Judicial Inspection Archiving Report: Inadmissibility of Control and Recurrent's Lack of Procedural Interest

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B. şi C. să se pronunţe o hotărâre prin care instanţa să dispună în sensul:

- verificării şi a constatării situaţiei că, sesizarea disciplinară, formulată şi depusă la 02.05.2017, privind pe judecătoarea C., este distinctă, ca obiect şi cadru de cea sesizată Inspecţiei Judiciare, la data de 30.01.2017, chiar dacă priveşte acelaşi dosar nr. x/2016 al Tribunalului Galaţi şi acelaşi judecător;

- constatării că, Inspecţia Judiciară, a soluţionat sesizarea din 30.01.2017, prin rezoluţia de clasare, din 22.02.2017, în cadru lucrării nr. 1092/IJ/51O/DIJ/2O17, având ca obiect declarat şi recunoscut, anume, cu privire la modul în care a fost instrumentat dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Galaţi, astfel că în raport cu sesizarea disciplinară nouă, din 02.05.2017, distinctă ca obiect şi cadru (vizând nerespectarea obligaţiei de redactare a sentinţei dosarului nr. x/2016, în termenul legal de 30 de zile de la pronunţarea soluţiei), nu se îndeplinesc condiţiile măsurii de arhivare şi nu se pot aplica, în mod legal, prevederile art. 17 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie judiciară, sesizării disciplinare datată 02.05.2017;

- anulării măsurii şi a actului de arhivare, în cadrul lucrării nr. x/2017 a sesizării disciplinare, datată 02.05.2017, pentru neîndeplinirea condiţiilor cerute de art. 17 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie judiciară dar şi pentru neîndeplinirea condiţiei de validitate, a Referatului de arhivare din 11.05.2017, pentru lipsa avizării sale, de către şeful direcţiei de inspecţie judiciară, pentru judecători aşa cum impune expres art. 17 alin. (2) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie judiciară;

- obligarea Inspecţiei Judiciare, de a întocmi şi emite, actul de soluţionare pe fond a sesizării disciplinare, datată 02.05.2017 (în urma efectuării cercetărilor prealabile), ulterior înregistrării acesteia, sub un număr nou, în evidenţele instituţiei şi cu aplicarea principiului repartiţiei aleatorii, din care să se excludă, inspectorul judiciar B.;

- pronunţarea motivată şi distinctă, prin actul de soluţionare, astfel emis de către Inspecţia Judiciară, asupra situaţiilor ce au fost reclamate şi indicate legal, ca încadrare la 02.05.2017 şi pentru abaterile prevăzute şi sancţionate, prin art. 99 lit. a), lit. f) cu referire şi la art. 991 alin. (1), din Legea nr. 303/2004;

- pronunţării instanţei şi asupra legalităţii actelor şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza măsurii de arhivare, a sesizării disciplinare din 02.05.2017, ca şi a întocmirii şi emiterii Referatului de clasare corespunzător din 11.05.2017, cu constatarea şi a refuzului nejustificat, de soluţionare, de către Inspecţia Judiciară, a sesizării disciplinare, ce a fost formulată şi datată 02.05.2017;

- acordării şi a cheltuielilor de judecată, ce se vor efectua în cauză;

1.2. Obiectul cererii de lămurire şi completare

La data de 06.12.2018 reclamantul A. a formulat cerere de lămurire şi completare a dispozitivului deciziei nr. 142/11.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Hotărârile instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 142/2018 din data de 11 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca inadmisibilă acţiunea promovată de A. în contradictoriu cu pârâtele Inspecţia Judiciară, B. şi C..

Prin sentinţa civilă nr. 6/2019 din data de 15 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect "lămurire dispozitiv" formulată conform art. 443 C. proc. civ. de către petentul A., privind sentinţa civilă nr. 142/11.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2018.

Totodată, s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect "completare dispozitiv" formulată conform art. 444 C. proc. civ. de către petentul A..

1.4. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţelor civile nr. 142/2018 din 11 octombrie 2018 şi nr. 6/2019 din 15 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

Recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 142/2018 din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi se referă doar la anumite considerente care, în opinia recurentului-reclamant, vizează greşeli evidente, ori care cuprind şi constatări de fapt, C. proc. civ. prejudicii, fiind întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 461 alin. (2) C. proc. civ.

În susţinerea primului motiv de nelegalitate, s-a arătat că la aliniatul nr. 11 de la fila x, a sentinţei, instanţa motivând că face aplicarea prevederilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., a reconsiderat şi desfiinţat capetele de cerere, distinct formulate, cu care fusese sesizată şi investită şi asupra cărora exista şi obligaţia legală de a se pronunţa distinct şi explicit, reţinând doar că există numai un singur capăt de cerere legal de "principala nemulţumire a reclamantului", în legătură cu "măsura arhivării luată cu privire la sesizarea formulată şi înregistrată la Inspecţia judiciara, la data de 9.05.2017". Mai mult, instanţa a caracterizat celelalte capete de cerere, în sensul că acestea "nu reprezintă veritabile capete de cerere distincte, ci argumente aduse de reclamant în susţinerea nemulţumirii faţă de măsura de arhivare luată de către pârâtă".

A considerat că apare de esenţă, dovada situaţiilor de nelegalitate, a acestor motivaţii, ajungându-se a se da dezlegări de drept care nu au legătură cu cauza, total greşite şi care evident generează şi prejudicii, prin răstălmăcirea şi modificarea practic, a capetelor de cerere formulate, ca şi a cadrului procesual, cu nesocotirea totală şi a principiului disponibilităţii părţii reclamante, ca şi a dreptului de acces la justiţie, cu toate capetele de cerere formulate, capete în raport cu care, se justifică a se obţine soluţii corespunzătoare, distinct şi explicit aşa cum impune şi art. 125 alin. (2) din Regulament.

A susţinut că s-au încălcat prevederi şi restricţii impuse chiar de art. 22 al 4 C. proc. civ., care prevede ca legalitate a recalificărilor, că "judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă" ori, o astfel de operaţie şi activitate, nici nu a avut loc, recalificarea fiind tăcută de către instanţă, dar în cadrul deliberărilor, adică tardiv şi lovit de nulitate. O astfel de motivare şi soluţie, contravine şi prevederilor art. 14 alin. (6) C. proc. civ. care stabileşte şi impune ca motivele de fapt şi de drept ale instanţei, pentru întemeierea hotărârii sale trebuie să aibă la bază explicaţii şi mijloace de probă, toate supuse dezbaterii contradictorii ale părţilor, condiţie nerealizată.

Un alt aspect de nelegalitate invocat, se referă la considerentele alin. (3) din fila x a sentinţei, în care instanţa a contestat caracterul de "act administrativ de natură a produce efecte juridice", susţinând că acest act nu dă naştere, nu modifică, nu stinge raporturi juridice, fiind doar "un act intern", dar şi mai mult, s-a invocat aplicabilitatea art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 tocmai pentru a se dovedi că, acest tip de act nici nu poate fi supus controlului instanţei de contencios administrativ, poziţie şi motivaţie, care nu corespunde ca legalitatea, argumentându-se că singurele acte supuse controlului administrativ, ar fi doar rezoluţiile de respingere a sesizării, ca şi rezoluţia de clasare.

A considerat că se ajunge ca o situaţie administrativă, cu certe implicaţii, să se excludă controlului judecătoresc, iar în plus, nu Legea nr. 317/2004, stabileşte şi impune categoria strictă, a actelor Inspecţiei Judiciare ce se supun controlului contencios.

Pentru aceste motive, în raport cu cele două situaţii distinct arătate ca fiind motive afectate de nelegalitate, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului declarat, cu consecinţa înlăturării respectivelor considerente şi a înlocuirii acestora cu propriile considerente, menţinând soluţia din dispozitivul sentinţei nr. 142/11.10.2018.

Recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 6/2019 din 15 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Galaţi a vizat atât soluţia cuprinsă în dispozitivul sentinţei (art. 461 alin. (1) C. proc. civ.), cât şi considerentele sentinţei (art. 461 alin. (2) C. proc. civ.).

În ceea ce priveşte dispozitivul sentinţei, recurentul-reclamant a invocat ca şi motiv de nelegalitate faptul că cererea de lămurire dispozitiv, se impunea a fi legal şi procedural soluţionată, prin actul anume indicat de către art. 443 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., respectiv prin încheiere şi nu prin sentinţă, cum a procedat instanţa de fond, invocându-se în consecinţă şi nulitatea absolută a unei astfel de soluţionăii realizată prin alt tip de act decât cel cerut de lege.

A arătat că soluţiile primei instanţe asupra cererilor de lămurire şi completare dispozitiv au fost date la comun, lipsite de orice motivare logică, cu nerespectarea silogismului juridic, impus de art. 131 alin. (2) din Regulament, fiind ignorate textele legale din C. proc. civ. şi din motivările Curţii Constituţionale, invocate de reclamant.

A considerat că nu se poate accepta poziţia instanţei de fond, care impune reguli noi şi ilegale, în sensul că, dispozitivul poate fi generic şi incert, dar prevederile acestui tip de dispozitiv, ar trebui interpretate, prin considerente, ajungându-se la situaţia inadmisibilă ca, executarea dispozitivului confuz şi incert, să se facă numai în urma interpretării considerentelor, tinzându-se la anularea întregului proces de judecata, a cărui finalitate devine discutabilă.

În continuare, a susţinut că se evidenţiază doar dorinţa instanţei de fond, de a refuza soluţionarea, atât a cererii iniţiale, cât şi a cererilor de lămurire şi de completare dispozitiv, excluzând orice posibilitate de control judiciar, asupra unui dispozitiv generic, confuz, lipsit de concret, în raport cu capetele de cerere formulate şi asupra cărora instanţa, era chemată şi obligată, a se pronunţa prin dispozitiv, prin soluţie explicită, la fiecare capăt de cerere (art. 125 alin. (2) din Regulamentul instanţelor).

Sub aspectul considerentelor care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, recurentul-reclamant a indicat următoarele:

a. considerentul instanţei în sensul că dispozitivul "trebuie interpretat prin corelare cu considerentele sentinţei", reprezintă o situaţie inadmisibilă, care generează imprecizie şi confuzie;

b. constarea nelegală şi nejustificată, de către instanţă, a valorii şi sensului capetelor de cerere formulate în cauză, încălcându-se dreptul de disponibilitate şi prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

c. considerentul instanţei, în sensul că dacă acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, aceasta nu mai este susceptibilă de completare sau lămurire, nu poate fi acceptat şi reţinut, logic;

În consecinţă, recurentul-reclamnat a solicitat admiterea recursului promovat şi în temeiul prevederilor art. 461 alin. (2) C. proc. civ., cu înlăturarea şi înlocuirea cu considerentele proprii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor.

Cu privire la recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 142/2018 din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, intimata-pârâtă a considerat că este nedovedit interesul prioritar al recurentului-reclamant de a ataca doar considerentele, iar nu şi soluţia din dispozitiv, nefiind justificat un interes legitim, născut şi actual pentru a formula o cale de atac potrivit art. 461 alin. (2) C. proc. civ.. Pe de altă parte, în cauză nu sunt incidente situaţiile prevăzute de art. 461 alin. (2) C. proc. civ. şi, prin urmare recursul trebuie respins ca nefondat.

Cu privire la recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 6/2019 din 15 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Galaţi a apreciat că sunt nefondate criticile aduse sentinţei, motiv pentru care a solicitat respingerea căii de atac.

1.5. Procedura de soluţionare a recursurilor

Prin decizia civilă nr. 3583 din 10 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a anulat recursurile declarate de A. împotriva sentinţei nr. 142/2018 din 11 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a sentinţei nr. 6/2019 din 15 ianuarie 2019 pronunţate de aceeaşi instanţă, ca netimbrate.

Împotriva deciziei civile nr. 3583 din 10 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A. invocând cazul prev. de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 5697 din 19 noiembrie 2021, s-a admis contestaţia în anulare formulată de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 3583 din 10 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a anulat decizia şi s-a fixat termen pentru judecarea recursurilor la 27 ianuarie 2022.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 142/2018 din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiţie de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Acţiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerinţe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a dreptului la acţiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuie să subziste nu doar cu prilejul promovării acţiunii, ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Recurentul-reclamant a promovat cale de atac doar cu privire la anumite considerente ale sentinţei care, în opinia sa, vizează greşeli evidente, ori care cuprind constatări de fapt, C. proc. civ. prejudicii, fiind întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 461 alin. (2) C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului declarat, cu consecinţa înlăturării respectivelor considerente şi a înlocuirii acestora cu propriile considerente, menţinând soluţia din dispozitivul sentinţei nr. 142/11.10.2018.

Înalta Curte constată că, prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Galaţi a respins ca inadmisibilă acţiunea promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Inspecţia Judiciară, B. şi C..

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, a reţinut că referatul din data de 11.05.2017, întocmit în cadrul lucrării nr. x/2017, conţinând propunerea de arhivare a sesizării formulate de recurentul-reclamant, nu intră in sfera actelor care pot fi supuse controlului instanţei de contencios administrativ. Singurele acte care pot fi atacate în instanţă sunt rezoluţia de respingere a sesuzării şi, ulterior deciziei Curţii Constituţionale nr. 397/2014, rezoluţia de clasare.

Prin urmare, fondul raportului juridic dedus judecăţii nu a fost soluţionat, prima instanţă pronunţându-se exclusiv pe excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar recurentul-reclamant nu critică această soluţie, solicitând explicit menţinerea soluţiei din dispozitivul sentinţei nr. 142/11.10.2018.

În schimb, este nemulţumit de anumite motive de fapt şi de drept (considerente) pe care s-a întemeiat soluţia primei instanţe şi doreşte să fie înlăturate şi înlocuite cu propriile considerente, însă într-un mod care să conducă la admiterea acţiunii cu privire la fondul dedus judecăţii.

Or, în această situaţie, Înalta Curte reţine că, în prezenta cauză, promovarea căi de atac nu prezintă un folos practic pentru recurentul-reclamant, nefiind justificat niciun interes legitim, câtă vreme nu se tinde şi la modificarea soluţiei de respingerea ca inadmisibilă a acţiunii.

Pentru aceste motive, se va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 142 din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 6/2019 din 15 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Galaţi este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Prin sentinţa civilă nr. 6/2019 din data de 15 ianuarie 2019 s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect "lămurire dispozitiv" formulată conform art. 443 C. proc. civ. de către petentul A., privind sentinţa civilă nr. 142/11.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2018.

Totodată, s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect "completare dispozitiv" formulată conform art. 444 C. proc. civ. de către petentul A..

Prima critică formulată de recurentul-reclamant vizează faptul că instanţa de fond trebuia să se pronunţe asupra cererii de lămurire dispozitiv prin încheiere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 443 alin. (2) C. proc. civ., şi nu prin sentinţă, invocând în consecinţă nulitatea absolută a unei astfel de soluţionări.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A., la data de 06.12.2018, a formulat o singură cerere prin care a solicitat atât lămurirea cât şi completarea dispozitivului deciziei nr. 142/11.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţa de fond analizându-le şi pronunţându-se pe fiecare dintre aceste cereri, prin sentinţa civilă nr. 6/2019 din data de 15 ianuarie 2019.

Faptul că asupra cererii de lămurire a dispozitivului instanţa s-a pronunţat prin acelaşi act procedural (sentinţă), prin care s-a pronunţat şi asupra cererii de completare a dispozitivului, şi nu printr-o încheiere separată, nu este de natură să atragă nulitatea absolută a actului de procedură, astfel cum susţine recurentul-reclamant. În acest sens, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 174 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă," raportat la prevederile art. 175 alin. (1) din acelaşi act normativ "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia."

Aşadar, nulitatea invocată este condiţionată de existenţa unei vătămări care trebuie demonstrată, însă, în cazul de faţă recurentul-reclamant nici măcar nu a arătat care este vătămarea care i s-a produs prin faptul că cererea de lămurire a dispozitivului a fost soluţionată prin sentinţă şi nu prin încheiere.

Este nefondată şi critica care vizează faptul că soluţiile date asupra cererilor de lămurire şi de completare a dispozitivului sunt date la comun, lipsite de orice motivare logică şi cu nerespectarea silogismului juridic. În acest sens, instanţa de control judiciar observă că prima instanţă a analizat distinct cele două cereri, pronunţându-se separat pe fiecare, prin raportare la art. 443, şi respectiv la art. 444 din C. proc. civ., fiind explicat în mod clar şi logic raţionamentul pe baza căruia s-a ajuns la concluzia respingerii ca nefondate a cererilor.

Nu pot fi reţinute nici celelalte alegaţii ale recurentului-reclamant în sensul că instanţa a impus reguli noi şi ilegale, că a refuzat atât soluţionarea cererii iniţiale cât şi a cererilor de lămurire şi completare dispozitiv, că a exclus orice posibilitate de control judiciar asupra unui dispozitiv generic, confuz, lipsit de concret, în raport cu capetele de cerere formulate.

Examinând sentinţa recurată, Înalta Curte contrar acestor alegaţii, constată că cererile de lămurire şi de completare a dispozitivului au fost soluţionate cu respectarea dispoziţiilor legale, că nu se poate reţine un refuz din partea instanţei de a le soluţiona din moment ce s-a pronunţat asupra acestora, iar reclamantul a şi exercitat cale de atac împotriva soluţiilor pronunţate, nefiind astfel exclusă posibilitatea unui controlul judiciar.

În mod corect a reţinut prima instanţă că dispozitivul sentinţei este lipsit de echivoc şi că dispoziţiile trebuie interpretate prin corelare cu considerentele sentinţei, în care sunt expuse pe larg motivele pentru care instanţa a apreciat ca fiind inadmisibilă cererea formulată de recurentul-reclamant.

Prin urmare, criticile aduse de recurentul-reclamant sentinţei prin care s-au soluţionat cererea de lămurire şi cererea de completare a dispozitivului nu sunt de natură să conducă la reformarea sentinţei atacate, recursul urmând a fi respins.

2.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) Înalta Curte va respinge recursul împotriva sentinţei nr. 142 din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, ca lipsit de interes, iar recursul formulat împotriva sentinţei nr. 6 din 15 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 142 din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 6 din 15 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.