Criminal revision for irreconcilable civil and penal judgments: res judicata of preliminary civil issues excludes conflicting verdicts

Apel. Revizuire. Cazul prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. Chestiuni prealabile

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Index alfabetic: - drept procesual penal

- revizuire. cazul prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.

- chestiuni prealabile

C. proc. pen., art. 52, art. 453 alin. (1) lit. e)

1. În cazul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: să existe două sau mai multe hotărâri definitive şi hotărârile să nu se poată concilia. Nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală atunci când o hotărâre civilă şi una penală se referă la aceeaşi chestiune prealabilă.

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 121/A din 14 iunie 2022

Prin sentinţa penală nr. x din 28 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Brașov, Secţia penală, în dosarul nr. x/64/2022, în temeiul art. 459 alin. (5) Cod procedură penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A împotriva sentinţei penale nr. x din 27 iunie 2019 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/64/2016, definitivă prin decizia penală nr. x/A din 17 decembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că prin sentinţa penală nr. x din 27 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/64/2016, în temeiul art. 52 alin. (3) Cod procedură penală, s-a constatat că au autoritate de lucru judecat următoarele hotărâri pronunţate de instanţele civile:

- hotărârea nr. x din 06 februarie 1955 pronunţată în dosarul nr. x/1x al Secţiei I-a a Tribunalelor Judiciare de la Lisabona, Portugalia, recunoscută prin decizia irevocabilă nr. x din 14 februarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2/2009 – exequatur, cu privire la calitatea inculpatului B.

- sentinţa civilă nr. x din 26 iunie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea (definitivă şi irevocabilă prin neapelare) şi Sentinţa civilă nr. x din 16 mai 2005 pronunţată de Judecătoria Buftea (rămasă irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. x/A din 12 mai 2006 a Tribunalului Bucureşti şi respingerea recursului prin decizia civilă nr. x din 22 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti), cu privire la dreptul inculpatului B de a solicita restituirea suprafeţei de teren de 46,78 ha. din Pădurea Snagov

- sentinţa civilă nr. x din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă (definitivă prin neapelare), cu privire la dreptul inculpatului B de a solicita restituirea imobilului Ferma Regală Băneasa

Totodată, s-a dispus, între altele, în temeiul art. 396 alin. (5) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, achitarea inculpatului A, pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 396 alin. (5) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, a fost achitat acelaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) Cod penal la art. 291 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal

În temeiul art. 396 alin. (5) Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, a fost achitat acelaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) Cod penal raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Prin decizia penală nr. x/A din 17 decembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov şi de părțile civile Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Plantelor împotriva sentinţei penale nr. x din 27 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Brașov - Secţia Penală şi a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată.

În rejudecare, în ceea ce îl priveşte pe revizuentul A, instanţa de apel a decis, în temeiul art. 386 alin. (1) Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului A prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) Cod penal.

În temeiul art. 367 alin. (1) și (2) Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul A la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c) Cod penal pentru săvârșirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În temeiul art. 65 Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) Cod penal.

Prima instanţă a reţinut că, aşa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudenţă şi în doctrină, revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară. (a se vedea în acest sens şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 38/A/2015 – www.scj.ro). S-a arătat că din coroborarea dispoziţiilor art. 453 (cazurile de revizuire), art. 455 (persoanele care pot cere revizuirea), art. 458 (instanţa competentă), art. 459 (admiterea în principiu) Cod procedură penală, rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti penale prin care s-a soluţionat fondul cauzei.

Astfel, chiar dacă nu a precizat expres natura hotărârilor care pot fi atacate cu revizuire pentru motivul invocat de revizuent, totuşi aceasta rezultă cu evidenţă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor care reglementează calea de a atac a revizuirii, legiuitorul făcând trimitere la latura penală a hotărârilor (care este specifică exclusiv hotărârilor penale, nu şi celor civile), menţionând că, inclusiv pentru cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută numai cu privire la latura penală. Un alt argument care susţine ideea că revizuirea poate viza numai hotărârile penale derivă din conţinutul art. 458 Cod procedură penală, care stipulează că, în cazul hotărârilor care nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 44 Cod procedură penală, normă care se referă în mod evident numai la instanţele penale.

În acest context, prima instanţă a apreciat că cererea de revizuire formulată de către revizuentul A este inadmisibilă, având în vedere că această cale extraordinară de atac nu poate fi exercitată decât împotriva unor hotărâri penale şi civile, aşa cum sugerează revizuentul, care a invocat caracterul inconciliabil al unor hotărâri civile pronunţate de instanţa civile şi a unei hotărâri penale, pronunţate de o instanţă penală.

Având în vedere că revizuentul a declarat calea de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile de reformare, instanţa reţine inadmisibilitatea căii de atac, sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Împotriva sentinţei penale nr. x din 28 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Brașov, Secţia penală, în dosarul nr. x/64/2022 revizuentul A a declarat apel.

În motivele scrise, depuse la dosarul cauzei, revizuentul, în esență, a susținut că niciuna din prevederile care reglementează procedura revizuirii nu instituie expres sau implicit că hotărârile judecătoreşti definitive (n.n. fără a distinge între cele penale şi cele civile) pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

Totodată s-a susţinut că un alt argument pentru care temeiul de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. e) Cod procedură penală se referă şi la hotărâri civile, dacă acestea nu se pot concilia cu hotărâri penale este dat de conţinutul şi sensul prevederilor art. 52 Cod procedură penală care abilitează instanţa penală să soluţioneze chestiuni specifice altor materii.

Sintetizând, contrar hotărârii penale, hotărârile pronunţate anterior de Judecătoria Buftea, Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti în privinţa subiectului legat de x precum şi Tribunalul Bucureşti în privinţa fostei ferme x, au statuat definitiv şi irevocabil faptul că B era îndreptăţit să revendice şi să dobândească respectivele imobile. Practic, în acest moment, se află în putere de lucru judecat atât hotărâri judecătoreşti care atestă dreptul lui B de a obţine revendicarea, cât şi o hotărâre care neagă dreptul acestuia, niciuna dintre acestea nefiind desfiinţată prin vreo cale de atac prevăzută de lege.

În fine, apărarea a arătat că, sub aspectul admisibilităţii cererii de revizuire sunt şi considerentele Curţii Constituţionale regăsite în Decizia nr. 126/2016, care nu face vreo distincție între hotărârile civile şi penale şi evidenţiază necesitatea vitală de atingere a dezideratului aflării adevărului judecătoreşti, în ultim resort, chiar dacă această asumare implică desfiinţarea oricăror hotărâri intrate în puterea lucrului judecat.

Examinând actele dosarului şi hotărârea atacată, conform dispoziţiilor art. 417 Cod procedură penală, Înalta Curte constată că apelul declarat de A împotriva sentinţei penale nr. x din 28 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Brașov, Secţia penală este nefondat, pentru următoarele considerente:

Analizând cererea formulată de condamnatul revizuent, se constată că acesta a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) Cod procedură penală, arătând că cererea de revizuire vizează o hotărâre pronunţată în materie penală și mai multe hotărâri pronunţate în materie civilă.

În susținerea cazului de revizuire, prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, revizuentul a susţinut că hotărârile judecătorești civile recunoșteau lui B atât calitatea de persoană îndreptățită, cât și dreptul de a primi imobile, în timp în ce, în calea de atac a apelului, în cauza penală, această recunoaștere acordată de instanța civilă a fost înlăturată. Astfel, în prezent există hotărâri judecătorești definitive care se exclud reciproc și, care, cu excepția celei penale, pledează pentru nevinovăția revizuentului.

În cazul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală - când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia - trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: să existe două sau mai multe hotărâri definitive şi hotărârile să nu se poată concilia.

Se constată că nu există acest caz de revizuire dacă hotărârea civilă se referă la o chestiune prealabilă, iar cea penală la aceeaşi chestiune prealabilă, întrucât, dacă a rămas mai întâi definitivă hotărârea civilă, se impune în faţa instanţei penale cu autoritate de lucru judecat [art. 52 alin. (3) Cod procedură penală], iar dacă a rămas mai întâi definitivă hotărârea penală cu privire la chestiunea civilă prealabilă de care a depins soluţionarea acţiunii penale, se impune cu autoritatea de lucru judecat instanţei civile.

În speţa de faţă, se constată că instanţa de apel nu a analizat, însă, chestiunile privind autoritatea de lucru judecat a hotărârilor civile ca o situaţie prealabilă, iar aceste hotărâri civile nu au avut un rol determinant în adoptarea soluţiei de condamnare a inculpaţilor. De exemplu, cu referire la sentinţa civilă nr. x din 06 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a-III-a civilă, instanţa de apel a constatat că aspectele soluţionate de instanţa civilă nu reprezintă o chestiune prealabilă şi, de aceea, acestă hotărâre nu are autoritate de lucru judecat în instanţei penale în prezenta cauză, cu referire la legalitatea restituirii terenului în suprafaţă de 170.924,975 mp. de către institutul x. S-a reţinut de către instanţa de apel că această hotărâre civilă a fost pronunţată în anul 2013, în legătură cu alte aspecte decât cele care fac obiectul judecăţii în cauza penală.

În raport de aceste considerente, se constată că în mod corect prima instanţă a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere că revizuentul a declarat calea de atac împotriva unor hotărâri care vizau situaţii juridice diferite şi deci nu erau susceptibile de reformare. Astfel că, având în vedere prevederile art. 453 şi următoarele din Codul de procedură penală, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale, respectiv revizuentul nu a invocat niciun temei legal care să justifice o eventuală admitere a cererii sale de revizuire.

Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, Înalta Curte a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A împotriva sentinţei penale nr. x din 28 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Brașov, Secţia penală, în dosarul nr. x/64/2022