Unilateral Contract Termination Notification: Breach of Party Disposition Principle by Substituting Factual Grounds

Principiile fundamentale ale procesului civil. Contract de prestări servicii. Contestarea notificării de încetare a contractului. Încălcarea de către instanță a principiului disponibilității procesului civil

C. proc. civ., art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6)

C. civ., art. 1266 - art. 1269, art. 1552, art. 1553

Potrivit art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar judecătorul are obligaţia să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii. În egală măsură, instanţa este ţinută şi de cauza cererii de chemare în judecată, în sensul că aceasta nu ar putea să schimbe fundamentul pretenției formulate, în sensul de calificare juridică a situaţiei de fapt.

În cazul în care instanța a fost învestită cu o acțiune în constatarea validității declarației creditoarei de reziliere a contractului încheiat de părți, instanța nu este îndrituită să schimbe situația de fapt cuprinsă în această declarație.

Rolul instanței este limitat la verificarea validității acestei declarații, indiferent de natura notificării, fie că aceasta reprezenta o declarație de invocare a pactului comisoriu (sau a rezilierii), comunicată debitorului, fie că era apreciată ca declarație unilaterală de reziliere.

Astfel, în cazul în care instanța a schimbat cauza cererii de chemare în judecată prin faptul că a identificat și stabilit prin hotărârea pronunțată temeiurile de fapt ce justifică rezilierea contractului, temeiuri diferite de cele invocate de către creditoare, este încălcat principiul disponibilității procesului civil reglementat de art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C. proc. civ., producându-i-se debitoarei - reclamante o vătămare a dreptului de a-i fi analizată cererea cu care a învestit instanţa - validitatea declaraţiei creditoarei de reziliere a contractului.

I.C.C.J., Secţia a II-a civilă, decizia nr. 435 din 18 februarie 2020

Prin cererea înregistrată sub nr. x/3/2015 pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a civilă, la data de 3 august 2015, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate inexistența dreptului pârâtei de a înceta contractul de prestări servicii nr. 231 din 17 iulie 2014 prin notificarea nr. 225 din 23 iunie 2015, în temeiul art. 3.4 din Convenție.

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata de daune-interese compensatorii în cuantum de 220.960 lei, echivalentul sumei de 50.000 Euro, la cursul B.N.R. din 29 iulie 2015.

Prin sentința nr. 4100 din 30 iunie 2016, Tribunalul București a respins acțiunea, ca nefondată. A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 9509,44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia nr. 1424 din 2 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă s-a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 4100 din 30 iunie 2016 a Tribunalului București. A fost obligată apelanta să plătească intimatei suma de 5000 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, redus de instanța de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:

În fapt, între apelanta A. S.R.L, în calitate de producător, dl C., în calitate de artist, pe de o parte, şi intimata-pârâtă, în calitate de beneficiar, pe de altă parte, s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 231 din 17 iulie 2014. Potrivit art. 1.1. din Contract, obiectul acestuia a fost următorul: „A. şi Artistul C. se obligă să realizeze Emisiunea X, la postul de radio B. cât şi la alt post de radio, la cererea B.”.

Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 2 ani, începând cu data de 1 septembrie 2014 până la data de 30 iunie 2016, Emisiunea X urmând să fie difuzată în perioadele: 1 septembrie 2014 - 30 iunie 2015, 1 septembrie 2015 - 30 iunie 2016, cu excepţia sărbătorilor legale şi a perioadei 22 decembrie 2014 -12 ianuarie 2015, respectiv 21 decembrie 2015 - 11 ianuarie 2016. Emisiunea nu se difuza în lunile iulie şi august 2015.

La începutul lunii iunie 2015, aproape de finalul primului sezon de difuzare (30 iunie 2015), intimata-pârâtă a propus spre semnare un act adiţional la Contract, prin care se solicita acordul pentru încetarea prin înţelegerea părţilor a Contractului. Acordul urma să fie însoţit de obligaţia de a nu emite nicio pretenţie bănească viitoare, precum şi de a păstra confidenţialitatea cu privire la activitatea pârâtei, contra sancţiunii de 5000 euro, la care se adăuga o dobândă de 0,5% pe zi de întârziere.

S-a refuzat semnarea actului adiţional, iar artistul C. s-a prezentat în continuare la matinal.

La data de 23 iunie 2015, intimata-pârâta a transmis Notificarea nr. 225 din 23 iunie 2015 prin care a comunicat încetarea de drept a Contractului, începând cu data de 1 iulie 2015. Intimata-pârâta a motivat încetarea de drept a Contractului prin faptul că Emisiunea a înregistrat 2 sondaje consecutive, având cota de piaţa sub 3,5%, invocând dispoziţiile art. 3.4. din Contract, potrivit căruia „Dacă Emisiunea difuzată de B. ajunge la o valoare de Market Share sub 3,5% timp de 2 sondaje consecutive, atunci Beneficiarul va putea înceta Contractul de drept, cu condiţia unei notificări prealabile, fără niciun fel de despăgubiri. Precizăm că primul sondaj de care se va ţine cont pentru raportarea la art. 3.5. va fi realizat începând cu data de 15 decembrie 2014”.

Termenul „sondaj” înscris de către părți în cuprinsul contractului semnifică o anchetă statistică punctuală realizată asupra unui eșantion reprezentativ al populației studiate, rezultatul fiind ulterior raportat la ansamblul populației, în acest mod fiind estimate anumite caracteristici, observate, măsurate, analizate comportamentul publicului și tendințele pieței.

Asociaţia pentru Radio Audienţă este constituită cu scopul de a reprezenta interese comune ale fondatorilor - societăţi de radiodifuziune, agenţii de publicitate şi agenţii de media - în cadrul procesului de măsurare a audienţei şi a cotelor de piaţă ale posturilor de radio, prin procedura cadru stabilită de Legea audiovizualului nr. 504/2002 sau prin alte proceduri similare care respectă standardele şi uzanţele recunoscute pe plan internaţional în domeniu.

Valul sau sondajul de audiență reprezintă ansamblul persoanelor interogate în cadrul unei anchete permanente. În alți termeni, sondajul de audiență reprezintă un studiu periodic de măsurare a audienței radio.

Cu toate că audienţa este măsurată în permanenţă, colectarea datelor fiind realizată în continuu, pentru a determina adevărata valoare a parametrilor şi a diminua marja de eroare a unei estimări, raportările sunt lunare şi trimestriale.

Aşadar, a reţinut instanţa de apel că putem vorbi în această materie de sondaje de audiență lunare ori de val de audiență pentru segmentul de timp de patru luni calendaristice.

Dificultățile de interpretare a art. 3.4 din cuprinsul contractului rezidă din faptul că nu s-a prevăzut în mod expres ce reprezintă sondajul și pentru ce perioadă se efectuează acesta.

Asociația pentru Radio Audiență arată că perioada de raportare pentru anul 2015 a fost următoarea:

Primul val cuprinde perioada 12 ianuarie-26 aprilie, iar comunicarea datelor se realizează la data de 18 mai;

Al doilea val include intervalul 27 aprilie-16 august, iar raportarea datelor este transmisă pe 7 septembrie;

Al treilea val ce se desfășoară în perioada 31 august - 20 decembrie se raportează membrilor pe 18 ianuarie 2016.

Potrivit art. 1268 C. civ., clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe.

Potrivit notificării de reziliere a contractului cu nr. 225 din data de 23 iunie 2015 sondajele de audiență la care s-au raportat au fost atât de o lună, respectiv pentru luna decembrie 2014, cât și de 4 luni, respectiv perioada cuprinsă între ianuarie - aprilie 2015. Pe de altă parte, apelanta arată că „O perioadă contractuală de 2 ani cuprinde 4 valuri întregi de audienţă, plus încă 2 jumătăţi de valuri, lunile mai şi iunie din fiecare an (mai puţin deci lunile iulie şi august, când emisiunea nu se difuza). Dacă părţile ar fi avut în vedere o verificare lunară a audienţei şi deci posibilitatea de încetare a Contractului după 2 luni, şi perioada de valabilitate a Contractului ar fi fost, în mod automat, mai mică, perioada de 2 ani fiind iluzorie dacă, în realitate, după 2 luni postul de radio ar fi putut înceta Contractul, fără despăgubiri. Niciun artist, în special cei care se bucură de renume, nu ar fi acceptat o colaborare cu postul de radio al intimatei-pârâte dacă părţile ar fi avut în vedere posibilitatea încetării contractului în termen de 2 luni de la semnare.

Având în vedere răspunsurile primite de la autoritatea în materie Asociaţia pentru Radio Audienţă, instanța a considerat ca fiind potrivit specificului contractului, duratei acestuia și uzanțelor în materie că sondajul de audiență reprezintă o perioadă de 4 luni numită val de audiență.

Sondajul din luna decembrie 2015 nu poate reprezenta un etalon de audiență deoarece chiar în cuprinsul contractului la art. 1.3 sunt individualizate datele emisiunilor, fiind exceptate perioadele reprezentând sărbătorile legale din 22 decembrie 2014 - 12 ianuarie 2015, respectiv 21 decembrie 2015 - 11 ianuarie 2016.

Astfel, acest sondaj nu se încadrează nici măcar în sondajul de o lună deoarece reprezintă mai puține zile calendaristice având în vedere perioada liberă (6 zile calendaristice). Valul de toamnă aferent anului 2014 nu putea fi luat în considerare deoarece în contract se specifică la art. 3.4 ultimul alineat că primul sondaj de care se va ține cont va fi realizat începând cu 15 decembrie 2014.

Așa fiind, primul sondaj ce ar fi trebuit să fie luat în calcul pentru măsurarea audienței nu putea fi decât cel din perioada ianuarie - aprilie 2015 cu o valoare de Market Share de 3,1, iar al doilea sondaj aprilie - august 2015 (chiar dacă al doilea sondaj cuprinde doar două luni, cele două luni de vară iulie și august fiind excluse potrivit art. 1.3) ce avea o valoare de Market Share de 2,7%. Nu s-a reținut următoarea perioadă de sondaj respectiv septembrie -decembrie 2015 deoarece nu s-ar mai respecta condiția impusă de ”sondaje consecutive” și nu se menționează expres în contract excluderea sondajelor pe perioada de vară mai - august ce includ cele 2 luni libere, iulie și august.

Reținându-se că în ambele sondaje mai sus amintite nu au fost atinse valorile de audiență prevăzute în contract, de 3,5%, a intervenit încetarea de drept a contractului potrivit art. 3.4, astfel că s-a respins apelul, ca nefondat.

Susținerile intimatei-reclamante în sensul că a fost schimbată denumirea emisiunii și echipa prin includerea a doi membri noi nu a fost probată în nici un fel. S-a reţinut că nu s-a făcut dovada faptului că s-a opus acestor schimbări şi nu s-a probat că această situație ar fi fost de natură să ducă la scăderea audienței emisiunii.

Potrivit art. 453 alin. 1 din noul C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

A reţinut că activitatea avocatului s-a limitat, în speță, la întocmirea unei întâmpinări și a unor concluzii scrise în care au fost reluate susținerile formulate la fond și la participarea la Curtea de Apel București la un singur termen de judecată, ceea ce determină aplicabilitatea în cauză a art. 451 alin. 2 C. proc. civ.

Față de prevederile art. 482 C. proc. civ. și de prevederile art. 451 alin. 2 C. proc. civ., din analiza cărora rezultă că „instanţa de judecată are dreptul să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, ori de câte ori constată că acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei”, a redus cheltuielile de judecată în apel, reprezentate de onorariul de avocat, de la 9.381,25 lei la 5.000 lei.

Împotriva deciziei nr. 1424 din 2 iulie 2018 a Curții de Apel București au declarat recurs, în termen legal, atât reclamanta, cât și pârâta, recursuri înregistrate la data de 2 noiembrie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă.

Recurenta-reclamanta A. S.R.L. a criticat decizia atacată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

O primă critică vizează încălcarea de către instanța de apel a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, prevăzută de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.

Subsumat acestui motiv de nelegalitate, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel nu a analizat critica referitoare la schimbarea de către prima instanță a cauzei juridice a acțiunii. Mai mult, însăși instanța de prim control judiciar, substituind motivarea hotărârii primei instanțe cu propriile considerente, a modificat cauza juridică a acțiunii.

Astfel, din conținutul notificării de încetare a contractului rezultă că intimata-pârâtă a apreciat că cele 2 sondaje consecutive sunt cele realizate pentru luna decembrie 2014 și pentru perioada ianuarie 2015 - aprilie 2015 (întreg valul de primăvară). Deși aceasta a fost voința intimatei-pârâte, importantă pentru deslușirea voinței părților la redactarea clauzei prevăzute de art. 3.4 din contract, prima instanță a identificat altă motivare pentru încetarea prematură a contractului, anume sondajele lunare pentru februarie și martie 2015.

Instanța de apel nu numai că nu a analizat critica formulată de reclamantă, referitoare la modificarea cauzei juridice a acțiunii, ci a modificat ea însăși cauza juridică a actului unilateral producător de efecte (notificarea de încetare a contractului).

Nefiind sesizate cu o acțiune de încetare judiciară a contractului instanțele de fond și de apel nu ar fi trebuit să procedeze la identificarea și stabilirea prin hotărâre a temeiurilor și cazurilor de încetare a contractului. Contractul a încetat prin actul unilateral de voință al intimatei, iar obiectul cererii introductive de instanță a vizat verificarea legalității actului unilateral de încetare, respectiv a mecanismului rezilierii unilaterale a convenției, prevăzute de art. 1552 C. civ.

Deși instanța de apel a constatat că cele 2 sondaje consecutive avute în vedere de intimată pentru încetarea unilaterală a contractului nu sunt corect fundamentate pe prevederile convenției însăși, a procedat la identificarea altor sondaje consecutive pentru aplicarea art. 3.4. Astfel, a apreciat, în mod greșit, că ar fi fost învestită cu o acțiune judiciară de încetare a contractului.

Un alt motiv de casare invocat de reclamantă este cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., sub ambele aspecte, atât al motivării insuficiente, cât şi al motivării contradictorii.

În ce privește primul aspect, a susținut că, prin motivele de apel, a criticat acel considerent al hotărârii de primă instanță, potrivit căruia nu ar fi fost dovedite împrejurările de fapt privind schimbarea denumirii emisiunii, creșterea efectivului echipei de prezentare și faptul că aceste modificări au determinat scăderea audienței programului matinal. În susținerea acestei critici a arătat că împrejurările sus-arătate sunt recunoscute de către intimată.

Or, instanța de apel nu a făcut nicio referire la această critică, ba, mai mult, a reținut ea însăși că aspectele respective sunt nedovedite.

Referitor la motivele contradictorii, a susținut că, pe de o parte, procedând la interpretarea art. 3.4 din contract, instanța de apel a reținut că sondajul de audiență este cel trimestrial, anume valul de audiență în terminologia de profil, iar sensul termenului consecutiv este cel comun. Pe de altă parte, în mod contradictoriu, atunci când a procedat la identificarea celui de al doilea sondaj, s-a raportat la intervalul mai - iunie, de numai 2 luni.

Cât privește criticile subscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8, recurenta-reclamantă a susținut, în primul rând, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1267 și art. 1269 C. civ. privind regulile de interpretare a contractelor, anume interpretarea sistematică și, respectiv, interpretarea contractului în favoarea celui care se obligă.

În sfârșit, a arătat că au fost încălcate principiile de drept comun privind încetarea anticipată a contractului.

Astfel, instanța de apel a ignorat faptul că, la data transmiterii notificării, nu erau încă disponibile rezultatele măsurătorilor pentru cel de al doilea sondaj consecutiv relevant, fiind comunicate abia la 18 septembrie 2015. Or, această înțelegere a instituției încetării contractului, în mod anticipat, în baza unei așteptări viitoare, nu este reglementată și recunoscută de legiuitorul român.

Ca atare, instanța de apel trebuia să constate că la data transmiterii notificării de încetare nu era încă finalizat al doilea sondaj, astfel că demersul unilateral al intimatei de denunțare a contractului a fost unul nelegal, în contradicție cu mecanismul reglementat de art. 3.4 din convenție.

Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

Pârâta Societatea B. S.R.L. București a formulat recurs împotriva considerentelor deciziei nr. 1424 din 2 iulie 2018, arătând, în esență, următoarele:

Instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material în ceea ce privește considerentele recurate, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, a susținut recurenta-pârâtă că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 1268 C. civ. statuând că noțiunea de sondaj de audiență reprezintă o perioadă de 4 luni, denumită val de audiență, și nu o perioadă de o lună, cum corect a reținut prima instanță.

Criteriul ce a fost avut în vedere de părți, chiar de către reclamantă, întrucât aceasta a propus formatul contractului de prestări servicii, a fost sondajul, iar nu valul de audiență, luat ca mediu pe întreaga perioadă, cum eronat a stabilit instanța de apel.

A mai susținut recurenta-pârâtă că concluziile Curții de apel, potrivit cărora sondajul din luna decembrie 2015 nu poate reprezenta etalon de audiență deoarece sunt exceptate perioadele reprezentând sărbătorile legale din 22 decembrie 2014 - 12 ianuarie 2015, respectiv 21 decembrie 2015 - 11 ianuarie 2016 sunt eronate, având în vedere prevederea expresă din contract, potrivit căreia primul sondaj va fi realizat începând cu data de 15 decembrie 2014. Așadar, părțile au cunoscut și și-au asumat faptul că în intervalul respectiv intervin sărbătorile legale. În cazul în care doreau să excludă zilele respective, părțile ar fi stipulat în contract o altă dată ulterioară sărbătorilor, de la care să înceapă să se țină cont pentru raportarea prevăzută la art. 3.5.

Dacă s-ar avea în vedere un sondaj de 4 luni de zile pentru a analiza audiența matinalului nu ar putea fi luate în considerare intervalele de sondare consecutive 12 ianuarie -26 aprilie 2015 și 27 aprilie - 16 august 2015, deoarece în lunile iulie și august nu se realizează emisiunea. Așadar, primul interval de 4 luni din cele două consecutive va fi intervalul ulterior celui în care există lunile iulie și august, în care nu se realizează emisiunea.

Așadar, Curtea de Apel București, considerând că cele două intervale consecutive sunt ianuarie - aprilie 2015, respectiv aprilie - august 2015, nu a avut nici o bază legală sau contractuală, întrucât un sondaj de 2 luni nu este recunoscut nici de către părți și nici de către A.R.A.

Dacă intenția părților ar fi fost aceea să aibă în vedere intervale de 4 luni, pentru a exista două valuri de audiență consecutive, ar trebui avute în vedere perioadele 31 august - 20 decembrie 2015 și 12 ianuarie - 26 aprilie 2016, raportarea datelor pentru cel de al doilea interval fiind 18 mai 2016.

Pe cale de consecință, pârâta ar fi în măsură să transmită notificarea la 1 iunie 2016, în condițiile în care contractul încetează de drept, prin ajungerea la termen, la data de 30 iunie 2016, ceea ce contravine voinței părților și lipsește de conținut pactul comisoriu cuprins în art. 3.4.

Ca atare, apreciază că, pentru acest market share, părțile nu ar fi putut avea în vedere decât sondaje lunare. Dacă părţile ar fi avut în vedere intervalul de 4 luni, nu ar fi menţionat că audienţa începe să se măsoare din data de 15 decembrie 2014, câtă vreme intervalul respectiv de sondare a audienţei este 31 august - 20 decembrie.

În plus, A.R.A. admite expres existenţa şi relevanţa raportărilor lunare, neexistând nicio uzanţă, reţinută de instanţa de apel, potrivit căreia sondajele consecutive ar fi de fapt raportările trimestriale ale A.R.A.

Ca atare, arată recurenta că rezultatele lunare de audienţă pentru ianuarie, februarie, martie şi aprilie 2015 au fost comunicate în cursul lunii mai 2015, astfel că, în mod corect, a transmis notificarea de încetare a contractului în luna iunie 2015.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului şi înlocuirea considerentelor greşite din decizia atacată, referitoare la noţiunea de sondaj de audienţă.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 461, art. 483, art. 488 C. proc. civ. şi art. 1268 C. civ.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului reclamantei, ca inadmisibil, în raport de valoarea obiectului cererii şi de prevederile art. XVIII din Legea nr. 2/2013. A mai arătat că decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017 nu se aplică litigiilor pornite anterior datei de 20 iulie 2017, aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în hotărârea dată în dezlegarea unei chestiuni de drept (decizia nr. 52/2018).

A invocat, de asemenea, excepţia nulităţii parţiale a cererii de recurs, în ce priveşte argumentele ce susţin motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5, privind schimbarea de către instanţa de apel a cauzei juridice a notificării de încetare a contractului. A susţinut, de asemenea, excepţia nulităţii căii de atac în ce priveşte criticile subscrise art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea ambelor excepţii a arătat că recurenta a descris, în realitate, critici referitoare la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, instanţa schimbând natura ori înţelesul neîndoielnic al acestuia, critici care, potrivit vechiului Cod de procedură civilă, din 1865, se încadrau în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În opinia intimatei-pârâte, opţiunea legiuitorului de a nu mai prelua în cuprinsul art. 488 C. proc. civ. acest motiv de nelegalitate se datorează faptului că vizează, în realitate, o chestiune de apreciere a situaţiei de fapt, deci de netemeinicie, nu de nelegalitate.

Şi reclamanta, la rândul ei, a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului declarat de către pârâtă, ca nefondat. A susţinut, în esenţă, că acel considerent al instanţei de apel, potrivit căruia sondajele consecutive la care face referire art. 3.4 din contract vizează intervale de câte 4 luni (valuri de audienţă), este corect.

Conform art. 493 alin. 2-4 C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, formă aplicabilă în raport de prevederile art. 25 alin. 1 C. proc. civ., a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, raport care, după analiza acestuia în complet de filtru, a fost comunicat părţilor.

Prin încheierea din 10 decembrie 2019 au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului declarat de reclamantă, excepţii invocate de intimata-pârâtă, pentru considerentele reţinute în respectivul act de procedură. Potrivit art. 493 alin. 7 C. proc. civ., cele două recursuri au fost admise în principiu şi s-a fixat termen de judecată pe fond a căilor extraordinare de atac în reformare, cu citarea părţilor.

Recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Criticile subscrise de reclamantă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. sunt întemeiate, întrucât, în adevăr, atât prima instanţă, cât şi, ulterior, instanţa de apel, au schimbat cauza cererii de chemare în judecată, încălcând astfel principiul disponibilităţii procesului civil, reglementat de art. 9 alin. 2 şi de art. 22 alin. 6 C. proc. civ.

Potrivit textelor de lege sus arătate, obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar judecătorul are obligaţia să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.

În egală măsură, instanţa este ţinută şi de cauza cererii de chemare în judecată, în sensul că aceasta nu ar putea să schimbe fundamentul pretenției formulate, în sensul de calificare juridică a situaţiei de fapt.

Concret, în contractul de prestări servicii încheiat de părţi, prin clauza cuprinsă în art. 3.4, acestea au stipulat dreptul beneficiarului (societatea pârâtă) de „a putea înceta contractul de drept, cu condiţia unei notificări prealabile, fără nici un fel de despăgubiri”, în situaţia în care emisiunea matinală ce făcea obiectul convenţiei ajungea la o valoare de Market Share sub 3,5% timp de 2 sondaje consecutive. Uzând de dreptul conferit de această clauză, pârâta a transmis reclamantei o notificare de încetare a contractului, motivând existenţa a 2 sondaje consecutive cu o cotă de piaţă sub limita convenită de părţi, anume luna decembrie 2014 şi perioada ianuarie - aprilie 2015.

În acest context, debitorul obligaţiei pretins neexecutate, anume reclamanta, s-a adresat instanţei solicitând verificarea mecanismului rezoluţiunii, respectiv a actului juridic unilateral ce cuprinde manifestarea voinţei creditorului. Aşadar, rolul instanţei era redus la verificarea validităţii declaraţiei de reziliere, cu analizarea îndeplinirii condiţiilor clauzei contractuale de către actul juridic unilateral, constând în notificarea pârâtei nr. 225 din 23 iunie 2015.

Este adevărat că această clauză contractuală este una îndoielnică, nu numai în sensul analizat de către instanţele de fond, anume de a stabili dacă sondajele consecutive se raportează la intervale de o lună sau la perioada unui trimestru (val de audienţă). Clauza este confuză şi sub aspectul naturii acesteia, respectiv ar fi trebuit să se stabilească dacă aceasta cuprindea posibilitatea rezilierii contractului prin intermediul declaraţiei unilaterale a creditorului, în sensul art. 1552 C. civ. sau, dimpotrivă, reprezintă un pact comisoriu, reglementat de art. 1553 C. civ.

Însă, indiferent de natura notificării de încetare a contractului, fie că aceasta reprezenta o declaraţie de invocare a pactului comisoriu (sau a rezilierii), comunicată debitorului, fie că era apreciată ca declaraţie unilaterală de reziliere, rolul instanţei rămânea limitat la verificarea validităţii acestei declaraţii.

Altfel spus, obiectul cauzei a constat în contestarea notificării de încetare a contractului, pe considerentul că nu erau îndeplinite condiţiile privind rezilierea contractului cuprinse în clauza ce a făcut obiectul interpretării. Orice înţeles ar fi dat instanţele de fond clauzei contractuale îndoielnice, aplicând regulile de interpretare statornicite de art. 1266 - 1269 C. civ., acestea nu erau îndrituite să schimbe situaţia de fapt cuprinsă în declaraţia de încetare a contractului (actul juridic unilateral al creditorului a cărui verificare s-a solicitat de către debitoarea-reclamantă).

Instanţele de fond au identificat şi au stabilit ele însele, prin hotărârile pronunţate, temeiurile de fapt ce justifică rezilierea contractului (neîndeplinirea obligaţiei de atingere a cotei de piaţă în lunile februarie şi martie 2015, în opinia primei instanţe, sau neatingerea aceluiaşi rezultat în sondajele consecutive din ianuarie-aprilie 2015 şi, respectiv aprilie - august 2015, potrivit instanţei de apel), temeiuri diferite de cele invocate de către creditor. Procedând astfel, acestea nu au verificat dacă declaraţia de reziliere este validă, dacă erau îndeplinite condiţiile de încetare a convenţiei la data comunicării ei, ci au soluţionat o acţiune în rezoluţiune judiciară.

Aşadar, instanţa de apel a schimbat cauza cererii de chemare în judecată, încălcând astfel prevederile art. 9 alin. 2 şi art. 22 alin. 6 C. proc. civ., producând astfel reclamantei o vătămare a dreptului a-i fi analizată cererea cu care a învestit instanţa - validitatea declaraţiei creditoarei de reziliere a contractului. De altfel, aceeaşi încălcare a limitelor învestirii instanţei şi a cadrului procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată s-a produs şi în faţa primei instanţe, aspect criticat pe calea apelului şi neanalizat de instanţă de prim control judiciar.

În consecinţă, constată întemeiate criticile subscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ., instanţa de apel încălcând regulile de procedură sus arătate, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, în condiţiile art. 175 alin. 1 C. proc. civ.

În acest context, nu se mai impune analizarea criticilor subscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Aşa fiind, potrivit art. 497 teza I C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul declarat de reclamantă şi a casat decizia atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

Cât priveşte recursul declarat de către pârâtă împotriva aceleiaşi decizii, constată că această cale de atac vizează numai considerentele hotărârii, apreciate greşite, referitoare la interpretarea noţiunii de sondaje consecutive, cuprinsă în clauza supusă interpretării.

Scopul unei atare căi de atac este acela de înlăturare a considerentelor criticate prin aceasta şi de înlocuire a lor cu considerentele proprii ale instanţei de control, fără ca soluţia cuprinsă în dispozitiv să fie modificată.

Or, urmare admiterii recursului declarat de către reclamantă, decizia nr. 1424 din 2 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti a fost desfiinţată în întregul ei. Aşadar, calea de atac exercitată exclusiv împotriva acelei părţi din hotărâre menită a interpreta dispozitivul, pentru a-i preciza întinderea şi înţelesul, în condiţiile art. 461 alin. 2 C. proc. civ., a devenit lipsită de obiect şi a fost respinsă ca atare.