Incompatibility of local councilor with board membership in county-owned company regardless of local seat or branch under Law 161/2003

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.08.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/07.08.2020.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin raportul de evaluare contestat s-a susţinut că a încălcat dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, reţinându-se că în perioada în care a avut calitatea de consilier local al municipiului Câmpia Turzii, a avut şi calitatea de administrator-membru al Consiliului de administraţie în cadrul S.C. B. S.A., societate având ca acţionar unic Consiliul Judeţean Cluj. Astfel, a considerat reclamantul, pârâta a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 150 din data de 30 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi anulării Raportului de evaluare nr. x/07.08.2020.

În dezvoltarea recursului promovat recurentul-reclamant a susţinut, în contextul unei succinte expuneri a situaţiei de fapt, că hotărârea de fond cuprinde motive străine de natura cauzei şi este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, a arătat că în susţinerea cererii sale a invocat greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în opinia sa în mod eronat reţinând prima instanţă că nu este necesar să existe un conflict de interese între funcţia de consilier local şi aceea de membru în consiliul de administraţie al societăţii comerciale menţionate. Dimpotrivă, apreciază că pentru a exista conflict de interese este necesar ca regia autonomă sau societatea comercială să aibă, fie sediul, fie o filială pe raza administrativ-teritorială a unităţii administrative unde a avut calitatea de consilier local.

Ca urmare, lipsa acestei condiţii împiedică existenţa unui conflict între atribuţiile sale de consilier local şi acela de membru în consiliul de administraţie aflat în subordinea Consiliului local din care face parte, aceasta fiind şi interpretarea dată de instanţa supremă în jurisprudenţa sa în materie, la care a făcut trimitere în cuprinsul cererii de recurs.

În continuare recurentul a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, sub acest aspect afirmând că funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu exercitarea funcţiilor de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, de interes judeţean ori înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului judeţean sau la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, de interes naţional, care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă, cu excepţia reprezentanţilor în adunarea generală a acţionarilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, a membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială respectivă deţine participaţie, în cazul consilierului local; respectiv la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, de interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local, precum şi la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, de interes naţional, care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă, cu excepţia reprezentanţilor în adunarea generală a acţionarilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, a membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială respectivă deţine participaţie, în cazul consilierului judeţean.

Întrucât a fost numit în calitate de membru în Consiliul de administraţie al S.C. B. S.A., societate comercială aflată în subordinea Consiliului Judeţean Cluj, în interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, nu se poate reţine că ar exista un caz de incompatibilitate sau conflict de interese, deoarece societatea la care a avut calitatea de membru în consiliul de administraţie nu avea sediul şi nici filială în Unitatea Administrativ-Teritorială Câmpia Turzii, iar aceasta nu a avut în perioada 2017-2020 nicio relaţie cu societatea comercială unde a avut calitatea de membru în consiliul de administraţie.

În opinia recurentului, pentru a exista caz de incompatibilitate, ar trebui ca această calitate de membru în consiliul de administraţie să vină în conflict cu exercitarea atribuţiilor de consilier local al municipiului Câmpia Turzii. Totodată, a susţinut că unitatea administrativ-teritorială nu are calitatea de acţionar al S.C. B. S.A., nu are şi nu a avut niciodată relaţii cu această societate comercială şi, prin urmare, calitatea sa de consilier local nu poate veni în conflict cu aceea de administrator.

Astfel, rolul normei juridice este acela de a reglementa relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu, activitate care nu se poate realiza în condiţiile îndeplinirii unor acte cu încălcarea principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice.

De asemenea, incriminarea nu urmăreşte sancţionarea unor situaţii în care sunt încălcate normele legale ce conferă temei şi justificare obţinerii unor foloase materiale, ci, a situaţiilor în care exercitarea imparţială a atribuţiilor consilierului local ar putea fi afectată, având în vedere că funcţiile deţinute în stare de incompatibilitate se influenţează sau se pot influenţa reciproc, funcţia publică nemaiputând fi exercitată în condiţii de obiectivitate şi imparţialitate, fiind astfel vătămat principiul supremaţiei interesului public.

Concluzionând, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului cu consecinţa admiterii cererii şi anulării raportului de evaluare atacat, având în vedere că exercitarea atribuţiilor sale de administrator la societatea comercială nu poate influenţa în niciun fel deciziile luate în calitate de consilier local.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată la data de 14.01.2021, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neformularea unor critici de nelegalitate, considerând aceasta că au fost reluate argumentele din cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică. În esenţă, a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente în cauză, constatând legalitatea actului administrativ contestat sub aspectul existenţei stării de incompatibilitate reţinute.

La termenul de dezbateri din data de 13 ianuarie 2022, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, apreciind că recurentul a formulat critici care se pot circumscrie motivelor de casare invocate şi a reţinut spre soluţionare recursul pe fondul acestuia.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de criticile invocate de parte, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., şi de apărările formulate de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

5.1. Astfel cum rezultă din argumentele expuse la pct. 3 din prezenta decizie, reclamantul a criticat sentinţa de fond, în principal din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Potrivit textului de lege invocat: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În literatura de specialitate s-a precizat că, deşi la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare, şi anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un atare motiv de casare se justifică prin faptul că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

În speţă, recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea de fond cuprinde motive străine de natura cauzei, aspect ce ar rezulta din împrejurarea că, deşi în sprijinul cererii sale a arătat că s-a reţinut în mod nelegal că ar fi încălcat dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, prin sentinţa recurată instanţa de fond a arătat că nu este necesar să existe un conflict de interes între funcţia de consilier local şi aceea de membru în consiliul de administraţie. Totodată, a susţinut recurentul, pentru a exista conflict de interese este necesar ca regia autonomă sau societatea comercială să aibă fie sediul, fie o filială pe raza administrativ-teritorială a unităţii administrative unde acesta avea calitatea de consilier local, în lipsa acestei condiţii neputând fi reţinută existenţa cazului de incompatibilitate.

Observând textul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României şi hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

Circumstanţiind aspectele de ordin teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o justă analiză a susţinerilor părţilor şi a răspuns argumentelor acestora, expunând în mod logic şi gradual considerentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Astfel, este de observat că motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, sub acest aspect Înalta Curte constatând că, în realitate, susţinerile recurentului-reclamant referitoare la analizarea de către prima instanţă a situaţiei de incompatibilitate prin raportare la dispoziţiile legale incidente, reflectă dezacordul părţii în privinţa argumentelor ce au stat la baza soluţiei pronunţate de prima instanţă, fără a susţine motivul de casare invocat.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este fondat. Împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu poate conduce la incidenţa motivului de nelegalitate referitor la nemotivarea hotărârii, deoarece acest text de lege se referă la pronunţarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, ipoteză care, aşa cum s-a arătat, nu se verifică în speţă, partea neindicând în concret motivele pretins a fi străine de natura cauzei, pe care le conţine hotărârea atacată.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de către recurentul-reclamant pe această cale s-ar putea reţine că partea a invocat, eventual, o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, aspecte ce vor fi verificate şi analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă ipoteza că hotărârea recurată ar fi nemotivată nu poate fi primită.

5.2. Aşadar, procedând la verificarea sentinţei de fond şi din perspectiva criticilor recurentului-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., constată că nici acest motiv de casare nu este incident în cauză, criticile formulate de parte sub acest aspect fiind, de asemenea, nefondate.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente.

În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod greşit normele de drept aplicabile în speţă în materie de incompatibilităţi. Concret, partea a susţinut interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Cât priveşte contextul factual, se reţine că prezentul demers judiciar vizează solicitarea reclamantului A. de anulare a Raportului de evaluare nr. x/07.08.2020 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, cu consecinţa constatării inexistenţei stării de incompatibilitate reţinute.

În fapt, s-a arătat că la data de 19.07.2017, Agenţia Naţională de Integritate a fost sesizată de către Instituţia Prefectului - Judeţul Cluj, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, în lucrarea nr. x/19.07.2017, cu privire la faptul că reclamantul A., consilier local în cadrul Consiliului Local al municipiului Câmpia Turzii, nu a respectat dispoziţiile legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor întrucât a exercitat simultan, începând cu data de 28.11.2017, funcţiile de consilier local al Municipiului Câmpia Turzii şi administrator-membru al Consiliului de administraţie în cadrul S.C. B. S.A., societate având ca acţionar unic Consiliul Judeţean Cluj.

Prin raportul de evaluare contestat s-a apreciat că persoana verificată nu a respectat dispoziţiile legale privind regimul juridic al incompatibilităţilor, reţinându-se că, în perioada în care a exercitat mandatul de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Câmpia Turzii, şi anume 2016-2020, a participat la deliberarea şi adoptarea H.C.L. Câmpia Turzii nr. 18/23.02.2017 şi H.C.L. Câmpia Turzii nr. 25/23.02.2017 privind S.C. Domeniul Public S.A., societate la care acesta este angajat cu contract individual de muncă, încălcând dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) teza I din Legea nr. 161/2003 şi nerespectând prevederile art. 91 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ.

Raportul menţionat a fost contestat de către persoana evaluată, reclamantul A., fiind criticat pentru nelegalitate exclusiv din perspectiva greşitei interpretări şi aplicări a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. d) teza I din Legea nr. 161/2003.

Soluţionând contestaţia, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate susţinerile reclamantului, reţinând, în esenţă, că acesta a deţinut în acelaşi timp calitatea de consilier local şi pe cea de administrator-membru în consiliul de administraţie al S.C. B. S.A.., societate având ca acţionar unic Consiliul Judeţean Cluj, astfel că în mod corect s-a constatat în cuprinsul raportului de evaluare existenţa stării de incompatibilitate prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. d) teza I din Legea nr. 161/2003.

În esenţă, criticile recurentului-reclamant vizează interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale menţionate, mai exact acesta apreciază că dispoziţiile art. 88 lit. d) din Legea nr. 161/2003 impun ca şi în cazul regiilor autonome şi societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes judeţean, ori înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului judeţean, să fie îndeplinită cerinţa ca aceste regii autonome sau societăţi să aibă sediul sau să deţină filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă, în lipsa acestei condiţii considerând că nu se poate vorbi despre existenţa unui conflict între atribuţiile sale de consilier local şi acelea de membru în consiliul de administraţie al societăţii aflate în subordinea consiliului local din care face parte.

Prima instanţă a reţinut în argumentarea soluţiei pronunţate şi a analizat cauza cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, apreciind, dimpotrivă, că acest text de lege nu face nicio precizare şi nicio distincţie cu privire la sediu, ceea ce înseamnă că starea de incompatibilitate subzistă indiferent de locul unde este sediul sau sunt filialele acestor regii autonome sau societăţi de interes judeţean, înfiinţate/coordonate la nivel judeţean.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a pronunţat hotărârea cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în speţă, raportat la situaţia de fapt reţinută, soluţie pe care, la rândul său, o adoptă ca atare.

Astfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. d) teza I din Legea nr. 161/2003 rezultă că acestea sunt clare şi neechivoce, necondiţionând existenţa stării de incompatibilitate şi de alte condiţii, precum funcţionarea efectivă sau nu a regiei autonome sau a societăţii de interes judeţean, de obţinerea sau nu de venituri în concret de către acestea sau de sediul, respectiv filialele acestor regii autonome sau societăţi de interes judeţean, pentru a fi incidentă norma legală specifică şi a se reţine starea de incompatibilitate, fiind suficient să existe un cumul de funcţii sau de calităţi care să fie dintre cele prevăzute expres de lege.

În acest context, având în vedere că reclamantul a deţinut în acelaşi timp calitatea de consilier local şi pe aceea de administrator-membru al Consiliului de administraţie al S.C. B. S.A., societate ce avea ca acţionar unic Consiliul Judeţean Cluj, prima instanţă a constatat în mod corect legalitatea raportului de evaluare prin care s-a reţinut încălcarea interdicţiei prevăzute de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.

Cât priveşte critica recurentului-reclamant referitoare la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 87 lit. d) şi a) art. 91 din Legea nr. 161/2003, susţinând acesta că în exercitarea atribuţiilor de administrator la societatea comercială în discuţie nu poate influenţa în niciun fel deciziile luate în exercitarea funcţiei publice de consilier local, care să afecteze imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, deoarece unitatea administrativ-teritorială unde are calitatea de consilier local nu este acţionar al societăţii S.C. B. S.A. şi nu are şi nu a avut relaţii cu această societate, Înalta Curte reţine că alegaţiile părţii formulate din această perspectivă nu se verifică în speţă, întrucât reflectă propriul demers interpretativ al legii în vederea obţinerii soluţiei favorabile pretinse, fără a susţine însă motivul de nelegalitate invocat.

Articolul 88 alin. (1) din Legea 161/2003 prevede că funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes judeţean ori înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului judeţean sau la regiile autonome şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă,.(. . . . . . . . . . . .).

Din interpretarea sistematică a prevederilor legale enunţate rezultă cu puterea evidenţei că voinţa legiuitorului a fost aceea de a prevedea în mod alternativ situaţia în care funcţia alesului local este la regiile autonome şi societăţile de interes judeţean, înfiinţate/coordonate la nivel judeţean, fără a face vreo distincţie din această perspectivă, şi societăţile, regiile autonome de interes naţional ce au sediul sau deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială în discuţie, sub acest aspect prima instanţă reţinând în mod corect legalitatea raportului de evaluare supus controlului instanţei de contencios administrativ.

Potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, forma în vigoare în perioada de referinţă, "Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

În temeiul acestor prevederi legale, recurentul-reclamant avea obligaţia de a renunţa la una dintre calităţile care determină starea de incompatibilitate, însă, în pofida acestei obligaţii, recurentul a exercitat concomitent funcţia de consilier local şi pe aceea de administrator-membru al Consiliului de administraţie al S.C. B. S.A. şi după expirarea termenului legal în care acesta putea să renunţe la una dintre calităţile care determină existenţa stării de incompatibilitate.

În cauză, se reţine că în perioada 2016-2020 reclamantul A. a exercitat mandatul de consilier local al municipiului Câmpia Turzii, judeţul Cluj, în aceeaşi perioadă, mai exact începând cu data de 28.11.2017, exercitând şi funcţia de administrator-membru în Consiliul de administraţie al S.C. B. S.A., al cărei acţionar unic este Consiliul Judeţean Cluj, aspecte necontestate în cauză.

Ceea ce contestă însă recurentul-reclamant este faptul că pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi, implicit, instanţa de fond, au interpretat în mod greşit prevederile art. 88 lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin raportare la reţinerea eronată a stării de incompatibilitate în condiţiile în care, pe de o parte sediul societăţii respective nu se află în unitatea administrativ-teritorială Câmpia Turzii şi nici nu are filială pe raza acesteia, iar, pe de altă parte, în exercitarea atribuţiilor de administrator la societatea comercială în discuţie nu poate influenţa în niciun fel deciziile luate în exercitarea funcţiei publice de consilier local, care să afecteze imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, deoarece unitatea administrativ-teritorială unde are calitatea de consilier local nu este acţionar al societăţii B. S.A. şi nu are şi nici nu a avut relaţii cu această societate.

Susţinerile recurentului-reclamant sunt nefondate, instanţa de control judiciar reţinând sub acest aspect că nu poate constitui cauză de înlăturare a stării de incompatibilitate împrejurarea că sediul societăţii la care a avut calitatea de administrator-membru al consiliului de administraţie nu se află în unitatea administrativ-teritorială Câmpina Turzii, câtă vreme legiuitorul nu a prevăzut o asemenea distincţie în cazul acestor societăţi de interes judeţean.

În al doilea rând, nici susţinerea recurentului-reclamant conform căreia, în exercitarea atribuţiilor de administrator la societatea comercială în discuţie, nu poate influenţa în niciun fel deciziile luate în exercitarea funcţiei publice de consilier local, care să afecteze imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, în considerarea faptului că unitatea administrativ-teritorială unde are calitatea de consilier local nu este acţionar al societăţii S.C. B. S.A. şi nu are şi nici nu a avut relaţii cu această societate, nu poate constitui cauză de înlăturare a stării de incompatibilitate, câtă vreme intenţia legiuitorului în adoptarea dispoziţiilor legale incidente în speţă a fost aceea de a asigura transparenţa în exercitarea demnităţilor publice şi combaterea corupţiei, independent de dovedirea acestor aspecte, interdicţia legală în discuţie fiind una absolută, iar constatarea existenţei acesteia necondiţionată de aspectele invocate.

Aşadar, textul de lege în temeiul căruia s-a stabilit starea de incompatibilitate nu condiţionează în sensul desfăşurării efective de activităţi în cadrul societăţilor comerciale, interzicând cumulul de calităţi, necondiţionat de activitatea depusă de societate sau de încheierea unor contracte cu instituţii publice, astfel încât nu prezintă relevanţă în cauză nici aspectele părţii referitoare la imposibilitatea exercitării de influenţe datorită deţinerii acestor funcţii.

Nu sunt relevante în sensul interpretării propuse de către recurentul-reclamant nici considerentele Deciziilor nr. 5733/2013 şi 6358/2013 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, evocate de parte în cuprinsul cererii de recurs, deoarece premisele speţei sunt diferite.

În consecinţă, contrar raţionamentului recurentului-reclamant, pe care nu îl împărtăşeşte, Înalta Curte reţine că voinţa legiuitorului în adoptarea Legii nr. 161/2003 nu a fost reglementarea incompatibilităţii consilierilor locali şi judeţeni de a exercita funcţiile expres prevăzute în art. 88 alin. (1) lit. d), prin care şi aceea de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, de interes judeţean, doar în ipoteza în care aceasta are sediul sau deţine filiale în unitatea administrativ-teritorială sau doar în condiţiile în care unitatea administrativ-teritorială unde are calitatea de consilier local nu este acţionar al societăţii respective şi nu are şi nici nu a avut relaţii cu această societate.

Interpretarea pe care şi-a întemeiat recurentul-reclamant apărarea referitoare la sediul societăţii comerciale unde a avut calitatea de administrator-membru al consiliului de administraţie, vizează exclusiv situaţia regiilor autonome şi societăţilor de interes naţional, reglementată în teza a II-a a art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, ipoteză ce nu îşi găseşte aplicabilitatea în speţă.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că scopul legiuitorului în adoptarea dispoziţiilor legale incidente în speţă este, aşa cum s-a arătat, acela de a asigura transparenţa în exercitarea demnităţilor publice şi combaterea corupţiei, independent de aceste aspecte, astfel încât criticile părţii recurente aduse sentinţei de fond din această perspectivă vor fi înlăturate.

Totodată, se impune a se observa că regimul juridic privind incompatibilităţile este expres prevăzut de cadrul normativ incident în materie, prin interzicerea deţinerii simultane a două calităţi expres prevăzute de lege, iar art. 88 alin. (1) lit. d) teza I din Legea nr. 161/2003 reglementează o situaţie specială de incompatibilitate, interzicând deţinerea funcţiei de consilier local şi a unei alte funcţii expres prevăzute, cum ar fi aceea de membru în consiliul de administraţie al unei societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, de interes judeţean, situaţie demonstrată în speţă.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că în cauză nu s-au conturat elemente de nelegalitate a actului administrativ contestat, şi anume Raportul de evaluare nr. x/07.08.2020 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, argumentele expuse de către recurentul-reclamant în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea hotărârii instanţei de fond, întrucât aceasta a fost motivată cu respectarea rigorilor prevăzute de lege şi a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în speţă.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de toate considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 150 din 30 octombrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.