Customs authority's appeal rejected: excise guarantee recalculated at RON 1.2 million excluding exempt alcohol volumes

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 16.04.2019, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Direcţia Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, solicitând instanţei ca, în temeiul art. 1, 8 şi urm. din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, să dispună anularea Deciziei nr. 02 din 21.01.2019 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Direcţia Regională Vamală Cluj, Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor (anexa 1), obligarea instituţiei intimate la emiterea unei decizii în sensul stabilirii cuantumului legal al garanţiei societăţii A. S.A. - la valoarea de 1.204.835,24 RON, anularea Deciziei nr. 21/04.02.2019 (anexa 2) emisă de Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Direcţia Regională Vamală Cluj, Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor prin care a fost respinsă contestaţia formulată de societatea reclamantă împotriva Deciziei nr. 02 din 21.01.2019.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 130/CA din 16 septembrie 2019, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Direcţia Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 2/2019 până la pronunţarea unei hotărâri definitive asupra acţiunii în anulare a actului administrativ, a admis acţiunea formulată de aceeaşi reclamantă în contradictoriu cu acelaşi pârât şi a anulat Decizia nr. 2/2019, cu consecinţa obligării pârâtului la emiterea unei decizii de stabilire a garanţiei în cuantum de 1.204.835,24 ron, în sarcina reclamantei, a dispus anularea Deciziei nr. 21/2019 emisă de pârât, prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 2/2019 şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 100 RON taxă de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Direcţia Regională Vamală Cluj, pentru Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică adusă hotărârii primei instanţe se referă la faptul că aceasta ar mai fi pronunţat anterior hotărârea nr. 267/CA/2016-Pl în dosarul nr. x/2016 fapt pentru care, în opinia recurentei, instanţa ar fi încălcat prevederile art. 43 C. proc. civ. prin faptul că doamna judecătoare nu s-a abţinut de la judecarea cauzei.

Afirmaţia este susţinută şi probată de sentinţa civilă nr. 267/CA/2016-PI din data de 28.11.2016, pronunţată de Curtea de Apel, Completul P 1 CAF, în Dosarul nr. x/2016 Această hotărâre a fost dată de acelaşi judecător, care s-a pronunţat şi în litigiul pendinte, şi a vizat o acţiune a reclamantei "A." S.A. cu acelaşi obiect - stabilirea cuantumului garanţiei aferente celor trei antrepozite fiscale, diferenţa fiind că se referea la cea din 2016, raportată la activitatea reclamantei din anul precedent.

În privinţa hotărârii instanţei fondului sunt incidente motivele de casare prevăzute la art. 488, punctul 8 din Noul C. proc. civ., deoarece anularea, precum şi suspendarea executării unui act administrativ valid fără incidenţa unei prezumţii de vădită nelegalitate, se întemeiază pe interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente.

Cu referire la modul complet eronat în care judecătorul fondului a interpretat şi aplicat la speţă dispoziţiile art. 397 Codul fiscal, a învederat că expresia "ieşiri de produse accizabile", pe care intimata o utilizează mereu în "argumentaţie", se raportează la "valoarea accizelor aferente produselor accizabile realizate" ("producţia de alcool etilic şi/sau băuturi spirtoase"), în sensul în care "ieşirile de produse accizabile din anul precedent, … nu poate fi mai mică de 6% din valoarea accizelor aferente produselor accizabile realizate în anul precedent". Scoaterea din calculul cuantumului garanţiei actualizate a cantităţilor de produse scutite de accize se face fără considerarea textului integral al normei, care explicitează foarte clar că valoarea care trebuie luată în calcul este valoarea care rezulta din compararea ieşirilor cu a producţiei.

Codul fiscal şi H.G. nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codul fiscal nu pot fi citate cu omiterea aliniatul 37 al pct. 8 din norme.

Interpretând logico-juridic, gramatical şi sistemic această normă, rezultă două chestiuni care contrazic însăşi fundamentul demersului introductiv de instanţă al intimatei. Astfel, garanţia trebuie constituită pentru toate antrepozitele fiscale ale antrepozitarului autorizat, indiferent de ceea ce se produce în acele antrepozite fiscale, iar garanţia nu vizează şi nici nu ia în considerare provenienţa alcoolului etilic, ca materie primă. - "Ubi lex non distinguit, nec nocere distinguere debemus."

De asemenea, cantitatea de alcool etilic produs de intimata-reclamantă a fost şi este mai mare decât cea înscrisă în demersul principal, dar s-a omis voit să fie declarată în integralitatea sa, pe considerentul că alcoolul transformat în produse derivate beneficiază de scutire de la plata accizelor. Legiuitorul nu conferă vreo scutire de la constituirea şi actualizarea garanţiei pentru oricare dintre antrepozitele fiscale deţinute de un operator economic autorizat. Nu se poate contrazice afirmaţia conform căreia orice scutire este de strictă interpretare şi trebuie să fie expres prevăzută de lege, neputând fi dedusă, prin melanjul fără valenţe juridice a unor texte de lege.

Autorizaţiile de utilizator final permit achiziţionarea de alcool etilic-materie primă în regim de scutire directă de la plata accizelor, fiind excluse de la depunerea unei garanţii, numai că autorizaţia de utilizator final NU se confundă şi NU este sinonimă ca natură juridică şi efecte cu cea de antrepozit fiscal. Era o dublă impunere a garanţiei, lucru nepermis, dacă s-ar fi perceput garanţie şi pentru autorizaţia de utilizator final, din moment ce titularul acesteia este şi antrepozitar fiscal autorizat.

Esenţa şi scopul demersurilor intimatei a fost şi este ca, pentru antrepozitele PP02 şi PP03, să nu trebuiască să constituie o garanţie, motivat de singurul fapt generator de accize, care s-ar petrece în antrepozitul PP01, astfel că problema actualizării cuantumului garanţiei este una lipsită practic de obiect şi interes.

Judecătorul fondului a omis să constate că, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat ultimul demers făcut de societate în anul 2017 împotriva Deciziei nr. 09 din data de 20.02.2017 emisă de pârâtul Biroul Vamal de Interior gr. I Bihor, având acelaşi obiect - actualizarea garanţiei aferente antrepozitelor fiscale deţinute de petentă.

Totodată, instanţa de suspendare, prin raţionamentul de admitere, nu a putut să pună semnul egalităţii între chestiunea interpretării şi aplicării art. 397 Codul fiscal şi prezumtiva depăşire a limitei maxime a garanţiei şi emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, cu actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, cu nemotivarea actului administrativ, cu modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ, etc.

Modul în care se interpretează şi aplică prevederile din H.G. nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Codul fiscal, referitoare la ieşirile de produse accizabile dintr-un antrepozit fiscal de producţie şi a cuantumul maxim al garanţiei aplicabile nu sunt chestiuni de vădită nelegalitate, ci unele care pot fi strict şi fără echivoc puse în discuţia părţilor în litigiul de contencios fiscal, nu în cadrul cererii de suspendare a executării actului administrativ de autoritate cu caracter individual. Şi acest tip de raţionament juridic sau mod de soluţionare a cererii arată încă odată că secţia de contencios administrativ şi fiscal al Curţii de Apel Oradea are o prejudecată asupra litigiilor cu intimata, vizând modul de constituire a garanţiei aferente antrepozitului fiscal autorizat.

Sintetizând, prima cerinţă şi cea a cazului bine justificat - nu a putut fi realizată în speţă, motiv pentru care instanţa suspendării nu trebuia să mai antameze cele de al doilea motiv, deoarece nu poate exista o pagubă iminentă fără o încălcare flagrantă şi gravă a legalităţii unui act administrativ de autoritate cu caracter individual.

Atât timp cât nu s-a arătat şi nici nu s-a probat, cu titlu superficial, că decizia de actualizare a garanţiei a fost dată fără competenţa organului vamal emitent, fără un temei legal valid şi fără să fie motivată, nu există nicio diminuare ilicită a patrimoniului intimatei-petente, deoarece nu există cazul de vădită nelegalitate, interdependent.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin acţiunea formulată se solicită anularea Deciziei nr. 02 din 21.01.2019 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Direcţia Regională Vamală Cluj, Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor şi obligarea instituţiei la emiterea unei decizii în sensul stabilirii cuantumului legal al garanţiei societăţii A. S.A. la valoarea de 1.204.835,24 RON, precum şi anularea Deciziei nr. 21/04.02.2019 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de societatea reclamantă împotriva Deciziei nr. 02 din 21.01.2019.

O primă critică adusă hotărârii primei instanţe se referă la faptul că aceasta ar mai fi pronunţat anterior hotărârea nr. 267/CA/2016-Pl în dosarul nr. x/2016 fapt pentru care, în opinia recurentei, instanţa ar fi încălcat prevederile art. 43 C. proc. civ. prin faptul că doamna judecătoare nu s-a abţinut de la judecarea cauzei.

În ceea ce priveşte această critică, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente.

Cazul de incompatibilitate invocat de către recurentă presupune situaţia în care judecătorul şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza în care a fost desemnat să o judece. Or, aşa cum arată recurentul, judecătorul s-a pronunţat anterior într-o altă cauză, respectiv în dosarul nr. x/2016 Este evident că la data pronunţării sentinţei nr. 267/CA/2016-PI (28.11.2016) judecătorul nu avea cum să îşi exprime părerea cu privire la soluţie în cauza în care a fost desemnat să o judece, respectiv cu privire la soluţia din prezenta cauză, deoarece, la acea dată, prezentul dosar nici nu fusese înregistrat. Mai mult, obiectul dosarului nr. x/2016 a constat în anularea unor acte administrative emise la 09.02.2016 în vreme ce prezentul dosar are ca obiect anularea unui act administrativ din 21.01.2019. Cu privire la legalitatea acestui act, instanţa nu avea, în mod evident, cum să îşi spună părerea anterior emiterii lui, respectiv la 28.11.2016. Astfel fiind, prevederile art. 43 noul C. proc. civ. nu au fost încălcate deoarece nu exista un motiv de incompatibilitate în ceea ce priveşte judecătorul care a soluţionat cauza.

Pe fondul cauzei, prin Decizia nr. 02 din 21.01.2019 emisă de Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor a fost stabilită în sarcina societăţii reclamante o garanţie pentru plata accizelor ce pot deveni exigibile în valoare totală de 10.236.638 RON.

Conform prevederilor art. 348 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal antrepozitarul autorizat are obligaţia depunerii la autoritatea competentă a unei garanţii care să asigure plata accizelor ce pot deveni exigibile.

Dispoziţiile art. 397 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc că sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 335 alin. (2) lit. a), atunci când sunt:

a) complet denaturate;

b) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;

c) utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209;

d) utilizate pentru producerea de medicamente;

e) utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum;

f) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;

g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu ori fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse;

h) utilizate în procese de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu conţină alcool;

i) utilizate ca eşantioane pentru analiză sau ca teste necesare pentru producţie ori în scopuri ştiinţifice.

Prin decizia nr. 02 din 21.0112019 organele vamale au calculat garanţie şi pentru cantităţile de alcool etilic utilizate pentru producţia de produse neaccizabile, contrar prevederilor art. 397 Codul fiscal .

Societatea reclamantă deţine 3 antrepozite, după cum urmează:

- x - antrepozit de producţie alcool etilic (materie primă)

- x - antrepozit de producţie de produse finite pe bază de alcool

- x - antrepozit de producţie de produse finite pe baza de alcool

Întreaga cantitate de alcool etilic materie primă produsă de societatea reclamantă se realizează în antrepozitul x iar alcoolul produs în acest antrepozit are următoarele destinaţii:

- Alcool etilic destinat producţiei de băuturi alcoolice, din care o parte se vinde direct către terţi ca atare, vrac, ieşind din evidenţele antrepozitarului ca produs accizabil şi pentru care se înregistrează şi se plăteşte acciza iar o parte a alcoolului etilic este livrat în regim suspensiv către antrepozitele proprii ale societăţii PP02 şi PP03 în vederea obţinerii de băuturi alcoolice, urmând ca din acestea să iasă ulterior sub forma unor produse accizabile;

- Alcool destinat producţiei de alcool sanitar, alcool care este denaturat şi utilizat în cadrul aceluiaşi antrepozit PP01 pentru producţia de alcool sanitar în sistem integrat.

Astfel, în cazul acestui alcool etilic nu mai există o ieşire de produs accizabil din antrepozit deoarece el este transformat în produs neaccizabil în cadrul antrepozitului.

În consecinţă, alcoolul etilic materie primă folosit pentru producţia de alcool sanitar este scutit de la plata accizei în temeiul art. 397 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, el nefiind destinat consumului uman.

Alcool destinat producţiei de oţet alimentar, alcool etilic care este produs tot în cadrul antrepozitului PP01 şi utilizat în cadrul aceluiaşi antrepozit PP01 pentru producţia de oţet alimentar în sistem integrat.

Întrucât şi în cazul acestui alcool etilic nu mai există o ieşire de produs accizabil din antrepozit deoarece el fiind transformat în produs neaccizabil în cadrul antrepozitului, alcoolul etilic materie primă folosit pentru producţia de oţet este scutit de la plata accizei în temeiul art. 3 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Alcool destinat producţiei de alcool tehnic, produs tot în cadrul antrepozitului PP01 şi ulterior complet denaturat în cadrul antrepozitului PP01 devenind astfel alcool etilic complet denaturat.

Nici în cazul acestui alcool etilic nu mai există o ieşire de produs accizabil din antrepozit deoarece el este transformat în produs neaccizabil în cadrul antrepozitului, astfel că şi alcoolul etilic materie primă folosit pentru producţia de alcool tehnic este scutit de la plata accizei în temeiul art. 397 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, fiind un alcool complet denaturat şi care este îmbuteliat ulterior în afara antrepozitului.

Conform adresei nr. x/14.01.2019 societatea reclamantă a avut în anul 2018 următoarele ieşiri de produse accizabile:

- din antrepozitul fiscal cu autorizaţia de antrepozit fiscal nr. x societatea reclamantă a avut o singură ieşire de produse accizabile, respectiv cantitatea de alcool etilic eliberată în consum (vânzare) de 31,68 HL alcool pur;

- din antrepozitul fiscal cu autorizaţia de antrepozit fiscal nr. x societatea reclamantă a avut două categorii de ieşiri de produse accizabile, respectiv:

- 3.809,97 HL alcool pur reprezentând cantitatea de băuturi spirtoase eliberată în consum (vânzare)

- 72,71 HL alcool pur reprezentând cantitatea de băuturi spirtoase ieşită din custodia societăţii reclamante şi livrată către antrepozite care nu aparţin societăţii reclamante în ţară sau la export.

- din antrepozitul fiscal cu autorizaţia de antrepozit fiscal nr. x societatea reclamantă a avut două categorii de ieşiri de produse accizabile, respectiv:

- 201,40 HL alcool pur reprezentând cantitatea de băuturi spirtoase ieşită din custodia societăţii reclamante şi livrată către antrepozite care nu aparţin societăţii reclamante în ţară sau la export

- 1770,99 HL alcool pur reprezentând cantitatea de băuturi spirtoase eliberată în consum (vânzare).

Nu reprezintă ieşiri de produse accizabile în sensul art. 8 pct. 24 din H.G. nr. 1/2016 privind Normele metodologice de aplicare a art. 348 din Legea nr. 27/2015 privind Codul fiscal, aşa cum am arătat mai sus, următoarele cantităţi de alcool:

• 6.219,14 HL alcool pur reprezentând cantitatea de alcool etilic transferată în regim suspensiv către antrepozitele proprii ale societăţii reclamante;

• 32.634,93 HL alcool pur reprezentând cantitatea de alcool etilic scutit de la plata accizelor pentru că a fost denaturat şi utilizat pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman (alcool sanitar) precum şi alcool etilic utilizat pentru producerea oţetului cu codul NC 2209

• 707,13 HL alcool pur reprezentând cantitatea de alcool etilic scutit de la plata accizelor fiind complet denaturat, utilizat pentru alcoolul tehnic.

Pentru aceste cantităţi nu s-a calculat acciză nici în cursul anului anterior şi, în consecinţă, nu pot fi incluse în calculul garanţiei aferente plăţii accizelor.

Valoarea accizei aferente ieşirilor de produse accizabile din antrepozitele S.C. A. S.A. aferente anului 2018 este următoarea: 5886,75 HL alcool pur x 3411,15 RON = 20.080.587,26 RON.

Valoarea accizelor aferente produselor accizabile realizate în antrepozitele S.C. A. S.A. anul precedent este valoarea accizelor instituite în sarcina A. S.A. în cursul anului 2018, respectiv de 18.560.912 RON.

Conform prevederilor H.G. nr. 1/2016, pentru antrepozitarul autorizat pentru producţie, nivelul garanţiei se actualizează în funcţie de ieşirile de produse accizabile din anul precedent, care nu poate fi mai mică de 6% din valoarea accizelor aferente produselor accizabile realizate în anul precedent.

Prin comparaţie între valoarea accizei aferente ieşirilor de produse accizabile din antrepozitele S.C. A. S.A în anul 2018 - 20.080.587,26 RON şi valoarea accizelor aferente produselor accizabile realizate în antrepozitele S.C. A. S.A. anul 2018 -18.560.912 RON, rezultă că valoarea mai mare este cea a accizei aferente ieşirilor de produse accizabile din antrepozitele S.C. A. S.A în anul 2018 - 20.080.587,26 RON, iar garanţia aferentă acestei valori este de 20.080.587,26 RON x 6% = 1.204.835,24 RON.

În concluzie, nivelul garanţiei care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile la S.C. A. S.A. este de 1.204.835,24 RON, astfel că garanţia calculată de pârâtă prin Decizia nr. 02/21.01.2019, în valoare de 10.236.638 RON, este nelegală ca urmare a faptului că pârâta a luat în calcul şi cantităţile de alcool destinat producţiei de alcool sanitar şi oţet alimentar (32.634,93 x/abs), precum şi cantităţile de alcool destinat producţiei de alcool tehnic (707,13HL alcool pur), cantităţi care reprezintă produse care beneficiază de scutire directă de la plata accizei în temeiul art. 397 Codul fiscal.

Pentru dovedirea faptului că aceste produse sunt scutite de la plata accizelor şi de la constituirea garanţiei, reclamanta a depus în probaţiune şi autorizaţiile de utilizator final emise de ANAF - Direcţia Generală a Vămilor.

În consecinţă, instanţa de fond în mod corect a apreciat că actele administrative în litigiu sunt nelegale şi sub acest aspect.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare Înalta Curte are în vedere următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, instanţa de fond în mod corect a constatat că prin aspectele de nelegalitate învederate de reclamantă prin cererea de suspendare - faptul că organele vamale au calculat garanţie şi pentru cantităţile de alcool etilic utilizate pentru producţia de produse neaccizabile (oţet şi alcool sanitar) contrar prevederilor art. 397 Codul fiscal şi faptul că garanţia instituită în sarcina societăţii depăşeşte valoare maximă prevăzută de lege pentru un antrepozitar autorizat, se face dovada unor împrejurări de fapt şi de drept de natură a înlătura prezumţia de legalitate a actului administrativ atacat.

Referitor la condiţia pagubei iminente, instanţa de fond de asemenea a apreciat în mod corect că prin executarea actelor administrative atacate s-ar crea societăţii reclamante o situaţie financiară nefavorabilă care ar putea duce la imposibilitatea continuării activităţii, suma ce se impune a fi executată fiind foarte mare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

Înalta Curte obligă recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca pentru Biroul Vamal de Interior Gr. I Bihor la plata sumei de 468,33 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către pârâta S.C. A..

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca pentru Biroul Vamal de Interior Gr. I Bihor împotriva sentinţei nr. 130/CA din 16 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca pentru Biroul Vamal de Interior Gr. I Bihor la plata sumei de 468,33 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către pârâta S.C. A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.