, iar ulterior i-au sustras, transportându-i cu un utilaj TAF condus de inculpatul D până la baza parcelei, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 metri cubi, depăşind de 275,2 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, rezultând un prejudiciu total de 37.972,91 lei.

Aşadar, s-a avut în vedere atât valoarea prejudiciului produs, în ceea ce priveşte infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzut de art.107 alin. (1) lit. d) din Legea nr.46/2008 (aceasta fiind de cel puţin 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei), cât şi valoarea materialului lemnos sustras, referitor la infracţiunea de furt de arbori, prevăzut de art. 109 alin.1 lit. d) din Legea nr. 46/2008 (aceasta depăşind de 50 de ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior).

Înalta Curte reiterează că apărările recurentului cu privire la modalitatea de stabilire a valorii prejudiciului produs (în situaţia infracţiunii prevăzute de art.107 alin.1 lit. d) din Legea nr. 46/2008) şi a valorii materialului lemnos sustras (în cazul infracţiunii prevăzute de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008) reprezintă o chestiune de fapt, ce vizează temeinicia hotărârii atacate. Astfel cum s-a menţionat anterior, finalitatea recursului nu este aceea de a supune cauza unei noi judecăți, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru o faptă ce nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situația factuală deja stabilită de instanța de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Față de cele reținute, se constată că apărările formulate de recurentul inculpat sunt nefondate, deoarece sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale ale infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori, prevăzut de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 şi de furt de arbori, prevăzut de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură penală, Înalta Curte, printre altele, a respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulate de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. x din 10 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Suceava, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/206/2019.