Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in administrative tax litigation under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 29.08.2018, sub nr. x/2018, reclamantele A., B. şi C. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale - Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială - Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea adreselor nr. x/16.07.2018, nr. y/16.07.2018 şi nr. w/16.07.2018 emise de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa, prin care le-au fost respinse contestaţiile împotriva deciziilor nr. 1670/14.05.2018, nr. 1669/14.05.2018 şi nr. 1668/14.05.2018 emise de aceeaşi instituţie şi, implicit, anularea acestor decizii, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 709/07.05.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa şi au fost anulate Deciziile nr. 1668/14.05.2018, nr. 1669/14.05.2018 şi nr. 1670/14.05.2018 emise de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa, cu consecinţa stabilirii calităţii reclamantelor de beneficiare ale Decretului-Lege nr. 118/1990. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea având ca obiect anularea adreselor nr. x/16.07.2018, nr. y/16.07.2018 şi nr. t/16.07.2018 emise de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată în cauză şi hotărârea instanţei de recurs

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia definitivă nr. 176/CA din 11 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială - Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 709/07.05.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B. şi C., a fost casată în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a fost respinsă acţiunea ca nefondată şi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

4. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs a declarat recurs intimata-reclamantă C., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei civile de fond nr. 709/07.05.2019 a Tribunalului Constanţa, prin care a fost stabilită calitatea reclamantelor de beneficiare ale Decretului-Lege nr. 118/1990.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate invocate a susţinut, în esenţă, în contextul unei ample expuneri a situaţiei de fapt şi a procedurii desfăşurate în faţa primei instanţe şi a instanţei de recurs, precum şi a dispoziţiilor legale considerate relevante în cauză, că hotărârea instanţei de recurs a fost pronunţată cu nerespectarea regulilor de drept ce reglementează administrarea probelor, precum şi cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale aplicabile situaţiei de fapt menţionate.

De asemenea, partea a susţinut că la pag. 7 din decizia recurată s-a reţinut că se va respinge recursul declarat de pârâtă şi s-a făcut o motivare a respingerii care corespunde realităţii, ceea ce înseamnă că se va menţine hotărârea de la fond, în schimb, instanţa a respins acţiunea reclamantelor, conform următoarelor considerente: "critica de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond este motivată de pârâtă pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. indicându-se motivul de casare potrivit căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material..." pentru ca apoi să menţioneze că admite recursul.

De aceea, reclamanta a considerat că decizia Curţii de Apel Constanţa este nelegală, solicitând casarea acesteia conform argumentelor prezentate pe larg în cererea de recurs.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa s-a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului reclamantei, solicitându-se respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă şi menţinerea deciziei civile nr. 176/11.03.2020 a Curţii de Apel Constanţa ca legală şi temeinică.

Recurenta-reclamantă şi intimatele-reclamante au depus răspuns la întâmpinare şi concluzii scrise, prin care au reiterat susţinerile din cererea de recurs, solicitând respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului şi admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată.

La termenul de dezbateri din data de 13 ianuarie 2022, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, excepţie invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată, urmând să constate inadmisibilitatea recursului reclamantei, în considerarea argumentelor ce succed.

Obiectul cererii de recurs de faţă îl reprezintă decizia civilă nr. 176/CA din data de 11 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia menţionată, definitivă, instanţa învestită cu recursul pârâtei Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială-Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa, a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială - Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 709/07.05.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B. şi C., a casat în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins ca nefondată acţiunea reclamantelor şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege enunţate supra, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, reclamantele A., B. şi C. au formulat critici cu privire la adresele nr. x/16.07.2018, nr. y/16.07.2018 şi nr. w/16.07.2018 emise de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa, prin care le-au fost respinse contestaţiile împotriva Deciziilor nr. 1670/14.05.2018, nr. 1669/14.05.2018 şi nr. 1668/14.05.2018 emise de aceeaşi instituţie. Au solicitat anularea actelor contestate şi recunoaşterea calităţii de beneficiare ale Decretului-Lege nr. 118/1990.

Instanţa de fond, respectiv Tribunalul Constanţa, învestită cu acţiunea în anulare pe calea art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, norme speciale aplicabile în materie, a soluţionat cauza, verificând legalitatea actelor contestate prin prisma dispoziţiilor legale incidente, cuprinse în Decretul-Lege nr. 118/1990.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare în perioada de referinţă, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel", iar alin. (2) din acelaşi text prevede că "Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Aşadar, Tribunalul Constanţa a analizat cauza pe fond şi a pronunţat sentinţa nr. 709/07.05.2019, prin care a dispus anularea Deciziilor nr. 1668/14.05.2018, nr. 1669/14.05.2018 şi nr. 1670/14.05.2018 emise de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa, respingând ca neîntemeiată cererea având ca obiect anularea adreselor nr. x/16.07.2018, nr. y/16.07.2018 şi nr. t/16.07.2018, emise de aceeaşi pârâtă, autoritate publică locală judeţeană, hotărâre care, astfel cum s-a evidenţiat, este supusă recursului la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel competenţă, în speţă Curtea de Apel Constanţa, având în vedere că în materia contenciosului administrativ şi fiscal regula este aceea că recursul se judecă de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

La rândul său, în aplicarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat recursul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa, prin decizia nr. 176/11.03.2020, recurată în cauza de faţă, care este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

În acest context normativ, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 176 din data de 11 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este definitivă, iar recursul promovat de reclamanta C. împotriva acesteia este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Totodată, se reţine că prin jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant faptul că "(…..) sunt supuse recursului acele hotărâri judecătoreşti expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege. Mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituţie prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părţile interesate şi Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege" (Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 913 din 16 decembrie 2014, parag. 24).

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ce formează obiectul prezentului demers judiciar nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind incident principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., în aplicarea căruia va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă. Totodată, în raport de soluţia pronunţată asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, nu se va mai proceda la analizarea excepţiilor invocate de reclamantă în referire la recunoaşterea calităţii acesteia de beneficiară a Decretului-Lege nr. 118/1990, deoarece acestea vizează fondul cauzei, iar prin raportare la respingerea recursului reclamantei ca inadmisibil, analiza acestora ar fi de prisos, fără a avea o finalitate practică.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

În virtutea argumentelor expuse la pct. 6 din prezenta decizie, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, şi va respinge recursul declarat de reclamantă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta C. împotriva deciziei nr. 176/CA din 11 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.