Negative jurisdictional conflict resolved: road-use toll refund action assigned to tribunal for first-instance adjudication.

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, în data de 25.11.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, aceştia să fie obligaţi să-i restituie taxa de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România (rovinieta) achitate pentru cele două autoturisme proprietate personală(având seriile şasiu x, respectiv x), pentru ultimii 3 ani - sumele datorate urmând a fi reactualizate în raport de rata inflaţiei, până la momentul restituirii efective. De asemenea, reclamantul a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi să-l scutească de la plata taxei anterior menţionată, "în continuare", pentru autoturismele aflate în proprietate - ca o consecinţă a nerespectării normelor europene.

Prin sentinţa civilă nr. 3237/14 mai 2021, Tribunalului Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, în data de 24.06.2021.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 1420/14.09.2021 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Dolj a avut în vedere capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâţilor de a-l scuti de reclamant, "în continuare", de obligaţia de plată a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier pentru autoturismele deţinute în proprietate, apreciind că trebuie considerat drept un litigiu prin care se solicită unor autorităţi publice centrale să adopte acte administrative prin care să dispună ca, în viitor, în ciuda existenţei unui act normativ (O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier) care instituie obligativitatea achitării unui tarif pentru proprietarii de autovehicule care utilizează reţeaua de drumuri naţionale din România, reclamantul să fie scutit de obligaţia de a plăti respectiva taxă.

Or, este incontestabil că o astfel de solicitare - referitoare la emiterea unui act administrativ cu caracter individual de către o autoritate centrală -, trebuie soluţionată de către secţia contencios administrativ şi fiscal a unei Curţi de Apel, nefiind de competenţa Tribunalelor.

Prin sentinţa nr. 374 din data de 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa acestă hotărâre, Curtea de Apel a reţinut că tariful de utilizare se încadrează în noţiunea de "taxă" în sensul art. 10 din Legea 554/2004, iar pe de altă parte, ambele capete ale cererii, evaluabile în bani, vor fi supuse analizei din perspectiva refuzului nejustificat de soluţionare al cererii. De asemenea, din cuprinsul cererii nu rezultă că instanţa ar fi fost investită cu un capăt de cerere privind obligarea la emiterea unui act administrativ.

3. Soluţia Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează obligarea pârâţilor Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. si Ministerul Finanţelor Publice la restituirea taxei de utilizare a reţelei de drumuri naţionale pe ultimii trei ani pentru cele două autoturisme deţinute, precum şi scutirea de la plata taxei în continuare.

Reclamantul s-a adresat pârâtei, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, pentru restituirea tarifului de utilizare si scutirea în continuare de la plata acestuia, fiind comunicat un răspuns la data de 20.11.2020. Nemultumit de acest răspuns, s-a adresat instanţei de judecată în sensul arătat.

Înalta Curte are în vedere faptul că prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Legiuitorul a instituit două criterii pentru stabilirea competenţei materiale în judecarea în fond a cauzelor: criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice şi criteriul valoric. Acesta din urmă este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, delimitând competenţa materială a tribunalului şi a curţii de apel în funcţie de suma în litigiu.

Având în vedere că tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, aşa cum este definit de art. 1 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 15/2002, se încadrează în noţiunea de "taxă" în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi că valoarea sumei solicitate a fi restituite este mai mică de 3.000.000 RON, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa materială de soluţionare revine tribunalului.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Având în vedere faptul că reclamanta are domiciliu mun. Băileşti, jud. Dolj, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Olt, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2022.