Refund of tax overpayment upheld after fiscal agency appeals declared null for insufficient motivation and dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti în data de 22 august 2017, modificată la data de 22 noiembrie 2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi ANAF - Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor:

I. În principal,

(1) Anularea Deciziei privind soluţionarea contestaţiei nr. 817623/24.03.2017 emisă de către Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti şi comunicată reclamantei la data de 03.04.2017 prin care a fost respinsă contestaţia fiscală formulată de societate, ca netemeinică şi nelegală;

(2) Anularea Adresei nr. x/09.11.2016 emise de către AFCMB şi comunicată societăţii la data de 22.11.2016 prin care a fost respinsă cererea de restituire a sumelor achitate de societate fără a fi însă datorate, în lipsa unui titlu de creanţă;

(3) Soluţionarea în fond a contestaţiei fiscale în temeiul art. 281 alin. (5) Noul Codul de procedură fiscală şi, în consecinţă, să recunoască dreptul societăţii la restituirea sumei de 17.551.019,79 RON ca fiind achitată la bugetul de stat fără existenţa unui titlu de creanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală;

(4) Obligarea pârâtei AFCM la restituirea efectivă a sumei de 17.551.019,79 RON aferentă plăţilor efectuate de către societate la bugetul de stat fără existenţa unui titlu de creanţă;

II. În subsidiar,

(1) Anularea Deciziei de soluţionare prin care a fost respinsă contestaţia fiscală formulată de societate, ca nelegală - fiind emisă de către un organ necompetent;

(2) Obligarea pârâtei Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor la soluţionarea contestaţiei fiscale formulate de societate şi înregistrată la AFCMB sub numărul x/22.12.2016 în termen de 15 zile de la pronunţare conform dispoziţiilor art. 24 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sub sancţiunea plăţii de penalităţi de 1.000 RON pe zi de întârziere prevăzute la art. 24 alin. (3) raportat la art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

III. Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5487 din 19 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, modificată, formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi ANAF - Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor, având ca obiect "anulare act administrativ".

Au fost anulate Decizia nr. 817623/24.03.2017 de soluţionare a contestaţiei şi Adresa nr. x/09.11.2016 de respingere a cererii de restituire.

A fost obligată pârâta ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti la restituirea către reclamantă a sumei de 17.551.019,79 RON.

A fost obligată pârâta ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti-Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii Bucureşti să achite reclamantei suma de 22.473 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

3.1 Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii a declarat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că în mod greşit instanţa de fond a calificat adresa nr. x/09.11.2016 ca fiind un act administrativ fiscal, aceasta fiind o adresă prin care s-a formulat răspuns la solicitarea reclamantei de restituire a unei sume.

În continuare, recurenta a reluat argumentele prezentate în faţa instanţei de fond.

A apreciat că în mod nelegal instanţa de fond a obligat instituţia la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu este în culpă procesuală întrucât nu a făcut altceva decât să aplice dispoziţiile legale în materie. Totodată, a arătat că în speţă erau incidente dispoziţiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziţii menite să împiedice abuzul de drept prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească.

În speţa de faţă, instanţa de faţă nu a ţinut cont în acordarea cheltuielilor de judecată de împrejurările concrete ale speţei, respectiv faptul că dosarul a fost soluţionat la al şaptelea termen de judecată. Totodată, o altă condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată este ca partea care le solicită să fi câştigat în mod irevocabil procesul, ceea ce nu este cazul. Nici aspecte privind reaua-credinţă, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reţinute în speţă, a concluzionat recurenta.

3.2 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, reluând apoi argumentele aduse în faţa instanţei de fond cu privire la acest aspect.

4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 5487 din 19 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi va respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 din C. proc. civ., legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 din C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele 1-8 din C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererilor de recurs, cu excepţia criticilor formulate de recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., critici ce urmează a fi analizate de Înalta Curte.

Înalta Curte mai reţine că simpla nemulţumire a părţilor cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a susţinerilor din înscrisurile depuse la fond nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Astfel, în ceea ce priveşte recursul formulat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, Înalta Curte observă că majoritatea susţinerilor sunt copie fidelă a notelor de şedinţă depuse în dosarul de fond .

În privinţa criticilor formulate de această recurentă cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor amintite, "(2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său."

În primul rând, Înalta Curte reţine că, potrivit textului de lege, instanţa are posibilitatea, iar nu obligaţia de a reduce motivat cheltuielile de judecată, astfel că nu i se poate imputa instanţei de fond o atare omisiune.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, se reţine că în acest sens este relevantă Decizia nr. 3/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii prin care s-a statuat că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecinţă, aprecierea de către instanţa care a pronunţat hotărârea recurată a cuantumului cheltuielilor de judecată pe care le are de plătit partea care a pierdut procesul, constând în onorariul avocaţial, nu este un aspect de legalitate a hotărârii, care să poată fi cenzurat de instanţa de recurs.

Această critică nu vizează deci conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra onorariului avocaţial solicitat de parte.

În ceea ce priveşte recursul declarat de Agenţia naţională de Administrare Fiscală, se constată că susţinerile acesteia sunt preluate fidel din întâmpinarea depusă la dosarul de fond, aflată la filele x şi privesc în mare parte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, precum şi susţinerea că instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat asupra excepţiei, susţinere neîntemeiată de altfel, instanţa de fond respingând excepţia invocată prin încheierea din 7 februarie 2018 .

În temeiul dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ. şi cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., va obliga recurentele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 7.000 RON, dovedită prin înscrisurile depuse la dosar recurs, reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., apreciind că onorariul solicitat rezultat din facturile depuse la dosar este disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 5487 din 19 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 5487 din 19 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Obligă recurentele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 7.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 februarie 2022.