Liability of former mining licensee for post-transfer landslide damage despite business transfer and license change

Exploatare minieră necorespunzătoare. Alunecare de teren. Contract de transfer de afacere. Acţiune în despăgubiri reprezentând contravaloarea bunurilor imobile distruse. Calitate procesuală pasivă

Cuprins pe materii: Drept civil. Obligaţii. Răspunderea civilă

Index alfabetic: acţiune în răspundere civilă delictuală

exploatare minieră

distrugere

despăgubiri

calitate procesuală pasivă

contract de transfer de afacere

C.civ., art. 1357

C.proc.civ., art. 36

Legea nr. 85/2003, art. 37

Potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 85/2003, titularul licenței rămâne obligat, dincolo de momentul la care a predat afacerea sa, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activităţile miniere, sub condiția ca prejudiciul să fi fost anterior momentului predării afacerii.

Astfel, chiar dacă la momentul producerii prejudiciului, pârâtul nu mai era titularul licenţei de exploatare minieră, contractul de transfer de afacere nu are relevanţă sub aspectul stabilirii calității procesuale pasive a persoanei chemate să acopere prejudiciul cauzat reclamanţilor prin distrugerea bunurilor acestora ca urmare a alunecării de teren determinate de lipsa totală a amenajărilor constructive a haldei de steril, precum şi de omisiunea de a executa amenajările necesare pentru stabilizarea acesteia.

Prin urmare, cu toate că alunecarea de teren s-a petrecut după momentul transferului proprietăţii asupra afacerii, având în vedere că lipsa lucrărilor de întreţinere şi consolidare, pe toată perioada exploatării haldei de către pârât, au favorizat deplasarea terenului, se justifică calitatea sa procesuală pasivă în acţiunea în despăgubiri reprezentând valoarea de înlocuire a imobilelor, proprietatea reclamanţilor, acestuia revenindu-i responsabilitatea pentru producerea prejudiciului pentru perioada exploatării, respectiv pentru perioada în care a fost titularul licenţei.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 932 din 4 mai 2022

1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 7.05.2018 pe rolul Judecătoriei Horezu, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii S.C. C. S.A. - Divizia Minieră Unitatea Minieră de Cariere C., D. S.A, Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, Consiliul Judeţean Vâlcea, Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Ministerul Economiei, solicitând obligarea acestora la plata despăgubirilor reprezentând valoarea de înlocuire a imobilului construcţie, situat în comuna Alunu, proprietatea reclamanţilor, compus din:

1) o casă de locuit în suprafaţă de 37 mp., compus din 2 camere şi o sală, cu beci de 13 mp., temelie din zid de piatră, zid de cărămidă şi beton, planşee şi asterială din lemn, învelitoare din ţiglă, tocăria ferestrelor din lemn, uşi din lemn, încălzire cu sobe, instalaţie electrică racordată la reţea, pardoseli din scândură pe bârne din lemn;

2) o casă de locuit de 60 mp., compusă din 2 camere, 2 holuri, temelie din beton armat, zidărie din cărămidă, planşee din lemn, astereală din lemn, acoperită cu ţiglă, tocărie ferestre şi uşi din lemn, încălzire cu sobe de teracotă, instalaţie electrică racordată la reţea, pardoseli din beton placate cu parchet laminat 2 camere, iar holurile placate cu gresie, pereţi tencuiţi şi finisaţi cu glet şi vopsiţi cu vopsea lavabilă, scară de acces în locuinţă cu două sensuri realizată din beton;

3) grajd cu fânar în suprafaţă de 32 mp., construit pe fundaţie de beton armat, pardoseală din beton, zid de cărămidă, uşă din lemn, pod şi contur fânar din lemn, planşee din lemn, astereală din lemn. O polată pe furci din lemn de 24 mp., astereală din lemn şi învelitoare din plăci azbociment (adăpost pentru animale);

4) fânar în suprafaţă de 19 mp., construit pe furci din fier, pod şi contur din lemn, astereală din lemn şi învelitoare din carton asfaltat;

5) pătul - magazie porumb în suprafaţă de 3 mp., construit pe furci din fier, pod şi contur din lemn şi învelitoare din plăci de azbociment;

7) copertină în suprafaţă de 6 mp., construită pe furci din lemn, astereală din lemn şi învelitoare din plăci de azbociment;

8) copertină în suprafaţă de 6 mp., pe furci din lemn, astereală din lemn, învelitoare din plăci de azbociment;

9) fântână din tuburi din ciment cu diametrul de 80 cm, adâncime 12 mp;

10) poartă cu stâlpi din fier şi laturi cu cadru din fier, acoperit cu tablă şi ornamente din fier striat, fundaţie din beton în lungime de 4 metri şi înălţime de 1,6 metri;

11) gard pe stâlpi din lemn şi scândură, împrejmuire teren agricol 80 ml, cu înălţime de 1,5 m., cu valoarea de 259.010 lei, conform Raportului de evaluare gospodărie A. nr.289/20.07.2017, executat de X. S.R.L. la cererea Primăriei Alunu.

Referitor la terenul în suprafaţă de 2291 mp., pe care se afla această gospodărie, la terenul în suprafaţă de 7486 mp. deţinut în baza titlului de proprietate nr.25394/2017 şi terenul în suprafaţă de 3036 mp. deţinut în baza chitanţei de mână încheiată la data de 20.12.1992, reclamanţii au solicitat diferenţa dintre contravaloarea unui teren similar cu cel deţinut în proprietate anterior afectării acestuia de către halda de steril, pe care se aflau construcţiile şi plantaţiile de pomi şi viţă-de-vie, şi valoarea actuală a terenului.

Reclamanţii au mai solicitat contravaloarea plantaţiilor existente pe teren, respectiv: 4 meri, 10 piersici, 20 butuci de viţă de vie, 4 nuci şi 20 de pruni, precum şi grădina de zarzavaturi (ceapă, usturoi, salată, spanac, roşii, fasole, varză), identificate conform Notei de constatare nr. 5981/16.05.2017, întocmită de CLSU Alunu.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.998-999, art.1382, art. 1349 C.civ., O.U.G. nr.195/2005, Legea minelor nr.85/2003 şi H.G. nr.1208/2003 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii minelor, Ordinul nr.202/2881/2348/2013, Directiva 35/2004/CE modificată prin Directiva 2006/21/CE, O.U.G. nr.195/2005, H.G. nr.856/2008, Hotărârea nr.42/2015 şi Hotărârea nr.980/2015.

Prin cererea depusă la data de 5.06.2018, reclamanţii au precizat valoarea obiectului la suma de 260.010 lei. În ceea ce priveşte valoarea plantaţiilor, recoltelor şi terenurilor identificate prin Nota de constatare nr.5981/16.05.2017, reclamanţii au precizat o valoare provizorie de 1.000 lei, urmând ca valoarea reală să fie stabilită prin raport de expertiză.

Prin sentinţa civilă nr.378 din 25.03.2019, Judecătoria Horezu a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâţii S.C. C. S.A. şi Consiliul Judeţean Vâlcea şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, în raport de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k) C.proc.civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 4.04.2019.

Întrucât, în cursul procesului reclamanta A. a decedat, la termenul de judecata din data de 17.05.2019, la solicitarea reclamantului B., tribunalul a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor reclamantei decedate, respectiv E., F., G. şi H.

La termenul de judecată din data de 06.03.2020, întrucât moştenitorii reclamantei, deşi au fost citaţi pentru mai multe termene de judecată cu menţiunea de a preciza dacă îşi însuşesc acţiunea promovată de autoarea acestora, A., nu au răspuns solicitării instanţei, tribunalul a constatat că aceştia nu şi-au însuşit acţiunea promovată de reclamanta defunctă şi a dispus scoaterea lor din proces.

La termenul de judecată din data de 27.09.2020, după punerea în discuţia contradictorie a părţilor, tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, Consiliul Judeţean Vâlcea, Instituţia Prefectului Judeţul Vâlcea, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Ministerul Economiei şi Finanţelor; totodată a dispus scoaterea din cauză a acestor pârâţi şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D. S.A. şi C. S.A.

La termenul de judecată din data de 09.10.2020, reclamanţii au învederat că înţeleg să-şi majoreze pretenţiile la valorile reţinute prin rapoartele de expertiză specialităţile evaluări imobiliare şi agricultură.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr.1010 din 16.10.2020, Tribunalul Vâlcea a disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii B. şi A. (decedată în cursul procesului), continuată de moştenitorii E. şi F., în contradictoriu cu pârâta C. SA; a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii promovate de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta C. SA, invocată de pârâtul D. S.A.; a admis în parte cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Societatea D. S.A. şi a obligat-o pe aceasta la plata către reclamanţi a unor despăgubiri în cuantum total de 218.695 lei, din care suma de 148.300 lei reprezentând contravaloarea imobilelor construcţii, suma de 49.187lei, reprezentând contravaloarea imobilelor terenuri, suma de 17.314 lei reprezentând contravaloarea plantaţiei de pomi fructiferi, iar suma de 3.894 lei reprezentând contravaloarea plantaţiei de viţă de vie. Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul a admis, în parte, cererea expertului X din specialitatea evaluări imobiliare de majorare a onorariului aferent expertizei şi a fost stabilit onorariul definitiv aferent acestei expertize la suma de 2.000 lei, dispunându-se achitarea către expert de către stat, din fondurile Ministerului Justiţiei, a diferenţei de onorariu de 1.000 Ron; a admis cererea expertului Y. din specialitatea agricultură de majorare a onorariului aferent expertizei şi a stabilit onorariul definitiv aferent acestei expertize la suma de 2.000 lei, dispunându-se achitarea către expert de către stat, din fondurile Ministerului Justiţiei, a diferenţei de onorariu de 1.000 lei. Totodată, a dispus obligarea reclamanţilor, în solidar, la restituirea către stat a ajutorului public judiciar în cuantum total de 4.000 lei, din care suma de 2.000 lei reprezentând ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata onorariului aferent expertizei specialitatea evaluări imobiliare, iar suma de 2.000 lei reprezentând ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata onorariului aferent expertizei specialitatea agricultură.

Decizia pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia civilă nr. 1519 din 07.04.2021, Curtea de Apel Piteşti, Secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Societatea D. S.A. împotriva sentinţei civile nr.1010/2020, pronunţate de Tribunalul Vâlcea.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile Curții de Apel Piteşti – Secţia a I civilă nr. 1519/2021 a formulat recurs pârâta Societatea D. S.A.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C.proc.civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea cu reţinerea spre rejudecare a cauzei, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerii acţiunii formulată de reclamanţi, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În argumentarea căii de atac exercitate în condiţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., recurentul a afirmat că în mod greşit instanța a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive din perspectiva în care, în raport de prevederile art. 22 C.proc.civ., avea obligaţia de a verifica cauza sub toate aspectele referitoare la art. 10 pct. 10.1.1.11 din contractul de transfer de afacere nr. 163 din 02.03.2015, încheiat între D. S.A. şi C., potrivit căruia C., în calitate de cumpărător, nu va suporta alte datorii rezultând din fapte sau evenimente anterioare datei semnării contractului, 26.03.2015, cu excepţia obligaţiilor de mediu.

Or, raportat la data producerii faptei ilicite reprezentată de alunecarea haldei de steril, respectiv luna mai 2017, reiese că în speţa dedusă judecăţii calitatea procesuală pasivă aparţine S.C. C. S.A.

Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare şi interpretare a prevederilor art. 37 alin. 5 din Legea minelor nr. 85/2013, potrivit căruia titularul licenţei este răspunzător de repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice, din culpa sa, prin activităţi miniere, în contextul în care prin adresa nr. 1074 din 22.04.2016 şi procesul verbal nr. 2609 din 24.03.2016 a fost schimbat titularul de licenţă în favoarea C. S.A.

Prin urmare, cu aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 37 alin. 5 din Legea nr. 85/2003, s-a apreciat că recurentul-pârât este răspunzător de prejudiciul produs, în condiţiile în care nu mai era titulara licenţei de exploatare. În susţinerea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, recurentul-pârât a mai susţinut că obligaţia refacerii mediului în urma desfăşurării activităţii miniere, anterioare şi viitoare a fost preluată de SC C. S.A. şi D. S.A., prin contractul de transfer nr. 163 din 02.03.2015, anexa 12.

Un alt argument, subsumat motivului de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., vizează aplicarea şi interpretarea greşită de către instanţa de apel a prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, prin menţinerea măsurii de disjungere a cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu S.C. C. S.A.

În opinia recurentului, prevederile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 sunt incidente doar în situaţia în care, la data deschiderii procedurii de insolvenţă, pe rolul instanţelor de judecată erau în curs de soluţionare litigii între societatea împotriva căreia a fost pronunţată insolvenţa şi terţe persoane. Or, raportat la data deschiderii procedurii de insolvenţă, respectiv mai 2016, şi data producerii faptei ilicite, în cauza dedusă judecăţii nu sunt incidente prevederile art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2014, ci ale alin. 3 al aceluiaşi articol.

Circumscris tot motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 1357, art. 1358 şi art. 1382 C.civ., având în vedere că, din întregul material probator, reiese că răspunderea delictuală nu poate fi antrenată decât faţă de S.C. C. S.A.

În acest sens, a susţinut că, în cauză, cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, având în vedere că nu aparţine recurentului-pârât culpa pentru degradarea bunurilor proprietatea reclamanţilor, din probatoriul administrat reieşind că vinovăţia aparţine în mod exclusiv S.C. C. S.A., care îşi desfăşura activitatea, prin subunitatea Cariera Berbeşti, conform contractului de transfer nr. 163 din 02.03.2015, respectiv 26.03.2015, în zona unde erau amplasate imobilele reclamanţilor. Începând cu luna februarie 2017, momentul incipient al alunecării, S.C. C. S.A. a fost convocată şi notificată cu privire la posibilitatea producerii unei alunecări care ar putea produce prejudicii, fără ca aceasta să ia vreo măsură în acest sens. La data transferului de la recurentul-pârât către S.C. C. S.A. a dreptului de proprietate asupra haldei de steril, aceasta era stabilă, efectuată în trepte, conform proiectului tehnic, depunerile de steril efectuate ulterior producând destabilizarea şi degradarea proprietăţii reclamanţilor.

Prin urmare, fapta ilicită este reprezentată de alunecarea haldei de steril prin acţiunea de haldare întreprinsă de S.C. C. S.A., care este răspunzătoare de prejudiciul provocat reclamanţilor.

În susţinerea criticii privind aplicarea şi interpretarea greşită de către instanţa de apel a prevederilor art. 1382 şi art. 1383 C.civ., recurentul-pârât a arătat că se impunea ca instanţa de judecată să ţină cont de concluziile raportului de expertiză, în specialitate geologie, din care rezultă că la alunecarea haldei de steril au concurat mai multe cauze, printre care şi factorul natural, prin căderea de ploi în cantităţi mari, ceea ce conduce la concluzia existenţei unei culpe comune în producerea prejudiciului. Potrivit concluziilor aceluiaşi raport, a reieşit, cu certitudine, că nu activitatea anterioară anului 2015, desfăşurată de subunităţile recurentului, a dus la destabilizarea haldei de steril şi la degradarea imobilelor reclamanţilor.

Conchizând, recurentul-pârât a susţinut că în mod greşit S.C. C. S.A a fost exonerată de răspunderea civilă delictuală şi a fost stabilită fapta ilicită în sarcina sa exclusivă.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

De asemenea, intimaţii E. şi F. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C.proc.civ. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

6. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C.pro.civ., pârâta Societatea D. S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea cu reţinerea spre rejudecare în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerii acţiunii reclamanţilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prealabil, se impune precizarea că, deși recurenta-pârâtă se prevalează de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C.proc.civ., criticile formulate se circumscriu motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C.proc.civ., anume cele prin care se critică modalitatea de aplicare a normelor de drept procesual referitoare la calitatea procesuală pasivă şi de interpretare şi aplicare a normelor de drept material.

Având în vedere că, potrivit art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, Înalta Curte constată că această critică se impune a fi analizată nu numai pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., ci și în baza art. 488 alin. (1) pct. (8), întrucât este necesară verificarea premisei, și anume, stabilirea raportului juridic litigios și identificarea corectă a subiectelor acestuia.

Sub un prim aspect, trebuie reținut că, prin demersul judiciar inițiat în cauză, reclamanţii B. şi A., au solicitat instanţei obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri reprezentând valoarea de înlocuire a imobilelor construcţii şi terenuri proprietatea reclamanţilor, precum şi contravaloarea plantaţiilor existente pe aceste terenuri, ca urmare a afectării acestora de către halda de steril care s-a deplasat, acoperind şi distrugând complet gospodăria reclamanţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 1010/2020, Tribunalul Vâlcea – Secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii promovate de reclamanţi în contradictoriu cu pârâta C. SA, invocată de pârâtul D. S.A. A admis în parte cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Societatea D. S.A. şi a obligat-o pe aceasta la plata către reclamanţi a unor despăgubiri în cuantum total de 218.695 lei, din care suma de 148.300 lei reprezentând contravaloarea imobilelor construcţii, suma de 49.187 lei, reprezentând contravaloarea imobilelor terenuri, suma de 17.314 lei reprezentând contravaloarea plantaţiei de pomi fructiferi, iar suma de 3.894 lei reprezentând contravaloarea plantaţiei de viţă de vie.

Soluția primei instanțe a fost validată de instanța de apel care a respins apelul formulat în cauză.

A reținut instanța de apel că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a recurentei-pârâte care a exploatat până în anul 2015 halda de steril cauzatoare de alunecarea de teren, fapta ilicită a acesteia constând în amenajarea și utilizarea necorespunzătoare a haldei de steril încă de la începutul funcţionării acesteia.

Totodată, a reţinut că, în analizarea calităţii procesuale pasive, instanţa nu are de interpretat clauzele contractului de transfer de afaceri şi de preluare a licenţei de exploatare încheiat între recurentul-pârât şi C., trebuind doar să se raporteze la situaţia de fapt şi la fapta imputată de reclamanţi.

Înalta Curte, efectuând exclusiv un examen de legalitate asupra deciziei pronunțate de instanța de apel, întrucât sarcina evaluării probelor în cauză și a stabilirii situației de fapt revine în exclusivitate instanțelor de fond, reţine că alunecarea de teren şi distrugerea bunurilor reclamanţilor au fost cauzate exclusiv de factori antropogeni, alunecările din corpul haldei fiind determinate în special de lipsa totală a amenajărilor, de folosirea încă de la început, respectiv din anul 1980, a haldei fără niciuna dintre amenajările constructive prevăzute de proiectant şi de omisiunea de a executa amenajările necesare pentru stabilizarea acesteia.

În argumentarea căii de atac, recurentul-pârât a afirmat că în mod greşit instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive din perspectiva în care, în raport de prevederile art. 22 C.proc.civ., avea obligaţia de a verifica cauza sub toate aspectele referitoare la art. 10 pct. 10.1.1.11 din contractul de transfer de afacere nr. 163 din 02.03.2015 încheiat între D. S.A. şi C., potrivit căruia C., în calitate de cumpărător, nu va suporta alte datorii rezultând din fapte sau evenimente anterioare datei semnării contractului, 26.03.2015, cu excepţia obligaţiilor de mediu.

Or, raportat la data producerii faptei ilicite reprezentate de alunecarea haldei de steril, respectiv luna mai 2017, apreciază recurenta că în speţa dedusă judecăţii calitatea procesuală pasivă aparţine în exclusivitate S.C. C. S.A.

Critica este nefondată.

Înalta Curte reţine că pentru soluţionarea prezentei cauze, instanţele de fond aveau de analizat şi de stabilit, din perspectiva normelor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, dacă persoanele chemate în judecată au săvârşit fapta ce le este imputată de reclamanţi şi să dispună obligarea acestora la repararea prejudiciului cauzat.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 C.proc.civ. „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.”

Calitatea procesuală se determină, aşadar, în raport cu litigiul dedus judecăţii, presupunând existenţa identităţii între persoana reclamantului, titulară a dreptului în raportul juridic (calitate procesuală activă) şi între cea a pârâtului, care este persoana obligată în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).

În astfel de cauze, calitate procesuală pasivă o are persoana care, potrivit dispoziţiilor art. 1357 C.civ., cauzează altuia un prejudiciu, prin săvârşirea unei fapte ilicite.

Potrivit situaţiei de fapt, astfel cum aceasta a fost reţinută de instanţele de fond, prejudiciul a fost cauzat de deplasarea haldei de steril, această deplasare fiind determinată de o exploatare a haldei fără a se efectua lucrări de stabilizare şi de întreţinere a acesteia, nici de către recurentul-pârât, până în anul 2015, când a fost transferată afacerea către intimata C., şi nici de către intimata C. SA, după anul 2015.

Având în vedere că recurentul-pârât a fost cel care a exploatat halda până la data de 02.03.2015, când a încheiat contractul de transfer de afaceri către C., rezultă că inacţiunea acestuia de consolidare şi întreţinere a cauzat deteriorarea haldei şi a favorizat deplasarea acesteia, inacțiunea acestuia fiind continuată de intimata C., astfel că acesta justifică calitatea procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte contractul de transfer de afacere, în mod corect a reţinut instanţa de apel că nu are relevanţă în cauză, sub aspectul stabilirii calității procesuale pasive, chiar dacă alunecarea de teren s-a petrecut după momentul transferului proprietăţii asupra afacerii, având în vedere că lipsa lucrărilor de întreţinere şi stabilizare pe toată perioada exploatării haldei de către D. SA au favorizat deplasarea terenului.

Tot în susţinerea excepţiei lipsei calităţii pasive a recurentului, acesta a criticat decizia instanţei de apel invocând o aplicare şi interpretare greşită a prevederilor art. 37 alin. 5 din Legea nr. 85/2003, având în vedere împrejurarea că, la momentul producerii prejudiciului, acesta nu mai era titularul licenţei de exploatare.

Conform dispoziţiilor art. 37 alin. 5 din Legea nr. 85/2003: „Titularul licenţei rămâne ţinut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activităţile miniere efectuate până la data expirării ori renunţării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării. ”

Potrivit articolului de lege mai sus evocat, titularul licenței rămâne obligat dincolo de momentul la care a predat afacerea sa, cu condiția ca prejudiciul să fi fost anterior momentului predării afacerii.

În cazul concret dedus judecății, prejudiciul nu s-a produs doar la momentul mai 2017, acesta fiind unul continuu, producându-se treptat (prin degradarea treptată a gospodăriei reclamanților) încă din anul 1980 și până la rezultatul final - alunecarea terenului peste bunurile acestora – fiind provocat prin fapta ilicită continuă a recurentului, de utilizare necorespunzătoare şi fără lucrări de întreţinere a haldei de steril până la momentul când acesta a transferat afacerea către intimata C.

Fapta ilicită a recurentului a fost continuată de fapta ilicită a intimatei C., ajungându-se astfel la rezultatul final - alunecarea de teren peste bunurile reclamanților.

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus evocate, precum şi situaţia de fapt reţinută, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de apel, că şi această critică este nefondată, responsabilitatea pentru producerea prejudiciului revenindu-i recurentului pentru perioada exploatării, respectiv pentru perioada în care a fost titularul licenţei.

Faţă de aspectele expuse, se constată că recurentul-pârât justifică legitimare procesuală pasivă în cauză, astfel că sub acest aspect nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C.proc.civ.

Prin cel de al doilea motiv de recurs, subsumat motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin.(1) pct. 8 C.proc.civ., recurentul-pârât a reclamat o aplicare şi interpretare greşită de către instanţa de apel a prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, apreciind că, raportat la data deschiderii procedurii de insolvență cu trimitere la data producerii evenimentului, respectiv alunecarea de teren, nu sunt incidente prevederile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, cauza cu privire la pârâta C. nefiind supusă suspendării, astfel că, în mod greșit s-a dispus măsura disjungerii.

Critica astfel formulată este inadmisibilă și va fi înlăturată în consecință, având în vedere următoarele:

Este de necontestat, astfel cum au invocat și intimații-reclamanți, precum și intimata-pârâtă, prin întâmpinările formulate, că măsurile de administrare judiciară nu pot face obiectul niciunei căi de atac, potrivit art. 465 C.proc.civ.

Domeniul de aplicare al normei este circumscris măsurilor de ordin organizatoric menite să asigure părților cadrul unei bune desfășurări a actului de justiție, astfel încât acestea să poată beneficia, conform legii, de activitatea de judecată ca serviciu public și de accesul la instanță atât din punct de vedere procedural, cât și substanțial.

Așadar, intră în sfera de aplicabilitate a art. 465 C.proc.civ. măsura disjungerii administrative a cererii de chemare în judecată cu privire la pârâta C. și formării unui nou dosar, prin înregistrarea separată a cererilor și repartizarea manuală aceluiași complet de judecată.

În realitate, însă, prin criticile formulate, recurentul-pârât nu contestă numai măsura administrativă de disjungere a cauzei, ci contestă măsura de suspendare a cauzei cu privire la pârâta C.și aplicarea greșită a prevederilor art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Or, în cauza pendinte, instanța a dispus disjungerea cererii cu privire la această pârâtă și formarea unui nou dosar, urmând ca, în dosarul nou format, să se analizeze dacă și în ce condiții se

aplică prevederile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Astfel, în dosarul ce face obiectul prezentului recurs, nu a fost luată nicio măsură cu privire la pârâta C., ci s-a dispus doar disjungerea cauzei cu privire la aceasta, având în vedere situația particulară a acesteia.

Drept urmare, criticile formulate în prezenta cale de atac privitoare la aplicarea şi interpretarea greşită de către instanţa de apel a prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, raportat la data deschiderii procedurii de insolvență cu trimitere la data producerii evenimentului, respectiv alunecarea de teren, sunt străine de prezenta cauză și, în consecință, vor fi înlăturate.

Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., prin care se reclamă o aplicare şi interpretare greşită de către instanţa de apel a prevederilor art. 1357, art. 1358, art. 1382 și art. 1383 C.civ. nu poate fi reținut, pentru argumentele ce succed:

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C.proc.civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta, cu titlu de exemplu, în aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greşită a normei corespunzătoare situaţiei de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Înalta Curte constată că, deşi recurentul, în susţinerea motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1357, art. 1358, art. 1382 și art. 1383 C.civ., în expunerea argumentelor face trimitere la situaţia de fapt, la probele administrate în cauză, precum şi la modul în care acestea au fost interpretate de către instanţa de apel.

Astfel, în analizarea cauzei, instanța de apel, confirmând soluția primei instanțe, a stabilit că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale – existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate și a vinovăției.

Prin ultima critică adusă hotărârii curții de apel, recurentul susține o încălcare a dispoziţiilor art. 1357, art. 1358, art. 1382 și art. 1383 C.civ., fără însă a arăta, în concret, cum anume a încălcat instanța de apel aceste dispoziții.

Argumentele la care acesta face trimitere, respectiv concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, care, în opinia sa, demonstrează că nu activitatea anterioară anului 2015 desfășurată de D. a dus la destabilizarea haldei de steril și la degradarea imobilelor reclamanților, vinovăția pentru prejudicierea reclamanților fiind doar a pârâtei C., reprezintă critici de netemeinicie, şi nu de nelegalitate.

Se tinde, aşadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanţele de fond mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Reiese, aşadar că invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1357, art. 1358, art. 1382 și art. 1383 C.civ., de către instanţa de apel, este pur formală.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constatând că susţinerile recurentei-pârâte sunt nefondate în ansamblul lor, în raport cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C.proc.civ., a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Societatea D. S.A.