Administrative appeal challenging Court of Auditors’ salary recovery decision: failure to effectively examine legal arguments and unreasoned interlocutory ruling violates fair trial guarantees

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul III, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea următoarelor acte administrative: încheierea nr. 87/02.10.2017 emisă de Curtea de Conturi a României - Comisia de soluţionare a contentaţiilor; decizia nr. 6/3/2017, decizia nr. 13/3/2017, emise de Curtea de Conturi a României - Departamentul III, în baza celor consemnate în raportul înregistrat la minister cu nr. x/14.07.2017 şi raportul înregistrat cu nr. x întocmite în urma acţiunii de audit financiar public extern al contului de execuţie pe anul 2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2440 din 22 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, reţinerea cauzei spre rejudecare cu consecinţa modificării în tot a sentinţei civile recurate, respectiv cu admiterea în totalitate a acţiunii.

În motivarea recursului, a arătat că sentinţa instanţei de fond nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat reţinerea instanţei, aceasta ignorând cu desăvârşire aspectele învederate de reclamant, nemotivând în niciun fel respingerea acestora şi însuşindu-şi susţinerile prezentate de pârâtă.

Astfel, a susţinut recurentul că prin încheierea nr. 87/2017 emisă de Curtea de Conturi - Comisia de soluţionare a contestaţiilor nu se motivează în niciun fel aspectele învederate de MADR, respectiv cele privind aplicabililitatea prevederilor Legii nr. 124/2014, tocmai acest argument fiind supus controlului judiciar, control efectuat de prima instanţă în mod superficial.

A apreciat recurentul că din lecturarea sentinţei se observă o aplecare inechitabilă, vizibilă a instanţei de fond asupra celor prezentate de pârâtă, motiv pentru care a apreciat că sentinţa este nemotivată, fiind dată, totodată, cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

A mai susţinut recurentul că au fost încălcate prevederile art. 425 din C. proc. civ., precum şi dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul ca argumentele părţii să fie examinate în mod efectiv.

Totodată, a menţionat că sentinţa instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât tocmai prin actele administrative contestate s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de a depune toate diligenţele de a recupera suma acordată nelegal în 2008, reprezentând salarii şi sporuri acordate unui număr de patru persoane încadrate pe funcţiile de auditori superiori şi care au desfăşurat alte activităţi din alte departamente pentru care drepturile salariale sunt mai mci decât cele aferente funcţiei pentru care au fost încadrate.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În ceea ce priveşte la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază a fi fondat, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Importanţa motivării hotărârii judecătoreşti a fost subliniată şi în jurisprudenţa europeană, fiind considerată parte a garanţiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunţată în cauza Albina c. România, s-a reţinut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

34. Conform jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri şi decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60)."

Aceste considerente au fost reluate şi în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:

"30. Curtea reaminteşte în primul rând principiile stabilite prin jurisprudenţa sa în ceea ce priveşte participarea efectivă a părţilor la procedură şi obligaţia instanţelor de a "audia" argumentele acestora şi de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 şi 32, 28 aprilie 2005 şi Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la analiza motivului de nelegalitate invocat de reclamantul MADR referitor la nemotivarea încheierii nr. 87/2017 emise de Curtea de Conturi a României - Comisia de soluţionare a contestaţiilor, în ceea ce priveşte incidenţa prevederilor Legii nr. 124/2014.

Reclamantul a invocat prin cererea de chemare în judecată faptul că prin încheierea nr. 87/2017 nu se motivează sub niciun aspect de ce sunt înlăturate toate aspectele învederate. A apreciat partea că la secţiunea "concluzie" sunt reluate cele expuse de minister în contestaţie, singurul argument al comisiei de soluţionare a contestaţiei fiind, în opinia reclamantului, următorul:

"acest punct de vedere a fost respins argumentat de auditorii publici externi care au efectuat verificări în perioada 2015-2017, aspecte relevante reţinute în actele de control încheiate în perioada menţionată fiind preluate şi în raportul de control nr. x/2017".

Lecturând sentinţa instanţei de fond, se constată că aceasta a apreciat că, în prezenta cauză, motivul de nelegalitate în ceea ce priveşte actele contestate, astfel cum a fost invocat de către reclamant, îl reprezintă incidenţa Legii nr. 124/2014. A constatat instanţa de fond că, prin decizia atacată în prezenta cauză şi prin încheierea nr. 87/2.10.2017 nu s-a stabilit nicio măsură sau obligaţie în sarcina reclamantului, ci s-a dispus prelungirea termenului pentru realizarea unei măsuri dispuse printr-o decizie ce nu face obiectul acestui litigiu. A concluzionat judecătorul fondului că nu se poate reţine că actele contestate ar avea efecte vătămătoare asupra drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului.

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze părţilor dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-au formulat în cauza dedusă judecăţii au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu dovedesc faptul că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de reclamantul Ministerul Agriculturii Dezvoltării Rurale.

În consecinţă, Înalta Curte, constatând că nu a avut loc o cercetare efectivă a fondului cauzei, situaţie de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil al reclamantului, în considerarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurării tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, va reţine ca fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Faţă de motivul de casare reţinut, constată că nu mai pot fi analizate celelalte critici formulate în recurs, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 2440 din 22 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche. Va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 2440 din 22 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 februarie 2022.