Pension recalculation; mootness of administrative action following voluntary recognition of service period during pendency.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, thereby affirming the Court of Appeal's decision to dismiss the administrative lawsuit as moot, resulting in a final judgment in favor of the defendant pension authority. The dispute concerned a pensioner's challenge to an administrative decision refusing to recognize his military service in labor detachments (July 1954 – November 1956) for the purpose of applying Law No. 309/2002 regarding social rights for former labor camp inmates. The appeal was found unfounded because, during the pendency of the first-instance proceedings, the pension authority voluntarily issued a revision decision recognizing the applicant's status for the entire contested period, which automatically extinguished the subject matter of the administrative action. Under Article 312(1) of the Code of Civil Procedure, once the administrative authority grants the relief sought, the judicial action is considered to have lost its object, rendering the appeal devoid of legal basis.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) C. proc. civ; Pension recalculation; mootness of administrative action following voluntary recognition of service period during pendency: The dispute concerned a pensioner's challenge to an administrative decision refusing to recognize his military service in labor detachments (July 1954 – November 1956) for the purpose of applying Law No. 309/2002 regarding social rights for former labor camp inmates. The appeal was found unfounded because, during the pendency of the first-instance proceedings, the pension authority voluntarily issued a revision decision recognizing the applicant's status for the entire contested period, which automatically extinguished the subject matter of the administrative action. Under Article 312(1) of the Code of Civil Procedure, once the administrative authority grants the relief sought, the judicial action is considered to have lost its object, rendering the appeal devoid of legal basis.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited to dismiss the appeal as unfounded and to finalize the decision.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 13 august 2003, reclamantul C.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, recalcularea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă ce i-a fost stabilită de pârâtă, prin decizia nr. 172.564 din 8 iulie 2003.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pensia nu i-a fost calculată corect, nefiind luată în calcul vechimii în muncă, și perioada 27 iulie 1954 - 20 noiembrie 1956, când a efectuat stagiul militar la munci grele, în construcții.
Inițial, acțiunea reclamantului a fost înregistrată la Judecătoria Rădăuți care, prin sentința civilă nr. 2338 din 4 noiembrie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava care, la rândul său, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Suceava.
Fiind învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 36 din 18 februarie 2004, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul, prin acțiunea formulată, a înțeles să conteste hotărârea nr. 255 din 31 octombrie 2002, prin care nu i-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada cât a îndeplinit stagiul militar în detașamente de muncă; pârâta a emis hotărârea de revizuire nr. 8063 din 17 februarie 2004, prin care s-a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2000, pentru perioada 27 iulie 1954 - 1 ianuarie 1955, când a efectuat stagiul militar în Detașamentul de muncă Babadag, astfel că acțiunea în contencios administrativ a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul C.S., criticând-o, ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea, ca rămasă fără obiect, deși, la dosarul cauzei nu a fost depusă decizia privind recalcularea pensiei, pentru a se vedea dacă a fost inclus și stagiul militar.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Din petitul acțiunii formulată de reclamant și din precizările făcute de acesta la instanța de fond, rezultă că a înțeles să conteste hotărârea nr. 225 din 31 octombrie 2002, prin care pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava a refuzat să-i recunoască beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă menționată în cerere, respectiv 27 iulie 1954 - 20 noiembrie 1956, fiindu-i recunoscută doar perioada 1 ianuarie 1955 - 20 noiembrie 1956, când a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
În timpul soluționării acțiunii la instanța de fond, pârâta și-a revizuit hotărârea inițială, iar prin decizia nr. 8063 din 17 februarie 2004 i-a recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, și pentru perioada 27 iulie 1954 - 1 ianuarie 1955, perioadă în care recurentul-reclamant a efectuat stagiul militar în Detașamentul de muncă Babadag.
Fiindu-i recunoscută de către pârâtă, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă de stagiu militar menționată în cererea adresată Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și a Legii nr. 309/2002, acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamant, a rămas fără obiect, așa cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.
Pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.S. împotriva sentinței civile nr. 36 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2005.