Appeal against refusal to promote clerks and pay salary differences dismissed

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal (ca efect al declinării de la Curtea de Apel Bucureşti), reclamantele A., B., C. şi D. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei, Ministerul de Justiţie şi Curtea de Apel Suceava:

- obligarea Ministrului Justiţiei, să recunoască şi să valideze examenul organizat în data de 24.11.2018 şi să emită Ordinul privind aprobarea statelor de funcţii ale Curţii de Apel Suceava, în sensul luării în considerare şi a funcţiilor de grefieri arhivari cu studii superioare, conform rezultatelor examenului organizat în cadrul Curţii de Apel Suceava la data de 24.11.2018, conform listelor cu rezultatele finale ale examenului, publicate pe portalul Curţii;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava, prin Preşedintele instanţei, să emită decizii de modificare a încadrării personalului, conform rezultatelor examenului organizat în cadrul Curţii de Apel Suceava în data de 24.11.2018 şi promovat de petenţi;

- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava să le achite diferenţele salariale dintre salariile cuvenite conform funcţiei promovate prin concurs şi salariile efectiv plătite, de la momentul definitivării rezultatelor concursului şi până în prezent, actualizate la momentul plăţii cu dobânda legală, precum şi obligarea pârâţilor să plătească pe viitor salariul cuvenit conform funcţiei promovate, pentru salariaţii grefieri-arhivari în cadrul Curţii de Apel Suceava, reclamanţi în cauză;

- obligarea pârâţilor, eventual, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 113/2020 din 2 decembrie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministrului Justiţiei, excepţie invocată din oficiu şi a respins în consecinţă acţiunea formulată de către reclamantele A., B., C. şi D. împotriva acestui pârât; a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Justiţiei în privinţa capătului de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale şi a respins în consecinţă acest capăt de cerere formulat de către reclamantele A., B., C. şi D. în contradictoriu cu acest pârât, a respins în rest acţiunea reclamantelor A., B., C. şi D. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi Curtea de apel Suceava, ca nefondată.

3. Recursul

Împotriva sentinţei nr. 113/2020 din 2 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamantele A., B., C. şi D., invocând critici ce pot fi subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurentele - reclamante au arătat că, în calitate de salariaţi ai Tribunalului Botoşani, au participat la examenul de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare, examen organizat de Curtea de apel Suceava la data de 24 noiembrie 2018 şi, deşi au obţinut medii care le permit promovarea, Ministerul Justiţiei refuză să dispună măsurile administrative necesare încadrării în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, refuzul fiind materializat prin Adresa nr. x/20.12.2018.

Au susţinut că, potrivit art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei.

În opinia recurentelor, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul Ministerului Justiţiei de a da curs favorabil cererii recurenţilor este unul nejustificat prin raportare la argumentele expuse. Astfel, motivarea acestuia are în vedere numai faptul că ocuparea funcţiilor deţinute de reclamanţi s-a putut realiza în momentul încadrării şi pentru persoane cu studii medii. Însă, solicitarea recurentelor nu vizează îndeplinirea cerinţelor de studii la momentul încadrării, ci are în vedere o situaţie complet diferită, respectiv cea a promovării.

Prin urmare, refuzul Ministerului Justiţiei de a modifica statele de funcţii este unul total nejustificat şi emis cu exces de putere.

După modificarea dispoziţiilor Legii nr. 567/2004, în sensul reglementării condiţiei studiilor superioare pentru numirea în funcţiile de grefier arhivar, persoanele care ocupă aceste funcţii şi au absolvit studii superioare pot susţine examenul de promovare în funcţiile de grefier cu studii superioare, urmând a fi încadraţi potrivit Legii nr. 153/2017.

Apreciază recurentele ca fiind necesară modificarea statutului grefierilor prin eliminarea funcţiei de grefier cu studii medii, altfel nu are sens necesitatea studiilor superioare pentru încadrarea într-o funcţie de grefier cu studii medii; doar după aceea se va putea organiza un concurs pentru promovare; ministerul face abstracţie că recurenţii au studii superioare şi au participat la un concurs de promovare.

Recurentele au mai susţinut că nu există de lege lata nicio normă care să condiţioneze organizarea examenului de promovare (în speţă cel organizat de Curtea de Apel Suceava) de emiterea unui aviz conform ori unei aprobări prealabile din partea Ministerului Justiţiei.

Ministerul Justiţiei nu a ataşat refuzului de a transforma statele de funcţii niciun fel de justificare, cu excepţia temeiului legal; ori, actele administrative trebuie motivate, în fapt şi în drept, de o manieră rezonabilă, motivarea actelor administrative reprezentând o garanţie împotriva arbitrariului şi tinde la consolidarea încrederii cetăţenilor în autorităţile publice.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, precum şi ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Astfel, din analiza pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reţine, în acord cu judecătorul fondului, că nu trebuie confundate sintagmele încadrare în funcţie şi stabilirea salariului aferent funcţiei.

Este adevărat că în aplicarea principiului simetriei actului juridic transformarea posturilor se aprobă de ministrul justiţiei în urma modificării statelor de funcţii, prin ordin deoarece acesta are competenţa aprobării respectivelor state de funcţii în baza art. 135 din Legea nr. 304/2004, republicată şi modificată, conform căruia:

"Statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei."

Însă, un astfel de act administrativ poate fi emis numai cu observarea următoarelor texte de lege:

Art. 31 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, potrivit căruia "Încadrarea şi promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcţii, grade sau trepte profesionale se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz."

Art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, modificată:

"(1) Poate fi numită în funcţia de grefier arhivar, grefier registrator, agent procedural, aprod sau şofer persoana care are studii medii şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a) - d)."

Din examinarea coroborată a acestor două texte de lege rezultă că promovarea reclamantelor pe funcţie se face în conformitate cu reglementarea pertinentă din Statutul personalului auxiliar - Legea nr. 567/2004 - care Statut impune ca unică condiţie de studii studiile medii, ceea ce înseamnă că pentru încadrarea pe posturile ocupate de reclamanţi sunt necesare şi suficiente studiile medii, deoarece complexitatea atribuţiilor acestor posturi este una redusă care nu necesită studii superioare.

În absenţa unei reglementări exprese în Statutul propriu - Legea nr. 567/2004 - a studiilor superioare drept condiţie a încadrării grefierilor arhivari, astfel cum este reglementată, de exemplu, în cazul grefierilor în art. 33 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 567/2004, modificată, nu se poate promova în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, chiar dacă grefierul arhivar încadrat cu studii medii a absolvit studii superioare juridice şi a susţinut şi promovat examenul de promovare corespunzător deoarece legal postul nu poate fi transformat în sensul solicitat de reclamanţi, întrucât s-ar adăuga la lege.

Reglementarea în cuprinsul Legii nr. 153/2017 - în Anexa V Cap. II - a salarizării pe studii superioare a funcţiilor reclamanţilor nu constituie un argument în sprijinul obţinerii promovării în litigiu deoarece, în lipsa unei dispoziţii exprese, o normă de salarizare dintr-o lege generală nu poate modifica o normă specială, de încadrare pe post, dintr-o lege specială - Statut profesional, cum este Legea nr. 567/2004.

În concluzie, ceea ce se regăseşte reglementat în Anexele Legii-cadru nr. 153/2017 este salariul, stabilit prin raportare la funcţia deţinută, iar nu funcţia, condiţiile de încadrare pe o anumită funcţie ori modalitatea în care ordonatorul de credite îşi stabileşte necesarul de funcţii şi personal în cadrul autorităţii/instituţiei pe care o coordonează.

Încadrarea în funcţie, pe de altă parte, ca şi promovarea în funcţie reprezintă evaluarea de către autoritatea/instituţia competentă a competenţelor specifice ale angajatului/funcţionarului, prin raportare la cerinţele postului ocupat de acesta, această operaţiune de evaluare/verificare neavând nicio legătură cu salariul aferent postului.

Din acest motiv, cu privire la condiţiile de încadrare pe o anumită funcţie sau de promovare în funcţie art. 31 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 dispune că încadrarea şi promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcţii, grade sau trepte profesionale se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz.

În consecinţă, stabilirea salariului de funcţie în temeiul prevederilor din Anexele Legii-cadru nr. 153/2017 reprezintă doar o operaţiune secundară, ulterioară celei de încadrare pe funcţie/promovare în funcţie, aflată în legătură directă cu aceasta.

Pe cale de consecinţă, nu se poate susţine în mod valid că reglementările Legii salarizării sunt de natură a înlătura de la aplicare ori de a completa prevederi din acte normative anterioare, referitoare la condiţiile necesare încadrării/promovării în funcţie, dat fiind că acestea din urmă au un domeniul de aplicare diferit, reprezentând acte normative speciale ce reglementează încadrarea/promovarea, iar nu salarizarea.

Or, potrivit art. 67 din Legea nr. 24/2000:

"(1) În cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite. (…) (3) Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres".

În conţinutul Legii-cadru nr. 153/2017 nu există menţiuni privind abrogarea dispoziţiilor din legile speciale referitoare la condiţiile de încadrare/promovare în funcţie, astfel că, inclusiv în ipoteza în care prin Anexele sale actul prevede condiţii de salarizare pentru funcţii care nu sunt prevăzute în legile speciale/statute, nu se poate conchide în sensul că aceste menţiuni sunt de natură a modifica/a completa norma specială cu funcţiile la care face referire.

În plus, autorităţile/instituţiile publice nu au obligaţia de a prevedea în statul de funcţii şi personal toate funcţiile reieşite din Anexele Legii-cadru nr. 153/2017, acestea fiind stabilite de fiecare ordonator de credite prin raportare la specificul activităţii şi la necesarul de personal şi în acord cu prevederile art. 31 alin. (2) din Lege.

Pe cale de consecinţă, faptul că în Anexa VII a Legii-cadru nr. 153/2017 există menţiuni cu privire la modul de calcul al salariului aferent postului de grefier cu studii superioare nu este de natură a conduce la concluzia că ordonatorul principal de credite are obligaţia de a modifica statul de funcţii şi personal prin crearea de posturi noi, pe lângă cele existente, de grefier arhivar cu studii superioare.

Altfel spus, reglementarea drepturilor aferente unor posturi noi, salarizate potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, nu obligă ordinatorul de credite (în speţă ordonatorii de credite principal şi secundar) la adoptarea de acte administrative unilaterale prin care să înfiinţeze aceste noi posturi, dacă nu apreciază că acestea îi sunt necesare, o astfel de modificare putând fi dispusă în orice caz doar în acord cu normele statutare, respectiv cu respectarea Legii nr. 567/2004.

Relevante sunt şi dispoziţiile art. 135 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea juridică, republicată, potrivit cărora "(1) Statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei. (2) Majorarea sau reducerea schemelor de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă cu avizul conform al secţiilor corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, prin ordin al ministrului justiţiei".

Legea conferă, aşadar, ordonatorului principal de credite un drept de apreciere asupra oportunităţii modificării statelor de funcţii şi personal pentru curţile de apel şi instanţele din subordine, astfel că simpla organizare a acestui concurs de către o curte de apel nu este de natură a înlătura acest drept de apreciere cu privire la necesitatea operării acestor modificări.

În sfârşit, Hotărârea CSM nr. 181/2007 a fost adoptată pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului ori examenului pentru definitivare în funcţie, promovare în grade sau trepte profesionale superioare ori din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, precum şi în funcţii de execuţie a personalului auxiliar de specialitate la instanţe şi parchete superioare, constituind temei pentru promovarea grefierilor din categoria celor cu studii medii în categoria celor cu studii superioare, aşa cum este înţeleasă noţiunea potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, ce face distincţie între funcţia de grefier şi funcţiile de grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT.

Pe cale de consecinţă, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că refuzul Ministrului Justiţiei de emitere a ordinului prevăzut de art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată şi modificată, este justificat.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că pârâtul Ministerul Justiţiei nu a acţionat cu exces de putere, ci în limitele legii şi cu respectarea dispoziţiilor exprese ale art. 31 din Legea-cadru nr. 153/2017 rap. la art. 38 din Legea nr. 567/2004, refuzul acestuia de emitere a ordinelor de modificare a statelor de funcţii şi personal fiind în acord cu prevederile legale relevante.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantelor de obligare a pârâtei Curtea de Apel Suceava la emiterea deciziilor de încadrare pe noile funcţii, Înalta Curte observă că potrivit art. 39 din Legea nr. 567/2004 "Grefierii arhivari, grefierii registratori, agenţii procedurali, aprozii şi şoferii sunt numiţi prin decizie de către preşedinţii curţilor de apel sau, după caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă acestea în a căror circumscripţie teritorială urmează să îşi desfăşoare activitatea".

Numirea prin decizie a grefierilor arhivari se realizează însă potrivit aceluiaşi art. 38 alin. (1) din actul normativ, potrivit căruia "poate fi numită în funcţia de grefier arhivar, grefier registrator, agent procedural, aprod sau şofer persoana care are studii medii şi îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a)-d)".

Statutul personalului auxiliar nu prevede numirea pe postul de grefier arhivar cu studii superioare, o astfel de numire putând avea loc doar după modificarea prevederilor Statutare, prin completarea acestora cu noua funcţie la care face referire Anexa nr. VII a Legii-cadru nr. 153/2017 şi după modificarea corespunzătoare a statelor de funcţii şi personal, neexistând aşadar temei legal pentru ca pârâta Curtea de Apel Suceava să procedeze la emiterea deciziilor de numire.

Soluţia instanţei de fond este corectă şi în ceea ce priveşte cererea reclamantelor având ca obiect plata diferenţelor de drepturi salariale, având în vedere caracterul accesoriu al acestei cereri, respectiv faptul că diferenţele de drepturi salariale ar fi rezultat doar în ipoteza în care s-ar fi dispus obligarea pârâţilor la modificarea statelor de funcţii şi la emiterea deciziilor de numire pe noile posturi, cererea formulată în acest sens fiind însă respinsă.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă analizarea, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C. şi D. împotriva sentinţei nr. 113/2020 din 2 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 februarie 2022.