Salarization of IT specialists under Law No. 153/2017: prosecution appeal declared null for insufficient motivation, leaving salary payment judgment in force

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 3 septembrie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a solicitat:

- anularea în parte a deciziei nr. 61/06.06.2018 emise de pârât;

- obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii de salarizare prin care să stabilească drepturile salariale cuvenite reclamantului, ca urmare a acordării sumei compensatorii prevăzute de art. 38 alin. (6)1 din Legea nr. 153/2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1797 din 22 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti:

(i) a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca rămase fără obiect;

(ii) a admis acţiunea modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti;

(iii) a anulat în parte decizia nr. 61/06.06.2018 emisă de pârât, în ceea ce priveşte drepturile salariale cuvenite reclamantului pe perioada 01.05.2018 - 14.05.2018;

(iv) a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să stabilească drepturile salariale cuvenite reclamantului pe perioada 01.05.2018 - 14.05.2018, la nivelul celor din februarie 2018, ca urmare a acordării sumei compensatorii prevăzute de art. 38 alin. (6)1 din Legea nr. 153/2017.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii menţionate la punctul I.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâtul îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.

Motivarea recursului nu cuprinde argumente referitoare la sentinţa atacată, respectiv critici efective la adresa soluţiei instanţei de fond şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta, pârâtul menţionând succint că soluţia primei instanţe este consecinţa aplicării greşite a normelor de drept material având ca obiect de reglementare salarizarea specialiştilor IT. Or, o astfel de critică generică, fără prezentarea unor contraargumente la considerentele sentinţei atacate, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerinţa motivării recursului.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece pârâtul nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 1797 din data de 22 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.