Inadmissibility of revision against passive extradition order; strict interpretation of Law 302/2004 Art. 65(9) limited to active extradition

Revizuire. Extrădare pasivă. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuire

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Indice alfabetic: - drept procesual penal

- revizuire

- extrădare

Legea nr. 302/2004, art. 65

C. proc. pen., art. 453

Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii exclusiv în procedura extrădării active, conform art. 65 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată. Reglementarea, cu caracter de excepție, a posibilităţii exercitării revizuirii în materia extrădării într-o situație particulară este de strictă interpretare şi aplicare, norma legală anterior evocată neputând fi aplicată prin analogie într-o cauză cu un obiect distinct, cum este cazul procedurii de extrădare pasivă.

I.C.C.J, Secția Penală, decizia nr. 458 din 26 iulie 2022

Prin sentinţa penală nr. x din data de 11 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secția Penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza dispoziţiilor art. 452, art. 462 în referire la art. 396 din Codul de procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul persoană extrădabilă A împotriva sentinţei penale nr. x/P din data de 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/36/2019, definitivă prin decizia penală cu nr. x/05 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Constanţa a reţinut următoarele:

Persoana extrădabilă A a formulat o cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. x din data de 19 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr x/36/2019, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală.

În motivarea cererii, au fost invocate motive legate de situaţia personală a revizuentului, în sensul că prezenţa sa în România se datorează îndepărtării de regimul de tortură din Rusia, care nu respectă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi care ar fi supus torturii mai mulţi membri ai familiei sale.

Urmare a examinării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire formulată de revizuentul persoană extrădabilă A, Curtea de Apel Constanţa a constatat că aceasta este inadmisibilă, reţinând următoarele:

Prin sentinţa penală nr. x/P/19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/36/2019, în baza art. 52 în referire la art. 49 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost respinsă opoziția la extrădare formulată de persoana extrădabilă A, ca nefondată.

În temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile extrădării persoanei extrădabile A, cetățean rus, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune gravă în mai multe cazuri, prevăzută de art. 159 secțiunile 1-4 din Codul penal din Rusia.

În temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă cererea de extrădare a persoanei extrădate A, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune gravă în mai multe cazuri, prevăzută de art. 159 secțiunile 1-4 din Codul penal din Rusia - formulată sub nr. x/3-1010-19 din 11.11.2019 de către Procuratura Generală a Federației Ruse.

În baza art. 56 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus predarea persoanei extrădate A către autoritățile judiciare din Federația Rusă, cu respectarea regulii specialității predării, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În temeiul art. 58 alin. (1) Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei extrădate A către autoritățile judiciare din Federația Rusă până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrată sub nr. x/118/2019 pe rolul Tribunalului Constanța, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării pe numele persoanei extrădate A, a cărui intrare în vigoare va avea loc la încetarea motivelor care au justificat amânarea.

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. x/05 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, în urma respingerii, ca nefondate, a contestaţiei persoanei extrădabile A.

Relativ la cazurile de revizuire, Curtea de de Apel Constanţa a reţinut că acestea sunt limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) din Codul de procedură penală.

Deşi, aparent, revizuentul a respectat dispoziţiile legiuitorului, reglementate în art. 456 din Codul de procedură penală, instanţa a constatat inadmisibilitatea căii de atac formulate din perspectiva dispoziţiilor art. 462 în referire la art. 396 din Codul de procedură penală.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 462 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Dacă se constată că cererea de revizuire este întemeiată, instanţa anulează hotărârea, în măsura în care a fost admisă revizuirea sau hotărârile care nu se pot concilia şi pronunţă o nouă hotărâre potrivit dispoziţiilor art. 395-399, care se aplică în mod corespunzător”, iar potrivit art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal”.

Din coroborarea dispoziţiilor legale mai sus evocate se desprinde concluzia că cererea de revizuire se poate formula doar împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, or, în prezenta cauză, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei hotărâri prin care s-a admis cererea de extrădare a persoanei extrădabile A, dispunându-se predarea acesteia către autorităţile judiciare din Federaţia Rusă.

Drept urmare, faţă de considerentele expuse, în baza art. 452, art. 462 în referire la art. 396 din Codul de procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul persoană extrădabilă A.

Împotriva sentinţei penale nr. x/P din data de 11 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secția Penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a declarat contestaţie, în termen legal, revizuentul A.

În susţinerea căii de atac, în esenţă, contestatorul revizuent A a arătat cererea de revizuire îndeplineşte toate cerinţele de admisibilitate.

În opinia contestatorului, hotărârea prin care a fost admisă cererea de extrădare şi s-a dispus predarea sa către autorităţile judiciare din Federaţia Rusă poate fi asimilată cu o veritabilă soluţie de condamnare şi poate face obiectul revizuirii.

Examinând actele dosarului şi hotărârea contestată prin prisma tuturor criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată contestaţia formulată, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte apreciază necesar a evidenţia că judecarea contestaţiei se realizează corespunzător particularităților procedurii în care s-a pronunțat sentinţa atacată - fiind vorba, în concret, despre soluţionarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, şi nu de soluţionarea fondului cauzei.

În cauză, așa cum a reținut și prima instanță, contestatorul revizuent A a formulat o cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. x/P/19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. x/36/2019, prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile extrădării persoanei extrădabile A, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune gravă în mai multe cazuri, prevăzută de art. 159 secțiunile 1-4 din Codul penal din Rusia, a fost admisă cererea de extrădare şi s-a dispus predarea acestuia către autoritățile judiciare din Federația Rusă, cu respectarea regulii specialității.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză), revizuentul susținând că există fapte şi împrejurări care nu au fost avute în vedere de instanţă la momentul pronunţării hotărârii. În acest sens, în esenţă, au fost invocate motive legate de siguranţa personală a revizuentului în Federaţia Rusă, fiind menționate metode de presiune şi intimidare a acestuia, prin intermediul rudelor sale.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Potrivit dispozițiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală, hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă. Din conţinutul prevederilor legale menţionate, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârilor judecătorești. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, respectiv, rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Deopotrivă, sunt avute în vedere şi prevederile art. 453 alin. (4) lit. a) teza I din Codul de procedură penală, conform cărora: „Cazul prevăzut la alin. (1) lit. (a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal (...)”.

În speţă, prin hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire a fost admisă o cerere de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Federația Rusă, în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată. În această procedură, instanţa română competentă, după examinarea cererii de extrădare, a materialului probator şi a concluziilor prezentate de partea extrădabilă şi de procuror, în cazul în care constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, hotărăşte admiterea cererii de extrădare. Statul solicitat nu are competenţa de a statua asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină a solicitat extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării, în acest sens dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuând, în mod expres, următoarele: „(2) Curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării.”

Prin urmare, se constată că sentinţa împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire nu se încadrează în categoria hotărârilor prin care se rezolvă fondul cauzei, ea fiind pronunţată, astfel cum s-a arătat deja, într-o procedură reglementată de dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (procedura extrădării pasive).

Este adevărat că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează posibilitatea exercitării, în anumite condiții, a căii extraordinare de atac a revizuirii, dar aceasta exclusiv în procedura extrădării active. Conform art. 65 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, „În cazul în care nu sunt întrunite condiţiile de regularitate internaţională pentru solicitarea extrădării, ministrul justiţiei, prin procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cere revizuirea hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru solicitarea extrădării. Revizuirea nu poate fi cerută pentru alt motiv decât cel legat de concluziile examenului de regularitate internaţională”.

Dispoziţiile legale anterior evocate instituie, însă, cu caracter de excepție posibilitatea exercitării revizuirii în materia extrădării într-o situație particulară, fiind de strictă interpretare şi aplicare. Prin urmare, norma legală analizată nu ar putea fi aplicată prin analogie într-o cauză cu un obiect distinct, cum este cazul procedurii de extrădare pasivă.

Referitor la susţinerea contestatorului revizuent, în sensul că, deşi instanţa de fond a reţinut îndeplinirea tuturor cerinţelor de admisibilitate a cererii de revizuire, a respins totuși cererea ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, în hotărârea contestată s-a reţinut că revizuentul a respectat aparent dispoziţiile art. 456 din Codul de procedură penală, prevederi care reglementează conţinutul cererii de revizuire.

Or, la momentul analizării admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) din Codul de procedură penală, „(3) Instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).”

Aşadar, condiţia privind formularea cererii de revizuire cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală reprezintă doar una dintre cerinţele analizate de către instanţă la momentul examinării admisibilităţii în principiu a revizuirii, îndeplinirea acestei condiții fiind necesară, dar nu suficientă pentru a se constata admisibilă cererea de revizuire. În cauza de față, soluția de constatare a inadmisibilității cererii de revizuire s-a grefat pe neîndeplinirea unei alte cerințe decât cea reglementată de art. 456 din Codul de procedură penală, respectiv aceea a categoriei de hotărâri ce pot face obiectul căii extraordinare de atac, categorie căreia nu i se subsumează hotărârea de extrădare vizată de contestator.

Prin urmare, raportat la particularităţile cauzei, Înalta Curte constată legală soluția de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă și neîntemeiate criticile contestatorului.

Pentru aceste considerente, constatând că revizuentul a exercitat calea extraordinară de atac împotriva unei hotărâri ce nu poate fi supusă revizuirii, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b), a respins, ca nefondată, contestația formulată de revizuentul A împotriva sentinţei penale nr. x din data de 11 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secția Penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.