Administrative unit's annulment claim assigned to Bucharest Tribunal as defendant-seat jurisdiction prevails.

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2191 din 19 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Cluj-Napoca şi pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Cluj.

Investit prin declinare, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 2241 din 28 octombrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă anularea Deciziei nr. 366/2019 emisă de către instituţia pârâtă, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, act administrativ, în baza art. 1 şi 8 din Legea 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1)1 din Legea contenciosului administrativ "Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1).", iar potrivit art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

De asemenea, art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Se constată că cea de-a doua ipoteză prevăzută de textul de lege mai sus redat are în vedere cererile formulate de către orice persoană juridică de drept public în sensul art. 191 C. civ., şi nu doar de către o autoritate publică astfel cum aceasta este definită de art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte are în vedere că art. 10 alin. (1)1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, ce a intrat în vigoare la data de 02.08.2018. Având în vedere faptul că cererea a fost introdusă ulterior modificării, Înalta Curte constată că devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea contenciosului administrativ astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018.

Reclamanta este instituţie publică, iar art. 10 din Legea nr. 554/2004 prevede o competenţă exclusivă, în această situaţie, în favoarea Tribunalului Bucureşti, respectiv instanţa de la sediul pârâtului.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Cluj-Napoca şi pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2021.